Connect with us

EVENIMENT

Căutătorii de sticle, reclamați că împrăștie gunoaie și fac mizerie în jurul ghenelor din Cluj: „Călcăm prin carne putredă”

Publicat


gunoi supercom

O serie de plângeri similare înregistrate recent pe platforma MyCluj atrag atenția asupra problemei cauzate de persoanele care scotocesc în gunoaie pentru a colecta sticle returnabile și împrăștie deșeurile în spațiile din jurul ghenelor.

Un exemplu vine din zona străzii Dâmboviței 1 – Aurel Vlaicu 5, unde un clujean reclamă mizeria și condițiile insalubre din apropierea ghenelor de gunoi, cauzate de căutătorii de sticle și ignorate de compania de salubritate.

„Călcăm prin carne putredă și alimente expirate”

De asemenea, cetățeanul solicită amplasarea de semne pentru a descuraja hrănirea animalelor și abandonarea de mâncare în apropierea ghenelor.

„Vă rog frumos ca la ghena de gunoi de pe Dâmboviței 1 – Aurel Vlaicu 5 să luați măsuri de igienizare. Cei ce caută prin gunoaie fac o mizerie de nedescris, iar noi, cei ce avem parcarea în zonă sau ce vrem să ducem gunoiul la ghenă călcăm prin carne putredă și fel de fel de aliemente expirate. Mașina cu cei care ar trebui să curețe și în spatele ghenei de gunoi parchează zilnic fix lângă acele gunoaie dar niciodată nu curăță. Rog de asemenea amplasarea de semne pentru ca oamenii să nu mai hranească animalele în zonă și să nu mai lase pachete cu mâncare pentru animale în zona. Vă mulțumesc”, se arată în plângerea înregistrată pe MyCluj.

Căutătorii de sticle, reclamați în mai multe cartiere din Cluj

Această sesizare nu este un caz izolat. Implementarea garanției de 50 de bani pentru ambalajele returnabile pare să fi crescut numărul persoanelor care caută în gunoaie.

Mai mulți clujeni au raportat pe MyCluj situații similare și în alte cartiere legat de persoanele care răscolesc în gunoaie și lasă în urma lor mizerie, scoțând din pubele resturi menajere și alte deșeuri care rămân împrăștiate.



Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger




1 Comentariu

1 Comentariu

  1. Gerula

    ianuarie 24, 2025 la 10:37 pm

    Q^est viața
    Viața ca un quest adică…¿ pe scurt viața este o durată de timp în care se încearcă niște activități, mai multe sunt nereușite, mai puține sunt reușite, unele sunt mai grele, unele mai puțin grele și la bilanț îți dai seama, nu cum ai vrea, ci cum ar avea sens să îmbătrânești, dacă reușesti sau nu reușești…
    Nu știu ce este viața. Tempus e via. Timpul este viața… se gândea bătrân un bețiv mucalit despre vinul care-l băuse seara înaite de culcare, ca să se mototolescă mai bine în așternuturi, la etajul casei sale de peșteră, din două barăci suprapuse în care locuia cu speranță de viață. Se legăna înfofolit în perne ca un copil tânăr rămas în urmă cu viața. Aerul dimineții era rece și înmiresmat de mirodenia unor ierburi uscate. Părea ca un panda ieșind morocănos din culcuș la cip ciripul ceasului de dimineață. Nu îi plăcea dimineața și nu îi plăcea să gândească prea bine. Cerul greu emana o lumină stinsă și tristă. Era încă o zi în orașul mizantrop care apărea la fereastră… Duminică, Norembrie, ora 7 dimineața zicea orologiul. Scund și bărbos, moș panda se cățără să se schimonosească pe pervaz. Era tot o zi de toamnă întârziată ce dădea să plouă. În ghivece locuiau niște plante pipernicite de pătrunjel care se uitau la ziua mohorâtă și așteptau ca să înflorească toată iarna. Ca să crească mai bine în anotimpul rece, scundul și îndesatul bărbos gândea să le tundă. (:0completare… Plantele de apartament sunt la fel ca o grădină, unele sunt și agricole și pot fi locuite de mici insecte care intră ocazional în ecosistemul de casă. Cactușii se pun într-un loc umed și răcoros și strâng umiditatea din casă sau alte plante au alte utilități, izma parfumează tot anul. Dacă le găsești un loc bun se lasă acolo ca niște pietroaie ornamentale, din cauză că plantelor nu le place prea mult să fie mișcate. Pot fi plantate din semințe, ca feriga din frunzele dintr-un buchet. Sau dacă nu e posibil a fi cultivate decât rău, se poate alege mai bine să fie din hârtie sau din plastic sclipicios,’) Natura este o zonă de liniște și inspirație. Poate lua multe forme care uneori sunt descrise în multele reprezentări artistice despre aceasta, precum copii veritabile și care sunt ca o a doua natură.
    De fereastră se loveau crengile uscate ale unor copaci din grădină. Deși îi plantase la câțiva metri distanță ca să nu intre peste geam, vântul puternic de toamnă care zbura pe deasupra dezaranja calmul ramurilor și tulbura fereastra moșului. Poate că ar fi trebuit să aranjeze la fereastră un peisaj ca dintr-o vedere, un decor schimbător odată cu anotipurile sau veșnic verde și cu muzici ale naturii, cu păsărele aciuate sau fluturi sau cascade de vânt cu clopoței de vânt. Însă era prea bătrân pentru visele bune numai la tinerețe. Probabil babalîcul cocoșat ar fi vrut să fie iar tânăr și să se dea mare cu barba lui ca de omul pădurii și să mai întoarcă din roata vieții. Așa că posibil să fie adevărate principiile din popor despre tinerețe și bătrânețe sau cele din versurile idolilor muzicali(ca niște rețete) despre care se zice că oarecum studiază despre ceea ce cântă și scrise ermetic precum cele ale bărboșilor vorbăreți de la un talk show. Așa că după tradiția hindusă, guru adevărați pescuiesc ieftin în Asia la public și în ziua de azi sau alții zic că sunt interziși din cauză de combinații de plagiat. Ceaiul nu-i bun ca vinul. Apoi deschizând ușa barăcii, coborî pe o scară exterioară să se uite în spatele casei la grădina cu copaci printre care pășteau niște păsări ouătoare pentru dieta lui vegetariană. Se spune că se poate cloci și cu căldura corpului sau chiar și la soare numai în țările calde, dacă ouăle sunt întoarse de mai multe ori pe zi, sunt izolate termic cu celofan ca un cuibar și lipite de corp ca să se obțină temperatura potrivită. Din cotețul lui de sub niște paie ieși un câine păros și zgomotos căruia îi plăceau foarte mult anotimpurile de iarna pe sub cuibar și numai ouăle de pe masa vegetariană a moșului, care i se părea lui foarte bună pentru moșneag,:0? (din cauză că putea face indigestie de la vegetalele fără proteine sau astenie֟½). Deși nu par plauzibile dietele vegetariene cu proteine care nu sunt esențiale, rețetele licențiate de bucătari sunt de obicei alese să fie combinații comestibile. Și de aceea sunt mai rare. Așa că tinerii și chestiile de casă nu prea pot concura cele de la piață.
    Pe aleea pietroasă stăteau niște ghivece cu plante perene de grădină ofilite de vântul rece al toamei, care trebuiau băgate pe undeva la iernat.
    Deschise și ușa barăcii de la parter. Printre lucrurile hodorogite se afla o carte mare și groasă, care stătea parcă acolo, veche de decenii sau de când lumea. Cea mai veche e-Carte a sa. Și nici nu consuma electricitate:0 O carte care cugeta la nimic. Și era destul de încăpătoare. Știa și să gândească într-o formă primitivă. Avea și niște poezii care nu le arăta la nimeni, din cauză că numai poeții muzicali scriu compuneri serioase cu un fel de sens aproape adevărat. Lucrurile erau scrise frumos și aranjate asortat ca în dicționar sau aparatul administrativ sau ca pe o insulă tropicală luxuriantă cu idoli, himere, perle, ca o corabie scufundată printr-un recif de corali sau Palatul Inculturii… Numai bine de pus în ramă.

