Connect with us

CULTURA

CRONICĂ DE FILM TIFF. Doru Pop: Șahul omului cu Istoria

Publicat


sah

 Tóth Barnabás face parte dintr-o nouă generație de cineaști maghiari, de fapt e chiar unul dintre „copiii teribili” al acestei „noi cinematografii”. Mulți dintre reprezentanții acestei tendințe din filmul maghiar contemporan au fost prezenți la TIFF-ul de anul acesta în cadrul deja consacratei „Zile Maghiare”.

Printre regizorii care au participat la evenimentele speciale se remarcă producția lui Fésős András, în filmul căruia (În cădere liberă) joacă un actor român (Bogdan Dumitrache face un rol memorabil), dar și Moldovai Katalin, care spune o poveste inspirată din evenimente ca au avut loc în România, Fără aer se bazează pe cazul real al unei profesoare de la Turda, acuzată de propagandă homosexuală pentru că le-a recomandat elevilor să vadă filmul Eclipsă totală (1995), unde Leonardo di Caprio îl joacă pe poetul Arthur Rimbaud și relațiile „dubioase” ale acestuia cu Verlaine.

Cineaști polivalenți

E relevant că mulți dintre tinerii cineaști maghiari de azi sunt polivalenți, așa este și cazul lui Gergő Somogyvári, care  e și documentarist și director de imagine (în Grădina cu zâne el documentează povestea unui transgen din Budapesta, pe nume Fanni) sau recurg la amestecul de tehnici narative, comedia cu tragedia, cum face Ádám Breier, în Totul despre familia Lefkovics.

Deși Barnabás nu a fost prezent la Cluj, cel mai recent film al său, intitulat impropriu Jucătorul de șah (2023), este relevant pentru toate aceste calități din „noua școală maghiară” de cinema.

Despre Barnabás

Născut în 1977, absolvent al SZFE (Școala de teatru și film din Budapesta, instituție similară cu Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică de la București), Barnabás este și regizor, și scenarist, dar și actor. El face parte dintr-o companie de teatru numită „Momentán Társulat”, care se ghidează după un principiu de bază al improvizației, descoperirea naturii „momentane” a experienței teatrale, pe baza formulei: „Nici noi nu știm ce vom face peste cinci minute!”.

De altfel Barnabás și-a dobândit notorietate internațională cu un film în care a fost și regizor, dar și actor.

După ce scurtmetrajul său Șușotaje (Susotázs, titlul internațional Chuchotage) a ajuns pe lista scurtă a Oscarurilor din 2019, povestea cu titlu amuzant, Rózsaszín sajt (Brânză rozalie, 2009), l-a propulsat pe scena cinematografiei mondiale. Aici el explorează relațiile complicate între părinți și copii și joacă el însuși rolul lui Papp Dani, al cărui tată, Tibor, e un ginecolog care lucrează cu „brânzeturi roze”.

Inspirat dintr-o nuvelă

Acum, în filmul cu titlul internațional Mastergame (2023), Barnabás reușește să realizeze mai mult decât o poveste adaptată după o nuvelă celebră despre un joc de șah.

În spatele narațiunii e un joc de cuvinte, care în maghiară e redat ca Mesterjátszma, și care are și în română conotații multiple.

Povestea inspirată dintr-o nuvelă a lui Stefan Zweig e mutată de pe o navă aflată în drum spre Argentina într-un tren care pleacă de la Budapesta, în anul fatidic 1956, când un cuplu de doi tineri refugiați prin „ultimul tren” spre Occident.

Conotații biografice

Nu e prima oară când povestea lui Zweig, care se intitulează în germană „Schachnovelle”, e ecranizată.

Cel mai recent cineastul german Philipp Stölzl, care a explorat dimensiunea halucinatorie din Schachnovelle (Chess Story 2021), într-o manieră care aduce aminte de Shutter Island (2010) al lui Scorsese, a încercat să redea proza zweigiană. Sursă de inspirație și pentru alte filme, cum ar fi producția lui Gerd Oswald (Brainwashed 1960) sau Královská hra (Jocul regal, 1980), nuvela lui Zweig are conotații biografice extrem de tragice.

