Oare câți clujeni știu cine a fost Dr. Constantin Rădulescu? Or fi mulți? Or fi puțini? Nu știm. Dar ce a făcut omul acesta ca un stadion, cel din Gruia, al CFR – ului, să-i poarte numele? Trebuie să fi făcut ceva important, demn de Cluj, dacă o arenă sportivă are numele său, vă veți gândi. Și, da, ați avea dreptate dacă ați presupune asta. 

Pentru că doctorul Constantin Rădulescu a fost un medic specialist foarte bun, conducând Secția ORL a Spitalului CFR din Cluj, un talentat fotbalist și un antrenor de excepție.

Constantin „Jumate” Rădulescu: între „U” Cluj și CFR Cluj

Însă destinul lui s-a încadrat în două mari coordonate: Universitate și CFR Cluj. „A iubit cu patimă pe U Cluj, dar n-a încăput de unii de acolo. Erau prea mulți deștepți la Universitatea, așa cum, din păcate, sunt și acum. Asta l-a adus în Gruia”, dezvăluie, pentru Cluj24.ro, Stanca Ioana Gidro, fosta șefă a Baroului Cluj, care este și fiica dr. Rădulescu.

Constantin Rădulescu s-a născut pe 30 mai 1924, în București, într-o familie cu încă trei frați. Tatăl său a fost muncitor la Fabrica de Țigări, până în 1942, când s-a pensionat ca maistru principal special după 40 de ani de serviciu, iar mama sa era casnică, având grija casei și a celor patru copii.

Miuțele din cartierul Regie

Lui Constantin Rădulescu i-a plăcut fotbalul de când era mic și-l juca, alături de prietenii săi, în cartierul Regie, unde s-a și născut.

„Miuțele de 7 contra 7 erau interminabile, jucam cu mingi adevărate de piele cu șiret cum erau la vremea aceea, jucam de la amiază până seara, uneori cu felia de pâine cu brânză luată în fugă de acasă, între două reprize sau două meciuri.

Seara, provocările în scris nu conteneau. Jucam campionate inter-străzi, între cartierele vecine – CFR, Grand și Giulești. Ce mai meciuri!”, descrie acesta în cartea biografică „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului”.

Licean și junior la Olimpia București

În 1935, a intrat la Liceul „Gheorghe Șincai” din Capitală, „un liceu de o severitate recunoscută cu uniforme cazone încheiate până la gât, cu raport la ora 13”, avea să recunoască cel care căpătase porecla de „Jumate” de la prietenii săi. În 1938, la 14 ani, a fost legitimat la clubul Olimpia București, unde a evoluat până în 1942.

Debutează în fotbalul mare la Sportul Studenţesc în sezonul ’42-43, echipă cu care ajunge până în finala Cupei României. După finala pierdută cu 4-0, Constantin Rădulescu s-a hotărât să se lase de fotbal. N-avea decât 18 ani, dar tinerețea învinge ușor hotărârile oricât de ferme ar fi ele, așa că, după două săptămâni de vacanță, și-a revizuit decizia.

În 1943, în plin război, este transferat imediat după ce-şi ia Bacalaureatul, de „U” Cluj-Sibiu, unde rectorul Iuliu Haţieganu îi oferă o bursă specială pentru a putea urma Medicina. „M-am trezit aproape luat pe sus și trimis la Sibiu la examen”, mărturisea Constantin Rădulescu în cartea sa.

Ca jucător a făcut parte din „Generația de Aur” a Universității, cea din exilul autoimpus de la Sibiu, în urma Dictatului de la Viena din al Doilea Război Mondial.

Anii petrecuți la Sibiu

„Cei doi ani petrecuți la Sibiu în refugiu au fost foarte frumoși lăsându-mi amintiri de neuitat cu toate lipsurile pe care tinerețea le uită foarte ușor. Tot la Sibiu am cunoscut-o pe viitoarea mea soție (fiica eminentului medic Dominic Stanca – n.r.) cu care, după cinci ani, în 1950, mi-am legat viața pentru 42 de ani.