    Aici se găseau toate lucrurile de la 19… toamna. Erau diferite utilități bune la ceva. Sunt atâtea lucruri bune și rele pe lume, încât nu prea știi ce să alegi. (Sau poate-s prea puține.{;?)
    Trecu cu migală câteva file făcute din diferite nimicuri prăfuite de timp. Pe vremuri stătea ore întregi gândind la aceste miniaturi imaginare așezate pe foi ca niște mititei lipiți cu muștar la farfurie. Păreau ca o poartă a timpului printr-un nimb de cețuri sculptate într-un diariu de pitici pe creier. Pe moșneag îl năpădeau puținele sale amintiri stupide…
    Istorisirea lui începe la o vârstă ca de la începutul începătorului. În copilărie găsi idolul sport. Un singur sport face mușchii într-un anume fel. Mai multe sporturi fac mușchii în mai multe feluri. Însă nimeni nu poate să facă toate sporturile și să aibă toți mușchii. Cum formează mușchii un sport apare pe statuile sporturilor. Însă se poate face câte un sport diferit în fiecare anotimp din cauză că unele sporturi sunt mai bune numai în anumite tipuri de climă. Sportul e și un mic mod de socializare dacă ai cu ce te lăuda. Altă chestie găsită a fost un parc. Un parc este o formă a naturii, iar pe la margini sau zonele mai neumblate se găsesc și pericolele ca cele din natură precum animale sălbatice ca cele de la marginea pădurii. Poți să-ți faci un drum nesingur până în parc sau poți să-ți găsești singur un loc pe placul tău, o oază în zgomotul aglomerației și forfotei. Treptele și hopurile vieții sunt multe și grele. Uneori nu sunt simple și pentru așa ceva trebuie să fii destul de bine pregătit. Poți să te uiți ce se poate și dacă se poate. ♫% Probabil ar trebui să poți să mizezi pe ceva bun. https://www.youtube.com/watch?v=_wE3hDN06Qg
    Tinerețea lui începe la aproape 18 ani. Unii zic că și corpul contează prin viață. Poate peste 50%. Viața este un teren pe care trebuie să te miști cu corpul. Și trebuie să-ți găsești un loc. Sau să-ți faci un caracter. Însă dacă nu poți să-ți faci un caracter bun sau un om foarte reușit? Nu știu. Nici nu poți fi mai interesant. Societatea este formată dintr-un număr echilibrat de indivizi și ca să fie toți împăcați fiecare trebuie să-și ia un singur acompaniator sau orfeonist pe care să-l transporte prin viață. Astfel societatea și cei din jurul tău se pot naște la fel încă odată peste vremuri. Pare un joc corect. Viața e un joc de noroc unde îți riști singurele tale sentimente pe o singură persoană după care rămân numai câteva tablouri mai reușite(aproape cât cele din reviste) la care ar trebui să te uiți până la bătrânețe. https://www.youtube.com/watch?v=Yc9u3emDido Pare numai o altă ciudată formă a socializării. Și pare ceva optimist. Și cam atât. Atunci poate că o altă orientare are un sens prin viață. Poate că există și alte “noroace”. Ieșise din anii copilăriei într-o viață care nu era prea bună. Nici viitorul zonei nu era prea bun. Oamenii se descurcau greu și trebuia să ai noroc. El nu fusese norocos și nici nu purta noroc. Cunoscuse câțiva oameni, însă el nu ajunsese încă bine în societate. Probabil că se simțea în plus sau fie nu-și găsea locul acolo. Atunci găsi o justificare pentru a-și motiva inaptitudinile sale din societate, precum că „−Eu sunt foarte ocupat prin viață cu alți inși mai săraci, însă putem să rămânem cunoștințe.(:$” Așa erau sintagmele lui nepotrivite.
    În tinerețe încercă să realizeze ceva și să se facă bucătar. Pare cea mai proastă realizare. Bucătarii sunt foarte grași. Însă aceasta merge numai în zone foarte bune cu dietele. De ce are nevoie omul prin viață? Bucătar realizarea oamenilor grași. Însă este mai bună decât o firmă.(Toate firmele care au existat, toate au dat faliment.) Altă tentativă a fost să încerce să se facă priceputean… adică să te pricepi la toate.(:Y Însă nimic nu a fost prea reușit. Se părea că norocul nu a fost prin viață de partea lui.
    Imaturitatea lui începe la un moment de la sfârșit de februarie. (Să presupunem dintr-o anumită cauză…) Nu prea reușise să se descurce cu zilele negre ale tinereții. Era pe drumul trist și pustiu de la marginea orașului. Nu trebuie să te îndepărtezi de un anumit perimetru, de exemplu șoseaua de centură reprezintă zidul cetății. Ieși pe una din porțile orașului înspre câmpii. La început se așeză într-o pădure într-un loc mai ferit și mai departe de periferii și de ochi iscoditori. Și cînd avea nevoie de ceva se ducea pe un drum bun în oraș. https://www.youtube.com/watch?v=RrEplPurM30 În natură omul începe să se sălbăticească, ceea ce nu e întotdeauna un lucru rău dacă aceea ar fi o direcție, (spre naturalizare), dacă este partea principală a vieții(ca în Mowgli sau alte