Finalizată în februarie 1942, lucrarea a fost predată prietenului și editorului Abraham Koogan, numai că imediat după ce i-a lăsat amicului manuscrisul dactilografiat, scriitorul austriac care în vremea aceea locuia într-o suburbie a orașului Rio de Janeiro, s-a sinucis împreună cu a doua soție, Lotte.

Manuscrisul, la care lucrase pe tot parcursul anului 1941, a văzut lumina tiparului în limba portugheză, prima apariție a nuvelei fiind versiunea braziliană „A partida de Xadrez” (O partidă de șah), tipărită în 1942 la editura Guanabara.

E impresionantă că ultima poveste pe care a scris-o Zweig, cunoscută ca „Schachnovelle” (de fapt „Nuvela șahului”) a fost scrisă chiar în anul când autorul s-a sinucis, tocmai în timpul carnavalului de la Rio.

Campion mondial de șah

Ceea începe ca o  poveste despre un mare jucător de șah, prin personaj Mirko Czentovic, campion mondial la șah, care se află într-un turneu mondial are puternice conotații intime.

Narațiunea începe pe puntea unui pachebot care merge din Europa spre America de Sud, unde Marele maestru de șah Czentovic joacă partide simultane cu oricine dorește și mai ales cu bogătanii de pe navă, care sunt dispuși să și plătească.

În acest context Czentovic se întâlnește cu „doctorul B.”, pasager pe această navă cu refugiați, unde misteriosul „B” funcționează ca un narator din narațiune, el își spune propria „poveste din poveste”.

Legătura cu Zweig e explicită, „doctorul B.” e un refugiat austriac, care a fost torturat de către naziști, adus în pragul nebuniei de către membri Gestapoului care l-au ținut în izolare și l-au chinuit ca să afle unde a ascuns o presupusă comoară. „B.” supraviețuiește chinurilor învățând pe de rost partidele de șah ale marilor maeștri, jucând în minte partide cu el însuși.

Partidă reală de șah

E important că, în nuvelă, autorul folosește un joc de șah autentic, o partidă reală  din 1922, celebră în epocă, ce avusese loc între Alexandr Alehin și Efim Bogoliubov.

Cunoscută de către iubitorii „jocului regal” drept „triplul sacrificiu al reginei”, partida a debutat cu Alehin, care și-a bazat strategia pe tactica celebră a „caracatiței nebunului”, unde o piesă care controlează toate câmpurile câștigătoare (tactică preferată și de Kasparov), ceea ce blochează opțiunile partenerului. Subtextul din „Schachnovelle” este și mai profund, pentru că în spatele alegerii lui Zweig este destinul lui Bogoliubov, care a jucat pentru Germania la Olimpiada din 1931, dar în 1938 nu i s-a mai permis să joace, deși a aderat la partidul naziștilor.

Șahul, ca și cartea de memorii a lui Zweig, „Lumea de ieri”, apărută în limba română în 1988 la editura Univers (respectând versiunea din germană, intitulată „Die Welt von Gestern”), reluată de Humanitas în 2012 cu subtitlul „Amintirile unui european”, e o parabolă a destinului unei întregi generații, nu doar a acestui scriitor extraordinar, prieten cu Sigmund Freud și cu Jules Romain, care simțea că este „pretutindeni un străin”.

Cheia succesului

Barnabás folosește în mod creativ metafora șahului și mai ales pe cea a pionului, piesa aparent neînsemnată pentru care jucătorul merită să facă toate sacrificiile, ea fiind cheia succesului final.

Cei doi tineri care se întâlnesc la începutul filmului, cu tânăra femeie care îi reproșează bărbatului că nu și-a adus bagaje, iar el îi arată o tablă de șah, ale cărei piese se împrăștie pe caldarâmul unei străzi din Budapesta în timpul revoluției anti-sovietice.

Regizorul maghiar folosește adeseori leit-motivul cuplurilor ciudate, ca și în Cei care rămân (2019), candidat din partea Ungariei la Oscaruri în 2020, unde iubirea stranie între un supraviețuitor al Holocaustului și o adolescentă este prilej pentru contextualizare emoțională.

Aici cei doi tineri sunt urmăriți de aparatul de filmare printre camioane arse și cadavre abandonate pe stradă, cu soldați sovietici care împușcă revoluționari din GAZ-uri.