Soție frumoasă, caldă, sensibilă, de o modestie greu de întâlnit, care mi-a fost alături cu fata și băiatul pe care mi i-a dăruit, cu toate numeroasele mele absențe de acasă”, dezvăluie fostul mijlocaș al Universității Cluj de la jumătatea secolului trecut.

„La Cluj, toți voiau să ne cunoască, să ne vorbească”

La „U” Cluj a jucat din 1943 până în 1949. Echipa revenise în 1945 la Cluj din refugiul impus la Sibiu. „În Cluj, prezența noastră în magazine, instituții publice, parcuri stârnea admirație, vâlvă, toți voind să ne cunoască, să ne vorbească, să ne laude și să ne încurajeze.

Dovadă a dragostei cu care ne înconjurau clujenii era și faptul că majoritatea dintre noi mâncam la restaurantele mari ale Clujului, bineînțeles ca invitați ai patronilor, mari simpatizanți ai lui „U”. Îmi amintesc cu plăcere de momentele astea”, povestește Constantin Rădulescu în același volum.

De trei ori a părăsit Constantin Rădulescu Universitatea. O dată din postura de jucător, în 1949, anul când absolvise Facultatea de Medicină, și de două ori din postura de tehnician. „Sincer, m-am despărțit greu și cu mult regret de această minunată echipă, care merită orice superlativ”, a spus el.

Epoca CFR Cluj și revenirea la „U” Cluj

În 1949, după terminarea facultăţii, se transferă la CFR Cluj, club care îi asigură încadrarea ca medic la Spitalul cu acelaşi nume din Cluj. Joacă la CFR Cluj până în 1955, când, la 31 de ani, se retrage din fotbal în urma unei accidentări grave.

Imediat după retragerea din activitate, primeşte oferta de a antrena grupe de juniori la CFR, în paralel cu practicarea meseriei de doctor la spitalul CFR. Din 1957, după plecarea lui Ștefan Dobay, preia echipa de seniori a feroviarilor, aflată în Divizia B.

Fotografii din cartea „O viață închinată fotbalului”

În ’60, după fuziunea dintre CFR şi Dermata (CSMC), cu Ștefan Kovacs la timonă, doctorul Constantin Rădulescu acceptă oferta lui „U” Cluj, unde îi are ca elevi, pentru doi ani, pe Remus Câmpeanu, Viorel Mateianu sau Zoltan Ivansuc.

Din 1962 devine antrenor la CSMC, în locul lui Ștefan Kovacs, iar din 1967 preia CFR-ul după fuziunea cu Clujeana. Promovează în Divizia A în sezonul 1968-1969, cu o echipă din care făceau parte Soos, Marius Bretan, Petru Emil, Alexandru Vasile, Ioannis Mazurakis, Romică Petrescu sau Alexa Uifăleanu.

Din 1967 până în 1976 conduce echipa CFR Cluj în cel mai lung interval de Divizia A. În sezonul 1972-1973, obţine alături de CFR Cluj locul 5 în prima ligă. A lucrat cu fraţii Bretan, cu Ţegean, cu Boca, Vişan, Soos, Ionescu, Petrescu, Mihai Adam, Liviu Mihai, János Román, Viorel Dragomir etc.

După un an ca antrenor la „U” Cluj în sezonul 1976 – 1977, revine în 1979 la CFR Cluj pentru încă trei ani, până în 1982. Între 1992 şi 1995 antrenează pentru ultima oară pe CFR Cluj, unde îi are ca elevi pe Pâglişan, Minteuan, Dulca, Olariu, Miszti, Piroszka, Bănceu sau Dan Matei.

Cum era doctorul Rădulescu: „Un pic cam dur cu bolnavii, dar mare meseriaș”

În această perioadă, a fost șeful Secției ORL din cadrul Spitalului CFR Cluj, fiind cunoscut ca un foarte bun specialist.

„Am fost internat cu otită în copilărie la el. Un doctor profesionist. Adevărat, un pic dur cu bolnavii, dar mare meseriaș.

A fost singurul medic din Cluj care a reușit să-mi vindece o otita cruntă în urma căreia era să-mi pierd auzul. Noroc cu doctorul Rădulescu care deja atunci avea medicamente și tot felul de soluții din Germania. N-am să-l uit niciodată”, a povestit Karoly Nagy pe contul de Facebook al CFR Cluj Fans. 

