CLUJUL DE ALTĂDATĂ. O datorie urgentă care se impune edililor Clujului

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și nu numai și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Se ştie că acum câţiva ani s-a deschis dincolo de Arena Sportivă un nou parc, parcul <<Regele Mihai>>, azi parcul <<Marele Voevod Mihai>>. Ideea a fost cât se poate de bună, căci acea porţiune de teren cu arbori seculari dintre cele două braţe ale Someşului, era cel mai potrivit loc pentru a fi transformat în grădină publică. Un oraş ca Clujul merita într-adevăr să aibă un parc mai întins.

Între cele două parcuri

Trebuie să constatăm însă cu durere că această operă edilitară a fost săvârşită numai pe jumătate. Edilii clujeni nu s-au gândit la necesitatea imperioasă de a muta cu prilejul deschiderii noului parc, depozitul de gunoaie al oraşului ce se întinde  pe un teren mai mare decât oricare din cele două grădini publice.

Astfel, cetăţeanul care în plimbările sale de recreare vrea să treacă din vechea grădină în cea nouă, este nevoit să o facă cu stomacul gol, căci altfel capătă <<rău de mare>> trecând peste terenurile virane cari despart cele două grădini. Pe aceste terenuri virane, sunt depozitate în grămezi imense, toate gunoaiele ce se adună pe tot cuprinsul oraşului.

Aceste grămezi de gunoaie răspândesc de îndată ce se iveşte primăvara, şi până toamne târziu, o putoare pestilenţială peste două cartiere ale oraşului, vechiul cartier dintre <<cele două ape>> şi noul cartier dintre Someş şi strada Grigorescu. Pe aceste maidane cu gunoaie îşi dau întâlnire câinii vagabonzi de pe teritoriul oraşului, ameninţând pulpele trecătorilor.

Ne miră foarte mult faptul, că nimeni dintre edilii, cărora le este încredinţată grija esteticei oraşului şi cu atât mai mult cei care au datoria de a se îngriji de igiena şi sănătatea publică, nu s-au sesizat de atâţia ani de zile de acest fapt, care constituie o mare ruşine pentru Cluj. Mai mare decât ruşinea, este însă primejdia, ce o constituie murdăriile aglomerate în grămezi, infectând atmosfera mai multor cartiere. În aceste grămezi de gunoaie, întâlneşti aproape zilnic jucându-se grupuri de copii de muncitori cari duc cu ei acasă microbii diferitelor boli.

Cartierul Cetăţuia şi doleanţele lui edilitare

În ziua de 30 ianuarie o delegaţie de cetăţeni din cartierul Cetăţuia au prezentat în numele a peste două sute de contribuabili domnului dr. Victor Deleu o cerere prin care solicită atenţia Serviciului tehnic asupra acestui năpăstuit cartier al oraşului nostru.

În 15 puncte, locuitorii acestui cartier cer o seamă de îmbunătăţiri cari, fie că sunt de interes pur local, fie că interesează întreg oraşul, merită, prin modesta lor formulare şi temeinicia lor, să fie luate în seamă. O politică urbanistică nu poate consta numai din acordarea celei mai largi atenţiuni centrului unui oraş, iar cartierele mărginaşe, sau izolate, să fie complet neglijate.

Această politică nefastă a fost curajos înlăturată de actualii noştri edili şi tocmai de aceea nu ne îndoim că cele cerute de locuitorii Cetăţuiei, prin cererea înregistrată la Primăria Municipiului sub nr. 2692/1933, vor fi pe cât omeneşte e posibil, favorabil rezolvate.

În general, cetăţenii respectivi cer canalizare spre a se înceta cu sistemul aruncării apei în stradă; continuarea pavajului din strada Praporgescu, până la cazărmi; admiterea unor trecători între strada Praporgescu şi strada Elisabeta, ceea ce ar scurta mult distanţa dintre Cetăţuia de centrul oraşului; facerea unei bordure de piatră măcar pe o parte a străzii respective care ar feri pietonii de mersul vehiculelor; dispunerea ca apa, pentru acest cartier, să fie acordată câte patru ore dimineaţa şi patru ore după masa.

Gardian public de pază

Din cererea respectivă am fost informaţi că întreg cartierul nu are noaptea, de pază, nici un gardian public, că nicăiri nu se găseşte un automat pentru anunţarea pompierilor în caz de incendiu. Ceea ce ni se pare mai îndreptăţit este permisiunea cerută ca acolo unde se încrucişează străzile Elisabeta, Gojdu, Aventuroasă, Carpaţi, Maşiniştilor, Gruia şi general Praporgescu să se înfiinţeze o piaţă pentru desfacerea şi vinderea alimentelor.

Noua piaţă ar avea nu numai darul că ar decongestiona piaţa Mihai Viteazul, dar ar contribui la uşurarea alimentării unui întreg cartier al oraşului în plină dezvoltare.

Urbanizarea cartierului Cetăţuia poate fi pentru Serviciul tehnic al oraşului nostru un frumos program de activitate pentru primăvara anului acesta dacă situaţia financiară va permite realizarea acestuia”. [„Patria”, Anul al XV-lea, nr.25, 4 februarie 1933].