Ultimul tren

În cele din urmă ei ajung în gară, unde se grăbesc să prindă ultimul tren spre Occident.

Metafora cu „ultimul tren” pare gratuită, vedem cum István (jucat de actorul Gergely Váradi, care seamănă incredibil cu regizorul însuși) reușește să o urce clandestin pe Márta în tren.

Mituind conductorul cu ultimii săi dolari (conductorul e în mod voit o figură mefistofelică), ajunge și el în cele din urmă într-un tren e plin de fugari, fiecare dintre aceștia având cu propria lor poveste.

În compartimentul unde tinerii își găsesc un loc se întâlnesc cu Czentovics Sándor (jucat de Mácsai Pál, care a jucat și în Despre trup si suflet al lui Ildiko Enyedi), un domn pasionat de șah, care acceptă o partidă pe bani.

În punctul de inflexiune al partidei din tren intervine „B”, un bărbat îmbrăcat într-o rasă preoțească.

Firele narative și vizuale se leagă, pentru că suferințele acestui bărbat au fost prezentate într-o serie de secvențe intercalate, altfel inexplicabile. Acesta le descrie participanților la joc toate opțiunile de pe tablă, după care se retrage rușinat.

Secretul aurului

Numai că acesta este genul de film pe care trebuie să îl vezi până la capăt ca să înțelegi cu adevărat ce se întâmplă. Rememorările prelatului catolic (Károly Hajduk, care a jucat rolul masculin principal din Cei care rămân), care e arestat și de comuniști după ce a fost arestat anterior de „nylașiști” (naziștii maghiari), urmează falsa pistă a căutării unei comori.

Preotul catolic este închis și torturat pentru că anchetatorii, de fapt o „tovarășă anchetatoare”, vor să-i smulgă secretul aurului obiectelor de cult bisericești deținute în lăcașul pe care acesta îl slujea.

Intercalările dintre povestea lui „B” și partida dintre Czentovics și Márta, punctată de planuri cinematografice extrem de expresive, cum este transformarea închisorii unde se află „B”, celula multiplicată ce devine dintr-o perspectivă aeriană o imensă tablă de șah, se explică pentru că Czentovics nu e un simplu refugiat.

Pe parcursul unui nou joc de șah, prima partidă de șah pe care „B” o face pe o tablă adevărată, pentru până atunci el a jucat numai în minte, cu piese făcute din sfoară și miez de pâine, ca și personajul lui Zweig, înțelegem că domnul bine îmbrăcat a fost unul dintre anchetatori, la fel și aristocrata îmbrăcată în verde, care trage dintr-o țigaretă, era anchetatoarea stalinistă.

În timp ce trenul rulează în noapte, István se transformă în detectiv, descoperă o geantă cu documente secrete și se luptă cu anchetatoarea (într-o cabină de toaletă ireal de mare, ce seamănă cu băile din reclamele la „Mister Muscolo”).

Finalul merită așteptat

Filmul pare inegal, uneori instrumentele cinematografice sunt utilizate într-o manieră spectaculoasă, alteori oferă senzația de teatru televizat sau de film de televiziune.

Dar la finalul poveștii, cu ajutorul unor spectaculoase montaje în anșeneu („dizalvuri” în romgleza cinematografică) și prin diverse tehnici de filmare, regizorul ne răstoarnă toate așteptările.

Pentru a nu devoala intriga (șpoilăr ălărt), am să spun doar că momentele de stranietate din secvențele anterioare nu sunt nici aleatorii, nici accidentale.

Soluțiile cinematografice alese de Barnabás sunt justificate narativ, iar finalul are o încărcătură emoțional-simbolică ce merită așteptarea celor aproape 90 de minute anterioare.

Loviturile istoriei

Fundalul istoric este important, el îmi aduce aminte de butada lui Țuțea, care spunea că „Istoria a făcut pipi pe noi”, sugestiv atât pentru destinul lui Zweig, cât și pentru soarta a milioane de oameni, care au trăit pe pielea lor loviturile „Istoriei”, această javră care se mușcă popoare și întregi generații, ființe nevinovate care suferă din pricina războaielor și a revoluțiilor, a unor lovituri de stat și a prăbușirii sistemelor politice, care au simțit ce e foametea și distrugerea fără noimă.