personaje de acest tip) și care în realitate este o viață mult mai grea și prezintă niște dificultăți uneori mai greu de depășit și care poate duce la un fel de primitivism, un om tulburat noctambul sau un fel de ciclop, însă care ar trebui și depășite pentru ca lucrurile să poată avea vreun sens altul decât nereușit. https://www.youtube.com/watch?v=rHUJdW68la4 Poate că ar fi trebuit să stea un timp singur cu nereușitele sale. Care trebuie să fie orientarea? Poate că ar fi trebuit să stea mai departe, poate că ar fi trebuit să stea mai aproape de oraș. Depinde unde vrei să crezi că te îndrepți. Locurile mai bune în oraș sunt biserica, sportul în parc, locurile publice, zonele mai cunoscute, puțin centrele de reciclare, cartierele bune(care sunt și mai sigure). Însă este destul de dificil să fii prezentabil la toate și în practică poate să-ți iasă numai un kitsch inutil sau poate numai o formulă de plută ca un fel de nimeni simplu. Poate ar fi trebuit să fie invizibil. https://www.youtube.com/watch?v=8ocWUGARCB0 Pericolele sunt locurile rău famate, noaptea, câinii, xxx, locurile murdare. Dacă nu găsești o rezolvare în oraș, există și alte zone la fel de puțin bune. Au fost desul de bune o perioadă, (chiar se poate reuși într-un oraș), însă m-am orientat apoi și înspre un loc puțin mai depărtat. Nu avusese un sens. O lege simplă spune că se încearcă de două ori(sau o singură dată ֟) și poate să iasă 0. Ambele astfel de peripeții sunt de om mare. Se pot împărți locurile pe o scară aproximativă de apariție a periculozității după caz: locurile cunoscute – împrejurimile orașului – râurile – interiorul orașului și parcurile – pădurile – iarna și pustiurile. De obicei nu sunt recomandate distanțe mai mari de 1-2 zile de un loc mai sigur dacă nu ești sigur pe tine în caz de situații mai grele. Era o zi ciudată după multe zile cu nori și cu ploi după topirea zăpezilor. Iarna e mai topită în sud, locurile mai aproape de niște jungle, mai mulți pomi fructiferi, mai apropiate de viață. Nordul e mai rece, mai lung și mai liniștit, mai puțin aglomerat, pădurile mai multe, anotimpurile mai sărace, iar insectele mai puțin supărătoare. Ambele sunt la fel, unul e sălbatic de om, celălalt de păduri. Probabil ți-ar trebui un mijloc de transport. Drumurile principale sunt mai cunoscute și mai umblate (uneori e mai ușor să găsești cele trebuitoare), cele de țară sunt mai lungi și mai bântuite. Chiar și drumurile, deși sunt bune, pot fi un loc de rău augur ca în Wild West. Există locuri unde și oamenii sunt mai periculoși din diferite interese. Mersese patru zile. Drumul fusese liniștit, fără să se întâmple mai nimic, probabil din cauză că vremea era mohorâtă și rece. Peste câmp apărea o vâlcea lungă printre niște dealuri mici. Poate că găsise un loc bun. Denivelarea avea un crâng care se întindea până la o margine de pădure. Mai puține lucruri sunt bune într-o pădure sau foarte multe. Niște păstori cu turmele păzeau peste câmpuri. Cu chiu, cu vai ajunsese lângă vâlcea. Trecu printre crengile unor tufișuri și se cățără pe albia secată a unei ape pe unde apa curgea câteodată. Petrecu câteva ore învârtindu-se prin zăvoiul și pe firul văii. Simfonia primăverii părea să sosească în curând prin luminișurile copacilor fără frunze. Ciripiturile unor păsărele din crâng păreau să vestească zile mai bune. Iarna golise cămările naturii. Nu prea se mai găsea nimic prin zăvoi. Probabil că putreziseră iarna. Poate că toamna fuseseră mai multe poame. Poate că ar trebui să se aventureze prin împrejurimi, poate găsește ceva. La început ar fi avut nevoie de apă. Poate se mai găsea vreo fântână sau râu, ori trebuia filtrată o apă mai puțin bună și fermentată cu o cantitate de frunze și fructe care curăță apa (printr-o fermentație alcoolică). Mai concentrat se poate face un sirop alcoolic util drept conservant în loc de vin. Nu prea părea a se găsi lichide într-un pustiu din acesta. Poate vreo trei metri de ploaie. Merse pe miriști până seara. În lipsă de filtru, se poate săpa o groapă pe malul unei ape unde să se decanteze apa mai filtrată din pământ. Mai erau niște arbuști cu fructe de pădure care încă nu se stricaseră. Găsise și niște sticle și borcane cu ceva mâncăruri, ghinde, alune de pădure, sâmburi, nuci, clei, rășină, măceșe și alte fructe de pădure, muguri, niște frunze și semințe rămase de astă toamnă. Singurele lucruri bune erau o sticlă de iaurt și un borcan de untură. Erau exact ca ingredientele dintr-o dietă vegetariană sărăcăcioasă pe o săptămână. Piure de fructe cu iaurt. Puse ghindele pisate la înmuiat într-un borcan, însă nu se înmoaie așa bine la rece, probabil trebuia să aștepte să le