Comorile Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei: Steagul închinat împărătesei Sissi, arborat public prima oară în 1902

Cluj24.ro și Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) Cluj-Napoca au lansat o campanie de prezentare a vestigiilor cunoscute și mai puțin cunoscute din patrimoniul muzeului, cu scopul de a le face cunoscute vizitatorilor. Printre aceste comori unice se numără steagul împărătesei Sissi, arborat public prima oară în anul 1902.

Luna viitoare, în 10 septembrie, se vor împlini 122 de ani de la moartea Elisabetei de Wittelsbach (1837-1898), împărăteasă a Austriei, soția împăratului Franz Joseph I, și regină a Ungariei, cunoscută drept ”împărăteasa Sissi”.

Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei adăpostește printre comorile sale mai puțin știute o piesă de excepţie, unică, de mare valoare artistică şi istorică, Steagul Elisabeta, confecţionat la comanda Societăţii Carpatine Ardelene din Cluj, între anii 1899-1900. Această Societate a fost prima asociaţie turistică ardeleană maghiară, constituită (în anul 1891) după exemplul Karpaten Verein-ului saşilor de la Sibiu.

Muzeograful Melinda Mitu de la MNIT a explicat faptul că steagul a fost confecționat în semn de omagiu și ilustrează cultul dedicat împărătesei Elisabeta – Sissi, de către maghiarii din Cluj, după 1898, anul morţii acesteia.

Cultul lui Sissi la Cluj

” La Cluj, la cumpăna secolelor XIX-XX, în amintirea împărătesei a fost ridicată o statuie, s-a construit un pod şi un spaţiu de agrement şi promenadă, au fost amplasate plăci comemorative și s-au plantat arbori. Confecționarea steagului închinat împărătesei Elisabeta de către o asociație care avea ca obiectiv promovarea drumeţiilor şi a turismului montan se poate explica și prin faptul că însăși împărăteasa a manifestat interes pentru frumuseţile naturale”, a spus Mitu.

Steagul lui Sissi a fost confecţionat din mătase groasă, de culoare albă, şi avea ambele laturi presărate cu motive decorative tipice broderiei domnești maghiare.

Se întâlnesc motive  vegetale, cum ar fi vrejuri, cârcei, frunze dinţate, dar şi florale – lalele, garoafe, bujori, brodate, în culori vii şi multiple, cu fire de mătase şi fire metalice, aurite şi argintate.

Pe una din laturi, într-un medalion central, este reprezentat bustul împărătesei, executat printr-o broderie atât de fină şi densă încât toată imaginea dă impresia unei litografii sau a unei fotografii aplicate ulterior.

Elisabeta poartă o rochie simplă, în nuanţe de gri, gri-maroniu, maro-roşcat şi negru.

Culorile închise sunt sortite să evidenţieze sobrietatea împărătesei, această imagine fiind accentuată şi de coafura simplă a acesteia – mai multe împletituri prinse în coc, precum şi de crucea pe care o poartă la gât.

Culorile sumbre simbolizează totodată și doliul și suferința împărătesei cauzată de pierderea fiului ei, prințul Rudolf al Austriei, în anul 1889.

Chenarul medalionului central este constituit din lalele brodate, alese nu întâmplător pentru încadrarea reginei, deoarece acestea simbolizează feminitatea.

Ce mai include steagul?

Pe cealaltă latură a steagului se întâlnește acelaşi chenar cu motivul arcadei şi aceleaşi broderii florale, doar că în medalionul central sunt redate stema Ungariei, iniţialele Societăţii Ardelene Carpatine: E.K.E. (Erdélyi Kárpát-Egyesület), locul: Kolozsvár (Cluj) şi anul înfiinţării acesteia: 1891, precum şi două flori de colţ, simbolul asociaţiei.

Stema a fost realizată din mătase, decupată ulterior şi cusută în centrul steagului (la fel ca şi iniţialele Societăţii şi cifrele anului), iar cele două flori de colţ au fost brodate cu fir metalic argintat.

Sfințirea și arborarea publică, abia în 1902

”Steagul închinat împărătesei Sissi a fost terminat în vara anului 1900, dar sfințirea și expunerea sa publică a avut loc doar în 12 octombrie 1902. În ziua respectivă, după inaugurarea festivă a grupului statuar Matia Corvin, din centrul oraşului, s-a procedat şi la deschiderea muzeului Societăţii Carpatine Ardelene, în Casa Matia Corvin. De atunci a mai fost arborat cu ocazia unor manifestări publice festive legate de amintirea împărătesei”, a mai spus muzeograful MNIT.

Potrivit acesteia, sentimentele care au însoţit realizarea steagului au fost exprimate cel mai bine în scrisoarea de condoleanţe adresată împăratului Franz Joseph de către membrii Societăţii Carpatine Ardelene, în anul 1898: „Asociaţia noastră, ca propovăduitoare a frumuseţilor naturii, a venit, pe bună dreptate, în numele pădurilor şi al munţilor, să o plângă şi să poarte doliu după acea Sfântă Femeie care a iubit atât de mult natura şi care a vizitat de atâtea ori locurile binecuvântate cu frumuseţi de către Dumnezeu”.

A.P.