Așa cum nota Zweig, care și-a văzut cărțile transformate într-un fel de fantoșe maligne pentru naziști, care i-au distrus cărțile în scene incredibile de autodafé, fiind arse inclusiv biografiile sale romanțate, ba chiar și filmul lui Robert Siodmak, adaptare a nuvelei „Brennendes Geheimnis”, care a văzut spectacolul sinistru al Istoriei derulându-se implacabil, umbra sinistră care cuprinde lumea nu este niciodată prea departe de noi.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

CULTURA

VIDEO FOTO. Ad Libitum Voices, clujenii care au cucerit Occidentul pe patru voci din patru inimi

Publicat

libitum

Au pornit împreună la drum, în Cluj, dintr-o întâmplare, în urmă cu 12 ani, iar acum se pregătesc să cucerească lumea. Au cântat pe mai toate scenele din România și din Europa, dar vor să ajungă să își încânte fanii din Brazilia la ei acasă.

Trupa Ad Libitum Voices, prescurtat ADLV, e mai mult decât muzică, e o poveste despre pasiune, muncă și succes.

Toți cei patru muzicieni sunt absolvenți ai Academiei de Muzică ”Gheorghe Dima” Cluj-Napoca și fac parte din generații diferite: doi tenori – Tiberius Simu și Sergiu Colțan, un bariton – Vlad Morar și un bas – Cristian Ignuța, care cântă în mai multe limbi: română, engleză, italiană.

Primii pași

”Ideea înființării trupei a venit, practic, în urma unui eveniment amuzant.

Eu cu Cristi eram colegi din Conservator, am și locuit împreună, și am fost invitați, în toamna anului 2012 la o zi de naștere la o prietenă de-a noastră.

Ne-am gândit să-i facem cadou ceea ce știm noi mai bine să facem, să-i cântăm, pentru că ne-am gândit că o să-i placă și o să fie ceva amuzant. Și am pregătit niște piese pop-opera pentru că ne plăcea foarte mult fuziunea dintre aceste două genuri.

Și așa ne-am dus la acest eveniment, i-am cântat, ne-a ieșit foarte bine, am făcut o impresie foarte faină.

Am avut și niște reacții foarte bune printre invitați. Iar acolo s-a aflat o organizatoare de bal de boboci care ne-a invitat la un astfel de bal, astfel că am acceptat. Cu noi mai era un coleg, deci am cântat în trei la acest eveniment”, a povestit Sergiu pentru Cluj24.

Prestația muzicală a avut loc pe scena Casei de Cultură a Studenților și a fost ceva inedit pentru ei, care erau studenți, astfel că s-au gândit să ducă proiectul la un alt nivel.

Lucrurile s-au legat fără ca ei să se aștepte, pentru că, la eveniment, era prezentă și Aura Crecan, care se ocupa de organizare și care, ulterior, a devenit booking agentul trupei și parte a managementului ADLV.

”Aura a văzut potențialul nostru și ne-a chemat apoi la un alt bal al bobocilor. Numele trupei, Ad Libitum Voices, a apărut mai târziu, pe atunci eram cunoscuți drept <<băieții de la Cons>>”, a adăugat Sergiu Colțan.

Cum s-a ajuns la numele Ad Libitum

Cristi a completat amintirile precizând cum s-a ajuns, câteva luni mai târziu, și la ”botezul” numelui.

”Am avut un eveniment de Dragobete în primăvara anului 2013 și ni s-a cerut pentru afiș un nume, pentru că puteam să apărem pe afiș ca <<băieții de la Cons>>.

Și atunci, împreună cu Sergiu, eram într-o sală de repetiții la Academia de Muzică, am luat dicționarul de termeni muzicali și am zis <<hai să căutăm un nume>>.

Și am ajuns la litera A, unde am descoperit Ad Libitum, adică la libera alegere. Și atunci am zis că numele acesta, practic, arată exact ce facem noi. Adică, noi luăm niște fragmente muzicale și le interpretăm după bunul nostru plac, la libera alegere”, a precizat Cristi.

Actuala formulă de patru s-a format pe rând începând cu 2016, când Sergiu a propus să fie cooptat Tiberius pe care îl cunoștea de la Opera Națională Română Cluj-Napoca spunându-i că s-ar potrivi în noua trupă, iar acesta a acceptat.