fiarbă. Din păcate dietele vegetariene sunt mai mult pentru slăbit și nu pentru îngrășat. Cea mai simplă rețetă… se pun multe vegetale și cu puțină carne și se poate supraviețui o perioadă așa, până la o dietă mai echilibrată. Cred că e mai greu de descurcat pe aici. Diferența dintre proteinele de origine animală și cele de origine vegetală constă în conținutul și concentrația de aminoacizi. Proteinele de origine animală conțin o cantitate echilibrată a aminoacizilor necesari, în timp ce proteinele vegetale au cantități mai scăzute în cazul unora dintre aminoacizi. Majoritatea microorganismelor și plantelor pot sintetiza toți aminoacizii esențiali, în timp ce organismele animale obțin anumiți aminoacizi numai din dietă. Întrucât organismul nu are capacitatea de a produce sau a stoca proteine ca ierbivorele, este necesar să i le furnizăm prin alimentație. Nevoia reală de proteine în organism depinde de greutatea și de nivelul de activitate. Persoanele care obișnuiesc să consume mai multe proteine vegetale au un index al masei corporale mai scăzut și o circumferință mai mică a taliei. Astfel se pot etaja după calitatea nutrițională… minerale-vegetale,rădăcini-fructe-legume-semințe-ciuperci-lapte,ouă,carne ca surse mai bune. În lipsuri, adică lucruri peste ciuperci, se alege o dietă cât mai bogată, variată și mare ca un ierbivor. Unele plante comestibile au în plus un fel de lapte precum salata sau lăptuca, păpădia, susaiul, ciulini (alte plante cu seva lăptoasă pot fi toxice). Dacă suferi de vreo boală trebuie să te hrănești mai bine decât boala. Salata de frunze de stejar e comestibilă, însă valorează numai cât aproape jumătate de salată, față de cele tip precum cea de lăptucă, aproape 5% față de diferite semințe sau soia și 1% din cantitatea zilnică de energie. Ceea ce pare inutil. ῧ
    Ar trebui să pescuiești cu un bold sau în alt mod ca să găsești niște carne. Peștii ar suferi mai puțin decât alte ființe când sunt scoși din apă, de aceea pescuitul e considerat ceva mai puțin rău decât altele, însă ar trebui să te autorizezi sau să încerci altceva pentru carne, lapte sau ouă, care sunt considerate produse de bază necesare pentru alimentația normală a oricărei persoane. Însă pescuitul e destul de imposibil din cauză că puține zone sunt sălbatice și majoritatea fac parte din arii piscicole care de obicei sunt supravegheate până sus, încât nici nu ar trebui considerat ca valoare. Probabil ar trebui găsite alternative, după cum fac ființele din natură. Sunt ocrotite de o lege a naturii, încât în teorie nu prea pot fi luate acasă nici frunzele de pe terenurile forestiere. De aceea este bine să faci economie și să folosești ramuri uscate sau alternative ecologice, precum să strici mai puțin iarba(ceea ce ar părea similar teoriei vegetariene), din cauză că pădurile sunt locuite de lucrători, și unora li s-a întâmplat să le pară rău după aceea că nu au ales modul ecologic de la început. O plantă are un anumit echilibru între părțile componente. Aparent se poate lua un sfert și planta să rămână funcțională. De aceea în teorie se poate merge câteodată pe iarbă fară a se sufoca. Nu trebuie să urinezi peste plante din cauză că pot face insolație și se pot usca din cauza sărurilor, care ar trebui să fie diluate de ploaie. Plantele nu suportă nici apa caldă. În zone care nu necesită urmarea strictă a cutumelor sociale putea fi utilizată și ca adaos conservant. La fel, un om nu ar putea supraviețui cu cereale. De aceea din mâncărurile vegetariene nu lipsesc ciupercile care sunt între substanțele animale și vegetale, laptele vegetal care ar trebui să fie la fel ca cel natural, însa numai cel din soia e la fel de concentrat cum îl face vaca. Unii au considerat că lucrurile care par mai bolnave, mai uscate și se descurcă mai greu prin natură, le-ar părea mai puțin rău să dispară. Mai exotice sau de la oameni ciudați au fost găsite eliminări de dăunătoare, cozi de sopârlă(Se putea face o capcană mobilă pentru a recolta cozi de șopârlă cu niște mirosuri care atrăgeau aceste făpturi. La șopârle nu le place coada.), ceară, praf de cochilii, făină din oase, săpun comestibil din ulei și cenușă, mătase de paianjen, insecte căzute-n apă, animale bețive și adormite cu dioxid de carbon, normele reglementate în mod obișnuit în industrie sau medicină sau mai simple și plauzibile precum dezintegrarea rapidă inclusiv a celulelor, și transformarea lucrurilor în piure precum se mănâncă sau se dizolvă un fruct, din cauză că celulele fac un fel de spasme. Dezgustător. Ideale ar părea zone cu albine sălbatice, care sunt destul de rare, cresc în zone mai calde, însă nu sunt chiar complet sălbatice