Desene fără CORTINĂ la expoziția de ARTĂ a unei studente la Cluj: „Am vrut să văd cât de urât pot desena până iese ceva frumos”

Anca Cioroboiu, cunoscută și ca „Anke”, este o tânără de 20 de ani venită din Târgu Jiu la Cluj-Napoca pentru facultate. În prezent, este în anul doi în cadrul Facultății de Științe Politice, Administrative și ale Comunicării (FSPAC), la specializarea Media Digitală, iar datorită unei teme, a ajuns să aibă o expoziție de artă. Întâmplarea face că este, totodată, o temă și pentru 2 masterande de la Publicitate și Relații Publice, care au povestit care a fost experiența lor ca organizatoare ale evenimentului. Acesta va avea loc marți, 10 mai, de la 18:30 la 20:00, la Zorki Photo Cafe, pe strada Ion Rațiu, numărul 10, iar pentru participare e necesară completarea formularului de înscriere.

„Inițiativa a luat naștere la materia predată de Paul Boca, <<teoria noilor media>>. Am primit ca temă să creăm o pagină de social media care să strângă un anumit număr de urmăritori într-o perioadă de timp, cu conținut bun și o idee în spate”, spune Anke pentru Cluj24.

Ea a ales să facă ilustrații pe care să le posteze pe contul de Instagram numit @portofoliuuman.

„Aveam în casă o tabletă grafică pe care am folosit-o doar ca să mă joc Skribbl și mi s-a părut o idee bună să o folosesc și la ceva productiv, așa că mi-am ieșit un pic din zona de confort pentru că eu nu mai făcusem asta înainte și nici nu desenez de fel.

Nu sunt mare ilustratoare, a fost un proiect spontan, am intrat în Photoshop, m-am jucat puțin pe tableta grafică și a ieșit un autoportret. De acolo a pornit ideea proiectului”, povestește ea.

Desene haotice: „A fost un exercițiu să văd cam cât de urât pot desena până iese ceva frumos”

A început cu autoportretul, apoi și-a desenat prietenii care i-au distribuit mai departe munca și astfel, câțiva necunoscuți s-au deschis în fața ei pentru a fi desenați, ceea ce a bucurat-o.

Nu desena înainte, în copilărie credea că desenează urât și cumva, încă e de aceeași părere.

„Desenez haotic, cu multe linii, overlay-uri și așa mai departe. A fost un exercițiu să văd cam cât de urât pot desena până iese ceva frumos”, adaugă ea.

Un desen nu a durat niciodată mai mult de o zi.

„Mereu când lucram la un portret mă puneam pur și simplu la calculator, stăteam 3-4 ore nemișcată și la final era neapărat gata, era un flow creativ constant”, descrie tânăra.

Creațiile sale „nu sunt artă”, ci fac parte dintr-o… grădină zoologică

Cu toate acestea, e modestă când vine vorba de rezultate.

„În primul rând, pentru mine, <<arta>> e un cuvânt foarte greu. Și <<artist>> e un cuvânt foarte greu. Eu nu mă consider artist. Ceea ce fac eu nu consider a fi artă.

Pe Instagram, am pus profilul respectiv la categoria <<zoo>>. Grădina zoologică mi s-a părut foarte cool și nu în mod peiorativ.

Mi s-a părut o idee bună să expun oamenii respectivi ca ceea ce voiau să arate despre ei, fără cortină, dar cu unele informații integrate în detalii subtile”, explică studenta.

Versuri proprii drept recunoștință: „Mersi că ai avut încredere în mine”

Textele de pe desene sunt ceea ce au vrut subiecții să arate sau să spună, iar în descrierile aferente postărilor de pe Instagram sunt citate ale acestora, urmate de poezii scrise de Anke, de tip haiku.

„Am fost un fel de executant, eu doar făceam portretul în baza a ceea ce îmi spunea omul respectiv, a ceea ce voia el să-mi spună. Citatul de pe poză e uneori ales, alteori dedus de mine din discuția noastră.

Idem cu cel din descriere, mai puțin poezioarele personalizate făcute de mine, pentru ei, despre ei, ca un fel de <<Hei, mersi că ai avut incredere în mine>>”, completează ea.

Poezii a scris toată viața, fără să știe că sunt poezii. A durat ceva timp până să își dea seama că lirica eminesciană nu este un etalon în acest sens. De altfel, a scris și teatru și proză, din simpla dorință de a descoperi câte puțin din fiecare sferă.