”Aveam un concert la Iulius Mall și cântam pe o scenă cu o orchestră compusă din oameni de la Conservator, de la Operă. Sergiu mi-a scris că m-aș potrivit în Ad Libitum și am spus <<hai să încercăm>>.

Țin minte că ne-am întâlnit prima dată la Operă, era către sfârșitul anului și urmau niște concerte de colinde. Și au venit cu partituri de colinde, am cântat un pic împreună, mi-a plăcut și am intrat în acest proiect”, a precizat Tiberius.

Al patrulea membru al echipei

Al patrulea membru care a completat echipa a fost Vlad, mezinul, despre care colegii săi susțin că este fantastic de talentat, charismatic, cu o voce și o prezență scenică deosebită.

”În perioada când eu am intrat, era un alt membru cu noi în trupă, al patrulea, cu care nu am prea găsit afinități artistice, și după mult de jumătate de an, ne-am despărțit, astfel că ne trebuia al patrulea membru.

Și, cunoscându-l pe Vlad, care mi-era și student la Conservator în acea perioadă, i-am propus să vină cu noi în Ad Libitum Voices.

El era pe atunci într-o altă trupă, a mers în paralel cu ambele trupe, după care s-a decis să ni se alăture definitiv, imediat după ce am participat, împreună, la X Factor, unde am ajuns până în finală”, a mai explicat Tibi.

Împreună, oficial din aprilie 2017

Vlad a fost nevoit să aleagă între cele două trupe, iar acum recunoaște că a fost cea mai inspirată decizie, fiind vorba despre un proiect în care se făcea muzică ”pe voci”.

”Eu am nevoie de armonii. Trebuie să existe armonii, să se creeze conexiunea asta dintre voci. Am eu o afinitate pentru armonii, că-s de jazz, că-s clasice. Și atunci, fiind patru voci, mi se părea foarte interesant și chiar mă gândeam că puteam face foarte multe lucruri din punct de vedere armonic”, a spus Vlad.

Cei patru au cântat prima oară oficial în actuala formulă a Ad Libitum Voices în aprilie 2017, în cadrul unui eveniment desfășurat la Primăria Zlatna.

Au cântat pe scări, iar scaunele publicului erau pe culoarul de hol, ceea ce, datorită apropierii de spectatori, a transformat concertul într-o experiență interesantă, dar și cu momente care nu se uită ușor.

”Eu am avut niște emoții fantastice și am zis că nu am voce, că până aici a fost, de-abia am început, dar deja s-a terminat. Și Tibi a zis că nu există așa ceva, nu se poate și devenise foarte stresat și el.

Pe atunci aveam un microfon foarte ciudat, care nu funcționa la fel ca microfoanele colegilor mei. Și Tibi a zis să facem schimb de microfoane”, și-a amintit Vlad, iar impasul a fost depășit.

Repertoriul, ales prin consens

Întrebați cum își aleg repertoriul, muzicienii clujeni au răspuns că, la la început, era preponderent pop-opera, piese de concert, piese de ascultat, canzonete, alese dacă le plăceau tuturor, în egală măsură.

”Dacă e unul care spune că nu îi place o piesă sau nu ar putea să o cânte, atunci o lăsăm deoparte și numai dacă considerăm că e foarte de impact și ar merita să facă sacrificiul de a o învăța, atunci o introducem în repertoriu.

E un consens mereu, trebuie să ne placă tuturor piesa pentru că așa reușești să transmiți. Dacă ție îți place ceea ce faci, ceea ce cânti, atunci poți să dai publicului acea energie de care este nevoie.

Repertoriul nostru a suferit modificări în funcție de locul unde ne aflam la concert, am început să mergem în direcția pop destul de mult și să adoptăm și piese de pe radio, din muzica ușoară românească, să le armonizăm și să le dăm nota asta de crossover”, a explicat Sergiu..

În perioada de început a trupei, 2017, Ad Libitum Voices nu avea nicio piesă proprie, iar după euforia participării în finala X Factor, cei patru muzicieni erau încrezători că se află pe drumul cel bun.

Ei au fost în concurs în echipa lui Carla s Dreams, de la care au avut multe de învățat, iar acea perioadă a dus la sudarea echipei și, astfel, și-au dat cu toții seama că au potențialul de a merge înainte.