Dr. Constantin Rădulescu. Foto: Arhivă Stanca Ioana Gidro

Dr. Constantin Rădulescu, figură insolită a fotbalului românesc

„Figură insolită a fotbalului românesc, venit din Regat și formându-se ca om, medic și fotbalist în climatul auster și chibzuit al Ardealului, doctorul Constantin Rădulescu, „Jumate” cum îi spuneau prietenii, s-a afirmat și a impus echipei mici, modeste și asta cât a fost lăsat.

Prin truda și talentul său de a clădi în inimi și în spirit înainte de toate și de a fi modern în concepție și metode, el a fost un jucător de echipă util și artist și un antrenor de excepție.

Cele două mari neșanse în viață

A avut însă două mari neșanse în viață: n-a putut crea și afirma la „U” Cluj o echipă, așa cum atât de mult și-a dorit și apoi nici n-a avut norocul să lucreze la o echipă de valoare, cu forță materială și umană de excepție.

Constantin „Jumate” Rădulescu, pe banca tehnică a CFR Cluj. Fotografie din cartea „O viață închinată fotbalului”

Ar fi demonstrat, abia atunci, imensele resurse de creator, luptător, care se știe ridica din durere și cenușă în biruitor de stirpe aleasă.

Doctorul Constantin Rădulescu a oferit Clujului și fotbalului românesc o echipă frumoasă și cuceritoare, CFR Cluj, care s-a format din trudă, sacrificiu și sărăcie, uimind lumea noastră fotbalistică. (…) Medic conștiincios și credincios profesiei, antrenor cu har, degustător rafinat de teatru, carte, muzică, de vinuri de soi și coniacuri fine, doctorul Rădulescu a trăit cu și pentru fotbal toată viața”.

Textul de mai sus face parte din primele pagini ale cărții „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului”, scrisă de Viorel Cacoveanu.

Stanca Ioana Gidro, fiica dr. Rădulescu: El a plecat de la „U” cumva împins

Fiica doctorului Constantin Rădulescu povestește, pentru Cluj24.ro, că era și este în continuare o mare fană a Universității Cluj și că a mers la meciurile formației favorite începând din clasa a VII-a.

„N-am petrecut foarte mult timp cu tata, fiindcă el era un om foarte ocupat. Dimineața era la spital, iar după-masa, la fotbal. Câteodată se mai întorcea seara la spital, că el era medic chirurg și se interesa de cazuri. M-ați întrebat ce a iubit mai mult, fotbalul sau medicina? N-aș putea să vă spun, bănuiesc că fotbalul. Dar și medicina, că el se ocupa serios de ambele.

Pe cine a iubit mai mult: pe „U” sau pe CFR? Pe „U”, clar! El a plecat de la „U” cumva împins, nu se putea înțelege cu cei din conducere. Se amestecau toți din conducerea administrativă în problemele tehnice. Era un mare povestitor, iar prietenii îl așteptau să li se alăture, că le plăcea tare mult să-l asculte.

Se întâlneau la Continental și la Casa Armatei. Practic, acasă venea seara. Revenind la fotbal, eu nu înțeleg rivalitatea asta exacerbată dintre fanii celor două echipe ale Clujului, care a provocat multe violențe de-a lungul vremii.

E departe de sportivitate, iar eu n-o înțeleg. Fiecare echipă își are traseul ei și ar trebui să te bucuri pentru echipa din orașul tău, chiar dacă tu ții cu cealaltă. E păcat că s-a ajuns aici”, a povestit Stanca Ioana Gidro momente din viața tatălui său.

Reporterul Cluj24.ro a rugat-o, la finalul discuțiilor, pe Stanca Gidro să enumere principalele cuvinte care l-ar fi caracterizat pe tatăl său: omenie, profesionalism, foarte sensibil și foarte ferm.

Constantin Rădulescu s-a stins din viață în octombrie 2001 la Cluj-Napoca.

Stadionul echipei CFR 1907 Cluj poartă numele ”Dr. Constantin Rădulescu” din anul 2008, după renovarea arenei.

Bibliografie: „Dr. Constantin Rădulescu, o viață închinată fotbalului” / CFR Cluj Fans