Unul dintre textele sale – intitulat „Mereu am atras oamenii care ştiu să scuipe” – se poate lectura cu un click aici.

„Scriu ce-mi vine, nu aș încadra ceea ce scriu în versuri, poezie sau gânduri”, indică ea.

Vulnerabilitatea în desen: „Am încurajat oamenii să dea afară tot ce vor”

Motto-ul ei pentru proiect a fost „portrete imperfecte și citate demoralizante”.

Știind că e un proces și un stil haotic, „imperfect” i s-a părut un cuvânt potrivit. Citatele demoralizante au venit din ceea ce voiau oamenii să transmită.

Ea i-a încurajat să exprime orice detalii voiau, iar lumea a fost axată mai mult pe zone sensibile, dezamăgiri și alte asemenea.

„Mereu am încurajat oamenii să dea afară tot ce vor să dea afară și de acolo ne-am gândit la cum să arate toata treaba”, spune Anke.

Despre inspirație: „E doar ce îmi vine să fac pe loc”

Nu a fost nevoie de inspirație pentru desene. Ideea paginii de Instagram, în schimb, a venit de la un alt cont de Instagram, @omuletiinalbsinegru.

„Fac niște chestii foarte interesante. Oamenii de acolo mi-au dat și follow și mi-au zis prin mesaj că le place inițiativa, iar asta a fost foarte încurajator.

Au reprezentat o inspirație în ideea în care și ei fac ceva similar, dar la nivel de stil nu am un model. E doar ce îmi vine să fac pe loc”, spune studenta.

2 teme, 1 eveniment

Este susținută, de asemenea, de două colege de la FSPAC, datorită cărora expoziția a devenit posibilă, întrucât e o colaborare axată pe proiectul Ancăi, dar evenimentul propriu-zis e o temă de facultate a altor două studente: Ștefania Betiuc și Karin Markus.

„În cadrul masterului pe care îl studiem, avem ca proiect să organizăm un eveniment de la zero. Am avut opțiunea să lucrăm în echipe, astfel eu și Karin am început să lucrăm la un proiect a cărui temă încă nu ne era extrem de clară în minte.

Pe parcurs, ne-am dat seama că temele care ne pasionează sunt similare. Astfel, după un apel și ore lungi de brainstorming, aveam elementele care stăteau la baza evenimentului pe care îl doream însă nu aveam o viziune foarte clară despre ce avea să însemne, pentru noi, „Portofoliu Uman”.

De la un simplu proiect de master, treptat, a devenit un proiect personal, implicarea noastră fiind pe măsură”, spun tinerele pentru Cluj24.

Ștefania Betiuc

Trio-ul iubitoarelor de artă: „Puntea de legătură dintre aspirații este Anca”

Povestea lor cu Anca își are rădăcinile încă din perioada facultății, când s-au cunoscut prin intermediul StudPAC, o organizație de voluntariat cu și pentru studenți, din cadrul FSPAC.

„Dorința noastră a fost atât crearea unui eveniment de networking, cât și de a pune în evidență munca unui artist la început de drum, iar desenele Ancăi s-au potrivit perfect pe conceptul pe care noi deja îl creaserăm.

De aici, colaborarea cu Anca a fost pe flow și i-a surâs ideea proiectului nostru. După o discuție în care i-am prezentat viziunea noastră despre eveniment, Anca a devenit un pion esențial în proiectul ce avea să fie implementat.

Talentul și maniera în care inovează conceptul de portret fac parte din drive-ul nostru de a materializa evenimentul. Karin și cu mine suntem iubitoare de artă, iar puntea de legătură dintre aspirațiile amândurora este Anca.

Suntem sigure că această colaborare va avea continuitate și în viitor ne vom intersecta, din nou, cu ea, și în alte proiecte artistice, de creare de evenimente sau Publicitate”, precizează organizatoarele.

Karin Markus

Un spațiu cu energie aparte

Punctul de plecare a dus către Zorki Photo Cafe – aflat în inima orașului – din dorința de a găsi un spațiu confortabil, care să alimenteze dorința oamenilor de a se deschide și conecta atât cu ei înșiși, cât și cu ceilalți.