După X Factor, însă, s-au trezit în ianuarie 2018 că nu se întâmpla nimic special.

Soluția, piesele proprii

”În afară de faptul că ne cunoaștea lumea pe stradă, nu se întâmpla nimic concret. Chiar după X Factor, am avut, dintr-o dată, o popularitate imensă, paginile noastre personale de social media și a trupei au explodat și credeam am dat lovitura.

Dar a fost așa o pauză totală după concurs și n-am mai auzit de la nimeni nimic.

Ne-am dat seama că aveam nevoie de o identitate a noastră, să nu mai fim doar o trupă de cover-uri și atunci am început să construim piese. Și Vlad a venit cu ideile pieselor”, a menționat Sergiu.

Primul concert oficial

La rândul său, Vlad a precizat că a venit cu propunerea de a susține un concert, după X Factor, pentru a testa dacă spectatorii chiar cred în ei, sau a fost doar mirajul ecranului, iar Tibi a fost cel care a anunțat concertul într-o emisiune TV, cu locul, ziua și ora, deși nimic nu era aranjat, nici sala rezervată.

”Explicația lui a fost că mai bine anunțăm și ne punem sub presiune decât să nu facem nimic niciodată. Era cât pe ce să își vândă mașina, pentru că nu aveam bani pentru a plăti instrumentiști, pentru a plăti oamenii care lucrau și așa mai departe. Și atunci ne-a salvat Aura, căreia i s-a propus să ne dea o mână de ajutor la organizare, iar eu i-am spus că poate fi managerul nostru și să se ocupe de tot.

Și până la urmă ea a reușit, s-a realizat concertul, a fost <<The first concert>>, primul concert al nostru în 21 aprilie 2018, la un an de zile de când cântam în formula completă Ad Libitum Voices. Iar de atunci a rămas alături de noi”, a subliniat Vlad.

Muzică și versuri proprii

După concert, membrii trupei și-au dat seama că trebuie să aibă în repertoriu și piese proprii, dincolo de cover-uri, astfel că după un început firav, au început să lucreze cu actualul manager, Adrian Radu, care era pe atunci producător la case de discururi recunoscute din țară.

”Eu scriam liniile melodice, iar Cristi și Tibi scriau versurile, cu ajutorul lui Adrian Radu pe partea de producție. A fost o muncă de echipă.

Până în prezent s-au adunat mai multe piese și, iată, suntem în 2024, an în care am lansat un mic album de patru piese. dincolo de piesele pe care deja le lansasem până acum.

Avem acum 12 piese proprii, iar în ultima perioadă am mai colaborat și cu alți oameni care să ne creeze piese, adică să colaborăm împreună cu ei”, a mai spus Vlad.

Înregistrări în dulap, în pandemie, să nu fie ecou

Una dintre cele mai dificile perioade traversate a fost cea a pandemiei Covid, care a dus la anularea unor concerte și apariții publice, astfel că muzicienii trupei au fost nevoiți să se descurce și să găsească soluții.

Toate filmările din acea perioadă, care se regăsesc, încă postate pe canalele de socializare, erau făcute din camera fiecăruia, cu telefonul și trimise prin internet lui Sergiu, care le edita.

”Filmările ca filmările, că mai ieșeau în curte, mai ieșeai pe balcon să filmezi, dar pe partea de audio, ca să nu fie prea mult ecou și să se poată apoi pune vocile în program, eu, personal, înregistram în dulap. Mă băgam între haine, intram cu telefonul în dulap, între cămăși, între haine, ca să să nu fie ecou și acolo cântam în genunchi, în dulap.

Avem o piesă, The Prayer, înregistrată cu Teodora Sava, care se găsește pe Spotify, înregistrată așa”, a dezvăluit Tibi, despre condițiile vitrege de atunci.

Ce are special fiecare voce

Fiecare voce a celor patru muzicieni clujeni este specială, își aduce aportul și întregește totul unitar care este trupa Ad Libitum Voices și oferă calitatea interpretării.

