A doua ediție, anul viitor

Candidatul independent la prezidențiale, Nicușor Dan, consideră că, în actualul context internațional, este important ca securitatea Europei să fie asumată de statele europene, chiar dacă acest lucru înseamnă majorarea cheltuielilor militare.

”România are un parteneriat strategic cu SUA și este importantă și consolidarea parteneriatului cu vecinii noștri din țările europene. Este important ca securitatea Europei să fie asumată de statele europene și asta înseamnă, deși nu este o situație fericită, majorarea cheltuielilor militare, dar poate însemna o oportunitate pentru economia noastră.

Securitatea a devenit  o chestiune foarte importantă și România trebuie să țină pasul inclusiv cu cheltuielile militare”, a declarat, sâmbătă, Nicușor Dan, la Cluj-Napoca, la Biblioteca Centrală Universitară (BCU).

Evenimentul a fost organizat de Asociația Inițiativa pentru Cultură Democratică Europeană (ICDE) Cluj-Napoca al cărei președinte este Valentin Naumescu, profesor la UBB.

Claudia Mureșan, alintată ”Mommy” (mama, în lb. engleză- n.a.), lucrează de peste 25 de ani în medicina de urgență, din care 18 la SMURD  Cluj. A început ca asistentă medicală pe autospecialelele de intervenție, iar acum este asistent responsabil SMURD. Din cauza unor probleme medicale nu mai iese pe teren de un an, dar sufletul i-a rămas alături de colegi care merg în misiuni.

Claudia Mureșan are 58 de ani, este asistent medical licențiat la UMF Cluj-Napoca și are și un master în managementul pacientului critic. A fost decorată de președintele Klaus Iohannis cu cea mai înaltă distincție din cariera profesională, Meritul Sanitar – clasa a 3-a.

”Lucrez pe medicină de urgență din anul 2000, deci de 25 de ani și de 18 de ani lucrez la SMURD Cluj. Am început la UPU și pe urmă am trecut pe pre-spital. La UPU, cumva, tu ești gazda și primești pacientul, pe când la SMURD vezi toată scena, cum se desfășoară intervenția după un accident. Implică mult mai mult stres, dar ai sentimentul că ajuți, te simți mai salvator de vieți decât în UPU și de aceea am optat să mă transfer la SMURD, deși este mult mai greu.

A durat până m-am obișnuit, în primele șase luni de zile, la fiecare alarmă, mă duceam cu stomacul cât o nucă.

Când am început, în 2007, se deschisese stația de la Colina și eram noi, asistenții, formați de 3-4 săptămâni, și colegii de la pompieri care erau cu cursul de prim-ajutor ieșiți de la Mureș.

Toți eram noi, dar ne-am închegat ca și echipă”, și-a amintit Claudia Mureșan.

Prima intervenție nu se uită niciodată

Aceasta nu a uitat nici acum, după 18 ani, prima intervenție pe o ambulanță SMURD.

”Ajunsesem în sediu, eram prima gardă cu doctorul Moldovan, care era medicul coordonator SMURD, și m-a întrebat dacă am terminat de verificat ambulanța? Și eu răspuns că <<da, cum să nu, ce mare lucru>>.

Atunci m-a zis că merge cu mine, dar știu să scot targa din ambulanță și să o bag la loc? Iar eu, foarte ofuscată, venită din UPU, unde aveam brancardier la dispoziție l-am întrebat, <<dar ce, e treaba mea să scot targa și să o bag la loc?>>

Am stat două ore jumate până am învățat cum se scoate targa, că avea tot felul de manete, cum se strâng picioarele, cum este procedura de siguranță.

Și foarte vitează, eram gata să urc să îi spun când sună alarma și am plecat la primul caz, un accident rutier pe podul de la Gara Cluj-Napoca.

Colegii de la descarcerare și-au făcut seara treaba, am ajuns și noi, și fiecare avea rolul lui în echipă, știa ce trebuie să facă, toată lumea era ocupat. Și a strigat medicul <<aduceți careva targa!>>.

M-am uitat de jur împrejur și eram singură. Și mi-am zis, că dacă nu învățam înainte cum să manevrez targa, mă făceam de mândra minune. N-am să uit câte zile o să am această intervenție”, a povestit asistenta pentru Cluj24.

La SMURD nu există oră fixă de plecat acasă

Cel mai greu și impresionant caz la care a intervenit a fost la o misiune națională, la o explozie de mină din Petroșani, la care au fost trimise două autospeciale de Terapie Intensivă de la SMURD Cluj, pe lângă celelalte din toată țara, care au preluat pacienți arși și i-au dus la București.

”Era undeva după – amiaza, la ora 19 trebuia să ies din tură, dar am plecat la intervenție, că ăsta este SMURD-ul, nu există o oră fixă de plecat acasă. Ai nevoie de sprijinul familiei într-o astfel de meserie.

Eu m-am simțit aici de la început ca omul potrivit la locul potrivit. Mi-a plăcut la SMURD că îți desfășori activitatea după niște reguli foarte bine stabilite, totul este disciplină, proceduri care trebuie respectate și profesionalism.