„Spațiul radiază o energie aparte, boemă, muzica este întotdeauna pe placul celor care își petrec timpul aici, iar oamenii care trec pragul rezonează cu viziunea noastră despre ce ar trebui să însemne un eveniment de artă, de calitate.

Desigur, un alt aspect important în alegerea locației a fost posibilitatea de a expune lucrările Ancăi într-o manieră care să permită vizualizarea cu ușurință a desenelor.

Totodată, conexiunea cu staff-ul Zorki a fost peste așteptări, aceștia fiind deschiși propunerii noastre, chiar entuziasmați și dornici să ne pună la dispoziție elementele de logistică necesare pentru acest eveniment”, adaugă ele.

Zorki Photo Cafe – Facebook

Creații în premieră: „N-am avut niciodată o experiență atât de mult axată pe mine”

La expoziție, Anca va aduce printuri ale desenelor digitale de pe pagină, dar nu vor lipsi nici creațiile în premieră, astfel că publicul va putea admira portrete încă nevăzute.

Nu știe la ce să se aștepte. Are încredere în munca masterandelor cu care colaborează, motiv pentru care e sigură că va fi un eveniment reușit, dar are și rețineri.

„Cumva mi-e frică. Mereu mi-a fost frică să ies în față și să fiu pusă moț în tot felul situații.

N-am avut niciodată o experiență de genul ăsta atât de mult axată pe mine. E o presiune, dar sunt convinsă că o să fie un vibe fain și că o să trecem peste griji”, precizează tânăra.

Nu percepe oamenii care vor veni la expoziție ca fiind admiratori.

„E un cuvânt foarte puternic. I-aș numi mai degrabă <<curioși>>, oameni care vin să bea o cafea acolo sau să mă vadă”, evidențiază fata.

Artist pentru „curioși”, dar nu și în propria concepție: „Anca este un om al oamenilor”

Ștefania și Karin sunt foarte încântate de colaborarea cu Anca, iar discuția de acum câteva zile li se pare sugestivă pentru modestia sa în ceea ce privește portretele.

„Pentru a materializa un proiect de genul ăsta ai nevoie ca echipa sa fie unită, iar ea a reușit să facă asta fără prea multe cuvinte, prin simpla ei prezență.

O rugasem să îmi trimită o descriere a artistei Anca, pentru a o posta pe pagina evenimentului. Răspunsul pe care l-am primit m-a frapat și totodată m-a facut să o îndrăgesc și mai mult.

Mi-a spus detașat că nu se poate percepe în aceeași propoziție cu termenul <<artă>>. Astfel, am înțeles. Anca este un om al oamenilor, a cărei manifestare artistică depășește cu mult limitările cuvântului”, relatează Ștefania.

Curioșii se pot convinge singuri, dar deoarece locurile sunt limitate, e necesară înscrierea prin formular (click aici).

Artă sau neartă, aceasta-i întrebarea

Deși nu se percepe ca fiind un artist, se declară o iubitoare a artei.

„De mică am încercat să merg cât mai des la teatru, să citesc cât pot și strict ce mă interesează, să știu să diferențiez anumite tipuri de pictură și așa mai departe. Dar nu a fost neapărat ceva la care să mă pricep, ci lucruri care mă făceau curioasă”, relatează fata.

Are multe interese, de aceea a ales Media Digitală ca specializare la facultate.

„Mi s-a părut ceva nou în România. Există doar în câteva orașe din țară și mi-a plăcut foarte mult ideea de digital, de la editat clipuri, la fotografie.

Clujul l-am ales că mi-a plăcut mult orașul și, având specializarea asta, a fost un bonus, fiindcă e foarte bine structurată”, mărturisește Anke.

E pasionată de teatru, muzică, desen și își dorește să continue cu hobby-urile, în paralel. Profesional, nu are o meserie la care visează în mod special.

„E un mare semn de întrebare. Am anumite zone în care mi-ar plăcea să lucrez, precum audio-vizualul, sau în ceva ce ține de realizare de conținut, dar nu e o linie clară, sunt mai multe variante”, spune ea.

Până atunci, se va bucura de experiența nouă pe care i-o aduce expoziția de artă, unde îi așteaptă pe curioși la o cafea.

„A prins mult mai bine decât mă așteptam și mi-a dovedit, cumva, că stilul meu de a desena are și el locul lui, pe undeva”, conchide Anke.

Urmărește știrile Cluj24.ro pe Google News