Vlad: ”Este extrem de rar ca un grup format din întâmplare, pentru că nu este un grup format de cineva care știe exact ce vrea, să cânte așa de bine. Sunt grupuri formate din membri de familie care au o chimie foarte bună, se știu de mici, dar la noi este o întâmplare că fiind patru caracterii diferite cu patru voci diferite cu idei diferite, să ne potrivim. În 90% din cazuri totul funcționează exact așa cum ne dorim și ajunge la un sens sens comun.

Vocea mea cred că aduce un plus ca și cireașa de pe tort. Mie îmi place foarte mult să mă joc, să fac melisme, să am idei”.

Sergiu: ”Eu consider că vocea mea este caldă, emană căldură, finețe, sensibilitate și cred că în pachetul de voci cu asta contribuie și asta încheagă vocile. Pentru că sunt voci puternice aici și pot să zic că eu sunt așa, un element liant între toate”

Element de șoc

Cristi: ”Vocea mea cred că este elementul de șoc. Pentru că lumea când mă vede așa mai micuț, mai slăbuț, și când deschid gura și ies gravele, de acolo începe mirarea. De unde iese atâta voce? Cum poți să cânți atâta de gros?”

Tibi: ” Eu, înainte să fac parte din Ad Libitum Voices, am cântat mulți ani operă. Opera a fost pasiunea mea și asta e ce-am visat să fiu, cântăreț de operă, și în toată această perioadă m-am luptat cu acutele. Asta a fost o problemă pe care m-am confruntat.

Tot timpul aveam o ușoară nesiguranță și nu reușeam să ating notele acelea de sus, la volumul și la calitatea necesară sau suficientă corespunzătoare restului vocii.

După ce am intrat în trupă, mi-am dat seama că a cânta la microfon este altceva și, în ultimul an, lucrând cu o profesoară din București, Anda Pop, am descoperit un nou stil de emisie care îmi permite să cant, în sfârșit, notele astea. În ultimul an pot să spun că sunt foarte fericit de fiecare dată când pot să răcnesc acute, e ceva ce-mi doream de mulți ani. În sfârșit îmi văd visul cu ochii”.

Planuri de viitor

Ad Libitum Voices a avut anul trecut peste 90 de concerte, iar trupa are planuri mari pentru următorii 10 ani, ținta fiind de a cânta în străinătate, dar nu doar pentru comunitățile de români din Belgia, Marea Britanie, Spania sau Italia, ca până acum, ci proiectul să devină unul internațional, astfel încât să determine cât mai mulți spectatori să cumpere un bilet la concerte.

”Obiectivul este destul de realist, iar pentru atingerea sa trebuie foarte multă muncă. Cred că avem foarte mari șanse ca proiectul nostru să fie cel mai de succes pe care l-a avut România vreodată, dincolo de artiști solo, vorbim strict despre trupe. Suntem acum una dintre cele mai cunoscute trupe pop-rock din Sud-Estul Europei.

Noi avem un public care, în ultimul an, a venit în marea majoritate din Brazilia.

Avem din cei peste 1,2 milioane de fani, undeva la 30-40% care sunt din Brazilia și noi nu cântăm în portugheză. Am înțeles că mulți brazilieni înțeleg piesele italienești pe care noi le cântăm, ceea ce este fascinant.

N-ar fi rău să avem un concert în Brazilia. Sper ca, în 10 ani, să ne vedem pe plaja Copacabana într-un concert Ad Libitum Voices”, a mai afirmat Vlad.

Datorită impactului de pe rețelele de socializare, muzica trupei ajunge în cele mai neașteptate locuri, iar pe lângă Brazilia, Ad Libitum Voices are fani din Iran sau Uzbekistan, de exemplu.

Concert de Crăciun pe patru voci, din patru inimi

Ad Libitum Voices a cântat, recent, pe scena Sălii Palatului din București cu Loredana Groza, iar pe 22 decembrie la Cinema – Teatru ”Florin Piersic” Cluj-Napoca, după cum preciza Vlad, va susține un concert de Crăciun ”pentru toți oamenii care vor să asculte muzică de suflet, din suflet, pe patru voci, din patru inimi”.

 

Citește mai departe

EVENIMENT

Aeroportul ”Avram Iancu” Cluj sărbătorește pasagerul cu numărul 3 milioane în 2024, a doua oară în istorie

Publicat

aeroport cluj avram iancu

Aeroportul Internaţional „Avram Iancu” Cluj sărbătorește pentru a doua oară în istoria sa pasagerul cu numărul 3 milioane, o performanță unică pentru un aeroport regional din România.