Contează faptul că intervii pentru a salva vieți și munca în echipă îmi place foarte mult. Ca să ai o sinergie în echipă, fiecare trebuie să-și cunoască foarte bine rolul, să exersezi foarte mult, împreună cu ceilalți colegi, supervizați de medici, care sunt șefii de echipaj.

Echipajul de intervenție este format din 5 persoane și a trebuit să lucrăm foarte mult unii cu alții, să ne cunoaștem fiecare rolul.

Faptul că stau 5 oameni împreună, înseamnă că sunt un grup, ca să fii o echipă înseamnă mult mai mult. Înseamnă să te poți baza pe colegi, să te înțelegi din priviri, iar fiecare să știe ce are de făcut”, a explicat Claudia Mureșan.

Și gărzi pe autospeciale, și muncă de birou

Ca asistent SMURD Cluj, a avut în responsabilitate initial trei echipaje de prim ajutor, din trei puncte diferite, iar SMURD Cluj gestionează, în prezent, 11 puncte cu echipaje de prim ajutor, 3 autospeciale de Terapie Intensivă și punctul de operare aeromedical de la Jibou. Pentru toate acestea, Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj asigură materialele sanitare, medicația și mentenanța aparaturii medicale.

”Gestionez numeroase aspecte pentru buna desfășurare a intervențiilor și toată lumea trebuie să aibă de toate – echipamente medicale, consumabile, medicamente. Merg la Spitalul Clinic Județean de Urgență, să fac referate anuale, medicul șef al UPU-SMURD și apoi managerul spitalului le aprobă.

Până acum un an făceam și gărzi de intervenție pe autospeciala de Terapie Intensivă Mobilă (TIM) și inclusiv pe elicopterul medical, în paralel cu atribuțiile de asistent responsabil, dar din cauza unei probleme medicale nu mai pot face teren, ci coordonez activitatea din birou”, a subliniat Claudia Mureșan, alintată, inițial, ”Sora superioară”, apoi ”Mommy” de către colegii de la SMURD Cluj.

Locul 1 la un concurs în Germania

În cariera sa a participat și la misiuni în cadrul festivalurilor Untold și Electric Castel, unde s-a ocupat de pregătirea și aprovizionarea componentei medicale, dar și la concursul internaționale cu echipa SMURD Cluj.

La primul concurs, din 2007, desfășurat în orașul german Weimar, a coborât pentru prima oară în rapel de la etajul 4, pentru ca echipa să nu piardă puncte.

”La final, la ceremonia de premiere, au început să se acorde mențiunile: mențiunea 3, 2, 1, și nu ne-am auzit numele. Eram un pic supărați, că nici măcar o mențiune nu am fost în stare să obținem. Au urmat premiile 3 și 2 și nu ne-a venit să credem când am fost anunțați că am câștigat locul 1”, a precizat Claudia Mureșan.

Ucenicia la UPU

Aceasta are și un sfat pentru asistentele care ar dori să urmeze o carieră în medicina de urgență la SMURD Cluj și anume să înceapă formarea la UPU, pentru că acolo cazurile sunt mult mai multe, iar, în plus, au parte de o gamă largă de diagnostice și cazuri și așa se pregătesc pentru ceea ce urmează la SMURD, când ajungi să scoți oameni din ghearele morții, răniți în accidente.

”Trebuie să ai o toleranță mare la stres și robustețe fizică. În toți acești ani nu m-am simțit niciodată cu niciun handicap că aș fi femeie. Am fost tratată de la egal la egal cu bărbații, chiar dacă într-o astfel de meserie sunt mai mulți bărbați în jurul nostru.

Întotdeauna am considerat că, dacă ești bine pregătit în ceea ce faci, nu contează dacă ești bărbat sau femeie”, a menționat asistenta responsabil SMURD Cluj.

De 7 ani este bunică de gemeni (fetiță și băiat) și promite că, la pensie, care nu se știe când va fi, cu siguranță va veni cu ei ca până acum la toate evenimentele publice organizate la ISU Cluj, de Ziua Pompierilor, Ziua SMURD sau Moș Crăciun la pompieri încercând, poate, să le insufle și lor meseria de salvator de vieți.

„Eu când vreau să fluier, nu fluier, o rog pe Teodora Albon să facă asta, că de aia a fost arbitru de fotbal”, zice Marius Aciu, gazda podcastului „Clujăreala”. Teodora Albon este o fostă jucătoare de fotbal, arbitră, delegat UEFA și prima președintă a unui AJF din România. Născută la Cisnădie, în Sibiu, Teodora Albon este absolventă a Facultății de Educație Fizică și Sport a Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca. În 2000 a devenit arbitru de fotbal iar în 2013 a arbitrat finala Champions League la fotbal feminin. S-a clasat pe locul 7 în clasamentul celor mai bune femei arbitru în 2015. 

„De ce fotbal. Știu că încă din copilărie doar fotbal am văzut. Cred că era sportul cel mai accesibil, zic asta acum, dând timpul înapoi și având maturitatea necesară. Ne era de ajuns o minge. În rest aveam de toate și probabil că ăsta este și motivul. Mi-a plăcut întotdeauna, nu știu, așa… Am copilărit cu mingea și cu fotbalul în sânge.