din cauză că uneori sunt culese de agricultorii pădurii, și cineva ar trebui să le ajute cu construirea de adăposturi. Să ne imaginăm ca la piață că albinele ar vrea să scape de o parte din mierea lor, bradul să scape de rășină(de fapt el se acoperă cu rășină pentru iarnă și poate fi culeasă primăvara), stejarul nu prea e ajutat bine de veverițe unde să planteze ghinde(însă nu trebuiesc deranjate prea mult lucrurile din natură din cauză că zonele nu sunt chiar sălbatice), la șopârle le-ar place niște mormane de pietre la soare ca o crescătorie sau ca stupuri, prin care să ierneze, peștii ar vrea iarbă de pe mal(toamna) din cauză că hrana este mai puțin abundentă, niște buturugi unde să doarmă, unele animale au dificultatea frigului în apropierea iernii, reptile, batracieni, melci se duc la șosele, care sunt zone mai calde, toamna târziu, unde mor, deși nu e recomandat de încercat așa ceva din cauză că sunt prea circulate, mulți dintre fluturi(cei care strâng aripile în sus pot intra mai greu în scorburi), libelule, insecte cu aripi mari mor iarna, așa că unele pot fi culese și carnea să fie strânsă toamna ca și murăturile sau pot exista cine știe ce alte ecologii. Pe malul apelor, din cauză că sunt zone mai calde, unii zic că e mai bine, alții zic că e mai rău, sau la fel. Copacii de obicei nu sunt așa buni din cauză că copacii de apă nu sunt prea buni și nici frunzele, așa că nu e nimic în copaci, iar inundații pot aparea primăvara. Apa se scurge ca într-o amforă și dacă intri până la gât, începe a trage în larg și trebuie să înoți. Țânțari pot fi de primăvara până toamna, încât pot fi insuportabili seara și noaptea. Și atunci poți alege să dormi mai mult ziua sau îmbrăcatul în fum sau în noroi care e bun și când e cald. Acolo se duc la iernat păsări și animale și iarba apare mai repede primăvara. Denivelările, tufișurile sau poienile pot lipsi ca într-o pădure mai simplă care nu este sălbatică, fiind mai des erodate de ape. Cămările necesare sunt mai mici în zonele calde și trebuiesc să fie mai mari în nord. Hrana este făcută din mai multe elemente răspândite prin natură, pe care un om le ia fie de la natură, animale agricole, fie din societate, fie de pe piață. Ar fi bine ca cineva să fie neutru față de natură, adică să nu aibă așternutul în locuri în care să se deranjeze cu insectele, câteva lucruri vegetariene pot fi mai ieftine, să nu se bage la lucruri mai riscante dacă nu poate în zone prea sălbatice. Așa că pare destul de nereușibil, chiar și într-un fel mai economic, chiar și de către un pasionat de supraviețuirea în natură. Cred că fusese mai bine la oraș. Poate că ar fi trebuit și să poată să-și conserve aparențele, să se tundă, să se spele și să-și îngrijească mâinile și unghiile. Ceea ce poate fi destul de dificil. Pentru asta cineva ar trebui să poată face lucruri moderne. Ar mai trebui să încerce vin și medicamente din când în când pentru a se menține în formă. Vinul e sănătos până la bătrânețe. Ar fi trebuit să se descurce la toate numai cu un singur om cuminte, ceea ce la unii le-ar parea foarte greu, la alții le-ar părea cel mai simplu. Însă pentru ca cineva să poată trăi mai reușit într-o anumită zonă ar trebui să aibă și să folosească lucruri mai avansate similare celor din civilizație, de exemplu pentru a părea normal. De aceea per total sunt considerate destul de irealizabile pentru cineva ca să pară sau să fie la fel ca un om obișnuit în astfel de situații. Alții ar considera acesta ca fiind singurul model care are sens, însă chiar și noctambulul și altele, au propriile avantaje pentru un om care visează modest și nu țintește prea sus. De exemplu cenușa este bună ca săpun în spălat, medicament într-un amestec cu mâncarea pentru sănătatea tractului digestiv sau în cantități mici pentru gargară în loc de apă sărată, conservant al mâncării și al apei, pentru alungarea insectelor și sănătatea așternutului. Sărurile dizolvate din cenușă și cochilii arse pot fi scurse în podeaua de pământ uscat al unui adăpost și formează un fel de piatră pe podea sau cu loess ars un lut primitiv pentru lipit. Mâncarea făcută la foc este mai concentrată și mai sănătoasă, însă un foc se vedea destul de ușor de la depărtare într-o vâlcea ca aceasta, deși aparent nu făcea parte nici dintr-o fermă sau vreo pădure. De aceea focul nu se face în pădure și nici în apropierea fermelor, ci în zone mai puțin umblate sau numai iarna sau numai dacă e nevoie. Unii au încercat sa se dezvolte mai bine, să facă focul acoperit de ploaie în peretele unui mal de pământ, sa-și facă un cort sau o locuință, un depozit, a grădinări o turmă de copaci cu fructe sălbatice, însă se nimerește