Evenimentul aniversar este programat luni, 25 noiembrie, când pasagerul este așteptat să sosească la Cluj-Napoca cu o cursă a companiei elvețiene Swiss Air de la Zurich.
”Acest succes subliniază importanța strategică a aeroportului în conectarea Clujului cu numeroase destinații din Europa și din întreaga lume și consolidează, astfel, poziția aeroportului în rețeaua internațională de transport aerian.

Anul trecut, primul pasager cu numărul 3 milioane a ajuns pe Aeroportul ”Avram Iancu” Cluj în ziua de 24 noiembrie.

Citește mai departe

EVENIMENT

VIDEO. Grav accident la Bucea, cu un microbuz implicat. Doi bărbați transportați la spital

Publicat

accident

Pompierii din cadrul Detașamentelor Huedin și 2 Cluj-Napoca au intervenit în cursul nopții trecute la un grav accident rutier petrecut pe drumul DN1E60, în localitatea Bucea, comuna Negreni.

La fața locului au ajuns o autospecială cu modul de descarcerare, două echipaje SMURD și unul al Serviciului de Ambulanță Județean Cluj. Echipajele operative au găsit un autocamion și un microbuz avariate, precum și un bărbat încarcerat în ultimul dintre acestea.
”Salvatorii au folosit echipamentele din dotare pentru a asigura accesul către victimă, precum și pentru extragerea acesteia fără agravarea leziunilor suferite. Bărbatul, în vârstă de aproximativ 40 de ani, prezenta mai multe traumatisme, era în stare de conștiență și era cooperant. Ulterior a fost transportat la spital pentru îngrijiri medicale.
Totodată, alți doi bărbați au mai fost consultați la fața locului de către echipajele SMURD și SAJ, dintre care un tânăr, în vârstă de aproximativ 20 de ani, a fost transportat la spital pentru investigații medicale”, arată pompierii de la ISU Cluj.

Citește mai departe

EVENIMENT

Se STRICĂ vremea în toată țara. Frig și PLOI în următoarele săptămâni

Publicat

iarna

ANM anunță că urmează patru săptămâni mai reci decât normalul perioadei, cu temperaturi scăzute în toate regiunile țării, dar mai ales în sud-vest. Precipitațiile vor fi abundente în prima săptămână, în special la munte, apoi vor scădea semnificativ. La jumătatea lui decembrie, acestea vor reveni.

Săptămâna 25 noiembrie – 2 decembrie

Valorile termice vor fi mai coborâte decât cele specifice pentru această săptămână pe întreg teritoriul României, dar mai ales în regiunile sud-vestice. Regimul pluviometric va fi excedentar în cea mai mare parte a țării, dar mai ales în zonele montane.

Se STRICĂ vremea în toată țara. Frig și PLOI în următoarele săptămâni

Săptămâna 25 – 2 decembrie

Temperaturile medii vor fi ușor mai coborâte decât cele specifice pentru acest interval în regiunile sudice și local în cele centrale, iar în rest vor fi în general apropiate de cele normale.Cantitățile de precipitații estimate pentru această perioadă vor fi deficitare în cea mai mare parte a țării.

Săptămâna 2 – 9 decembrie

Temperatura medie a aerului va avea valori mai coborâte decât cele normale pentru acest interval, în toate regiunile. Regimul pluviometric va fi deficitar în majoritatea regiunilor, dar mai ales în cele vestice.

Săptămâna 9 – 16 decembrie

Temperatura medie a aerului va avea valori ușor mai coborâte decât cele specifice pentru această săptămână, în cea mai mare parte a țării. Cantitățile de precipitații vor fi apropiate de cele normale pentru această perioadă, la nivelul întregii țări.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate

Parteneri Alba24.ro , România24.ro, Ardeal24.ro, Botosani24.ro Copyright © 2022 Cluj24.ro powered by MEDIA CLUJ24 SRL Cluj Napoca & INDEPENDENT MEDIA Alba Iulia. Cluj24.ro folosește fluxurile de știri ale agențiilor Agerpres și Mediafax