VIDEO. Arbitrul Teodora Albon, la Clujăreală: Pentru mine arbitrajul a fost un joc, o MESERIE în care am pus pasiune

Am cochetat cu atletismul de la șapte ani la Alba Iulia. Și făcând acest sport, am văzut că în 1990, când s-au spart anumite bariere, cei de acolo au dorit să înființeze o echipă de fotbal. Eu deja eram o sportivă activă. Ardeleana era o fabrică de încălțăminte, la fel ca și Clujana aici, și au venit cu ideea să facem o echipă de fotbal feminin. Au dat un anunț, eu oricum activam acolo, m-am înscris și de atunci aventura a început.

Suntem delicate, suntem femei în afara terenului, dar pe terenul de fotbal, eu cred că fetele pot să joace și au demonstrat acest lucru. Sigur, viteza de joc nu este aceeași. Forța fetelor nu se poate compara cu a băieților. Dar dacă vedeți un joc de fotbal feminin, este mai curat. Fetele se implică mult mai mult, dar joacă mai curat. Nu o să vedeți duritățile care sunt la fotbalul masculin, nu o să vedeți simulările care sunt acolo, pentru că fetele joacă din plăcere, pun suflet și vor să demonstreze că acest sport este accesibil și pentru noi, pentru femei.

Băieții simulează mult mai mult, vă asigur, am fost jucătoare, am fost arbitru. Acum sunt observator la nivelul Ligii I la noi și observator internațional. Și aici sunt observator la băieți, pot să fac comparația.

„Teodora, ești pe lista FIFA, trebuie să te decizi, arbitraj sau fotbal”

La echipa națională jucam mijlocaș central și în spatele vârfurilor, îmi plăcea foarte mult să stau pe recuperare și foarte multe goluri au fost înscrise de la distanță. În acea perioadă aveam un șut bun, o biomecanică a lovirii foarte bună și corectă și probabil că asta m-a ajutat. Am și goluri date cu capul.

M-am lăsat de fotbal în 2005, pentru că eu deja am devenit arbitru internațional și nu mai eram compatibilă ca jucătoare. Fiind și căpitanul echipei naționale și arbitru, nu puteam să joc în aceeași competiție ca și jucător și arbitru. Și atunci cei de la UEFA mi-au spus Teodora, ok, ești pe lista FIFA, trebuie să te decizi, arbitraj sau fotbal?

Sigur că a fost o decizie, pe moment a fost o decizie grea, aș fi vrut să le fac pe amândouă, dar mi-am dat seama, am gândit în perspectivă, mi-am dat seama că o carieră în arbitraj mă va ajuta să fac performanță mult mai mult decât ca și fotbalistă.

Pentru mine arbitrajul a fost un joc, într-adevăr, o meserie, am pus pasiune, mi-am dat seama că, sigur, primind feedback-ul oamenilor, mi-am dat seama că am ales corect și că pot să fac carieră. Și timpul mi-a dovedit că am ales bine, competițiile care au venit, eram foarte bine delegată la nivel internațional, am primit foarte multe competiții importante, am finale de Champions League arbitrate, am semifinale de campionat mondial. Adică, timpul mi-a arătat că arbitrajul este ceea ce îmi trebuie. Poate fi o meserie. Iar eu, pe perioada când am arbitrat, am fost profesionistă, să spun așa, m-am focusat doar pe arbitraj, pe pregătire, aveam câte două antrenamente pe zi și nu aveam o altă ocupație atunci.

„Ceea ce vine din exterior nu te deranjează deloc”

Pentru mine, totodată, a fost o provocare. Sunt genul de om căruia îi plac provocările, care vrea să spargă anumite bariere și am zis, ok, eu o să vă demonstrez că se poate. Am demonstrat că se poate fiind la același nivel cu colegii mei. La noi, la arbitri, trebuie să susții teste fizice, teste video, teste teoretice. Iar în momentul în care alergam cot la cot, în acea perioadă era Sorin Corpodean, de exemplu, era colegul meu, Cristi Balaj, erau mulți. Tudor, Deaconu, cei care astăzi nu mai sunt, alergând cot la cot cu ei, le-am câștigat încrederea că, de fapt, pot să fac ceea ce ei pot. Iar apoi, arbitrând meciurile, ducând meciurile la bun sfârșit, fără probleme deosebite, oamenii au prins încredere. Au zis, da, se poate. Pot și fetele…

Nu pot să zic că am fost menajate, pentru că oamenii din tribune știm cum reacționează. Doar că odată ce începi să arbitrezi și cu experiența care vine, nu mai auzi publicul, nu mai iei în seamă ceea ce se întâmplă. Pentru că te focusezi pe ceea ce se întâmplă în teren, te concentrezi și atunci ceea ce vine din exterior nu te poate perturba. Este un exercițiu pentru fiecare arbitru de performanță, este un exercițiu și un antrenament pe care îl faci, care ți-l impui. Și în momentul în care stăpânești această stare, ceea ce vine din exterior nu te deranjează deloc”, a spus Teodora Albon la „Clujăreală”.

Foto: Facebook