sa fie mai riscante decât a avea vreun sens reușibil (din cauză că fortuna labilis) și poate numai într-un loc găsit foarte bun. Focul nu prea ar trebui folosit mai deloc dacă nu e necesar, sau în anumite anotimpuri cu uscături (și trebuie să ții mai multe lucruri pentru stins) din cauză că prezintă pericole în utilizare și poți atrage nemulțumiri în zonă(dacă faci focul sub un copac se poate usca). Pădurile pot fi bântuite de muncitori forestieri la fel ca fermele. Sau în diferite locuri mai puțin bune pot fi întâlniți accidental oameni periculoși. Te poți păcăli cu un animal de companie fără rol precum un câine lătrător, lucruri mai puțin sterile, haine care nu sunt după un rol sau modă (hainele care nu mai sunt bune mai pot fi rearanjate ca cele avangardiste ale creatorilor de modă, adică a părea șic, sau adică șocant îmbrăcat https://www.youtube.com/watch?v=c20ADOxRSK4 ), locuri unde te murdărești mai des, să-ți așezi lucrurile nereușit să atragă atenția precum fumul(deși este mai întâlnit în zonele turistice, sunt și mai umblate). Din cauză că iarna unele locuri sunt mai puțin umblate din cauza lipsei vegetației, se poate încropi simplu un adăpost temporar(sau două). Nu prea pot exista locuri pustii și lucruri pot fi pierdute sau trebuie să te miști pentru a nu fi întâlnit de mai multe ori în același loc fără un rol, precum pe terenul fermelor. Uneori este mai ușor de construit un adăpost dacă există deja o parte naturală de adăpostire precum o buturugă cu o formă mai bună. Se curăța locul de frunze pentru a îndepărta insectele, apoi un adăpost elementar ar fi ca un sac de dormit pe niște ramuri ca să nu intre ploaia pe dedesubt, apoi acoperit cu alte materiale și crengi uscate până se obține o formă de liniște și siguranță. Iarna, adăpostul trebuie să fie mult mai solid. Când plouă nu ar trebui să apară inundații. Se poate și fără lucruri construite(așa ar fi ideal însă nu în toate anotimpurile, de exemplu vara și iarna) însă viața numai afară, fără umbrar, duce la slăbiciune(sau uneori la întărire) sau degenerare, surmenaj, angoasă, stări de oboseală prelungită și insomnii din cauza tensiunii corporale crescute, deshidratări și scădere a nivelului de sănătate(uneori poate să nu existe astfel fenomene decât în zone mai riscante meteorologic sau sărace). La început te poți înșela cu o falsă stare de bine sau sănătate din cauză că organismul echilibrează prin arderea de grăsimi și consumarea energiei din corp, iar apoi lucrurile se pot deteriora mai repede iarna sau vara sau făcând foamea. Așa că energia pe care o ai la început se poate reduce în timp și poate ar trebui consumată pe ceva mai util precum găsirea unui loc sau construirea unui adăpost, căutarea celor trebuitoare pentru trai dacă nu sunt deja. În realitate sunt destul de inutile tot felul de încercări, altceva decât construirea de adăposturi temporare(precum cele numai pentru iarnă, care apoi pot fi lăsate pentru a fi locuite de animalele sălbatice sau nu) din cauză că locurile sunt umblate. Sunt niște modele complet diferite și părerile sunt împărțite asupra căruia este mai bun. Așa că este mai complicat ca cineva chiar să se poată descurca prin viață cu așa ceva. Șansele reale probabil nu ar fi nici de 50%. Uneori depinde de teren și terenul accidentat modifică șansele însă și riscurile. Dintre cei care au încercat, unii s-au retras după o lună, https://www.youtube.com/watch?v=taSubkjZUA4 deși la început par foarte simple și posibile. Se poate ceda și psihologic din diverse cauze precum depresii, eșecuri, iarnă, viitor nesigur. Însă cineva ar trebui să aibă și lucruri ca cele moderne ca să pară normal și să depășescă începuturile mai greoaie în necunoscut, iar ca să aibă propriile proteine chestia nu poate fi mai mică decât o ierbivoră de lapte sau ouă. Și nu ar trebui să fii la distanță mai mare de o zi dacă vrei să ai o găină, care nu prea pot fi sălbatice și fac mult zgomot și-ar pieri ca găina beată din cauza vulpilor. Una sau două, cel mult trei găini ouătoare după aceea ar aduce cantitatea minimă de proteine necesare pentru a face o mâncare a săracului. Probabil ar trebui să aibă o metodă de supraviețuire și autoîntreținere și singure, ca gâștele un refugiu pe o apă, și care pot și să zboare (nu știu dacă spre sud, nefiind prea evoluate ca cele sălbatice), de aceea se preferă zone mai calde, deși nu e încă plauzibil și nu prea pot fi chiar posibile din cauză că nu pot fi parte din natură și se descurcă mai greu ca rățușca urâtă. Mirosul ar atrage vulpile, iar iarna nu ar avea șanse bune din cauză că nu sunt puternice cât cele sălbatice și ar necesita o metodă de încălzire mare într-o