DESPRE MARILE SCHIMBĂRI (I) Pandemia de Covid-19 ne-a îmbolnăvit și sufletește

Este foarte posibil ca unii, poate chiar majoritatea cititorilor acestui site, să se întrebe de ce am dori să vorbim despre marile probleme și despre marile schimbări ale timpului pe care-l trăim și/sau pe care-l anticipăm și construim, din moment ce avem și noi problemele noastre. Și nu puține. Chiar destule și chiar ”mari” pentru noi și pentru viața și universul nostru local și regional.

Avem o pandemie de toată frumusețea, economia este în stand by scârțâind, școala se deșcolarizează, învrăjbind tocmai principalii actori educaționali, spitalele sunt pline, purtarea măștii și distanțarea sunt obligatorii, ”viața” s-a mutat online. Online care, pentru o anumită zonă și pentru anumite segmente ale populației, poate însemna nicăieri sau spre un nicăieri din ce în ce mai incert.

Știm că pe majoritatea părinților cu copii de grădiniță îi interesează ce și cum s-ar putea face ca toți copiii lor să poată frecventa zilnic o grădiniță cu orar prelungit, pentru ca acești copii să fie în siguranță în spațiul educațional preșcolar dedicat lor și vegheat de profesioniști în educație, că elevii mai mari ar prefera și ei să meargă la școală în sistem față-în-față și nu hibrid și că și părinții lor ar prefera să revină la rutina zilnică și la joburile de dinainte de pandemie. Cu toate pânzele sus.

„Școlile sunt fie neîncăpătoare, fie golite de pandemie”

Numai că, iată, viața ne joacă feste. În sănătate e pandemie și lipsă nu doar de de medici, ci și de infrastructură, medicamente și de tehnică medicală de ultimă și medie generație. În agricultura noastră părăsită pentru o industrializare și pentru un antreprenoriat iluzoriu e ba secetă prelungită, ba prea multe ploi și prea puțin randament. Armata performează esențial pe teatre străine.

Acasă, cu deosebire în familiile multigeneraționale, e și zonă de serviciu pentru părinți, și una de izolare pentru bunici, și școală pentru copii și sală de clasă pentru profesorii care predau de acasă. Școlile sunt fie neîncăpătoare, fie golite de pandemie și de excesul măsurilor preventive.

Suntem încolonați și distanțati în spectacolul cu măști de toate tipurile, culorile și dimensiunile, cel puțin pentru o jumătate de zi și până la ieșirile din instituțiile publice, punct de plecare de unde toate regulile devin facultative. Strada, parcurile, mallurile, transportul în comun, terasele și nu numai pot zădărnici astfel efectele și comportamentul preventiv și bruma de speranță și de optimism pe care o dau traseele bine marcate și riguros urmate, distanțarea, purtatul măștii, igiena mâinilor și efectul biocidelor din școli, licee, facultăți și chiar din unele instituții publice.

„Viitorul ne va surprinde pe toți”

Sunt, pot fi toate acestea ”lecții” despre politica jumătăților de măsură, despre jumătatea plină și jumătatea goală a paharului nostru comportamental și despre măsurile neluate din timp la noi sau, dimpotrivă, consecința măsurilor ”după ureche”, improvizate și neprofesioniste, luate cu disperare în situații în care ar fi fost nevoie de analize de risc, de prevenție și protecție anticipativă?

Semne am avut. Chiar semnale de alarmă și avertismente, de la nivelul Forumului Economic Mondial de la Davos (forum ce reunește anual crema politică, financiară, de business și academică a lumii) și al Organizației Mondiale a Sănățății, până la instituțiile de cercetare emergență ale lumii și chiar de la analiștii mai mult sau mai puțin inițiați de la noi și de peste hotare.

Știam că viitorul ne va surprinde pe toți, dar nu ne așteptam să ne surprindă chiar pe noi și chiar așa de repede. Și touși, ne-a surprins. Simțim lucrul acesta mai acut în starea de pandemie. Pentru că, precum marile inundații, pandemia a scos la suprafață toate neajunsurile și viciile noastre. Și nu doar materiale. Pandemia de Covid 19 ne-a îmbolnăvit și ne îmbolnăvește în continuare și sufletește.

Mircea Bertea

*Prof. dr. MIRCEA  BERTEA este directorul Colegiului Naţional Pedagogic „Gh. Lazar” Cluj-Napoca, Profesor asociat Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj, Membru al Centrului Internaţional de Cercetări şi Studii Transdisciplinare Paris, Expert al Uniunii Europene pentru Educaţie şi Cultură