situație potrivnică. Ceea ce poate fi neplauzibil din cauză că trebuie să te miști ca să nu fii găsit în același loc de către o persoană rău intenționată și lucrurile să devină ca o capcană pentru tine și din cauza zgomotului, poți pierde totul foarte ușor. De aceea nu pare posibil decât rar. Trebuiesc aranjate destul de bine pentru a funcționa o perioadă mai lungă de timp și pare o creație prea curajoasă, chiar pură ficțiune. Trebuie păstorită. Deși pare simplă o astfel de turmă dacă nu te apropii de riscuri. Așa ceva ar trebui numai într-un loc bun și găsit destul de sigur, după întemeierea unui fel de gospodării, evidențiată ca trainică în timp. Ar trebui să fii destul de realizat și așezat și stabil pentru a întreține așa ceva.(Pecum dealurile, niște zone întinse semisălbatice și cu semipericole.) https://www.youtube.com/watch?v=9pJl3vXxSXQ Cel mai simplu este să-ți faci apă de gură și să-ți dai ulei(sau ceară) pe păr ca să nu devină îmbâcsit și nepieptănabil, din cauză că apoi trebuie tuns. În anotimpurile calde poți să speli părul și uleiul să-l ții pentru iarnă. Nimic nu e aproape ca în povești, și e mai puțin credibil a se fi întâmplat de-adevăratelea sau pescuite de poeții muzicali să fi fost cândva. Astăzi poate fi considerată o cascadorie a fi posibil o viață atât de periculoasă. Astăzi există calorifere și pentru plantele de la blocuri, sălile de așteptare de la gări(care, unele funcționează noaptea) sau alte locuri publice, însă trebuie să-ți aranjezi să te menții curat și cu suficientă putere în organism pentru a face și așa sau altfel dacă nu există opțiuni mai bune. https://www.youtube.com/watch?v=akmsiDWRb38 Astăzi sunt și alte alternative, însă și alte pericole găsite de alte scrieri despre altceva. De aceea nu este recomandat un astfel de mod ca opțiune principală din cauză că pare, și uneori chiar este, mai greu. Însă ca alternativă este la fel neideal ca și celelalte, și reușitele și eșecurile sunt la fel de mari ca și în celelalte alternative, deși sunt disputate. Așa că în lipsa celorlalte reușite, ar trebui considerate ultimul refugiu al incompetenței și nereușitelor.
    Lucrurile principale de care ar avea nevoie o singură persoană ar fi de obicei viața, haine, hrană, medicinale, acoperiș, rezerve, mobilitate, o zonă bună, posibile puncte de destinație, probabil și diverse altele. Nu a fost găsită o aplicație prea bună a sentimentelor într-o astfel de situație (decât numai în povești) ci mai mult a încerca de a fi ca marinarii de pe insulele pustii. Din cauză că uneori este destul de greu, provizii ar fi fost necesare și vara. Pericolele pentru sănătate sunt mai mari. Răurile apar pe tractul digestiv(care ar trebui să fie mai curat în unele situații mai riscante, însă uneori nici orice medicamente nu sunt bune din cauză că unele sunt sigure numai în rețete), de aceea nu se mănâncă intestinele sau lucruri crude(lucrurile crude ar trebui macerate cu un tip de fermentație pentru a fi curățate, dacă nu necesită gătire) și răurile mai pot apărea și prin piele, răniri dese(poate că ar trebui să fii bine îmbrăcat) și deși pericolele pentru piele pot fi mai rare(murdărirea hainelor nu afectează foarte mult sănătatea pielii ci lucruri externe, însă atrag lătrăturile câinilor), poate fi protejată de unele lucruri mai primejdioase precum iritații de la frunze, insecte, etc. Îmbrăcămintea de vară este necesară pentru a nu face arsuri solare în zilele foarte calde.
    Poate că dacă nu găsești un loc bun, după ce culegi toate chestiile, trebuie să mergi mai departe poate fară să te oprești nicăieri ca nomazii de pe vremuri. https://www.youtube.com/watch?v=Foht1IUxM3c Însă în același timp e și ca un fel de pustiu sau… nepustiul. https://www.youtube.com/watch?v=mBDh-EmQmBY Cei mai simpli negri purtau niște pene în cap pe care dormeau în loc de pernă până la umăr și o pânză la brâu pe care o foloseau și ca pernă pentru șold. Deși mișcarea este un mod bun sunt mai multe riscuri de a găsi locuri cu boli, la propriu sau la figurat. Deși aveau niște riscuri în necunoscut, probabil aveau niște experiențe istorice și trebuie să ai numai lucrurile foarte foarte bune sau să fii aproape de 100%. Însă de aceea nomazii se mișcă pe niște rute cunoscute, precum „în cercuri”. Sau când nu se mișcau, probabil trebuiau să întemeieze agriculturi, sau ciupercării sau altceva care să fie stabil în timp. Însă există unele locuri care pot fi mai bune în nord sau în sud.
    Apele mari, la fel ca drumurile mari sunt mai calde și circulate. Iar pe malul apelor mari apar mici comori aduse de valuri, însa apele mari sunt mai păzite. https://www.youtube.com/watch?v=eVli-tstM5E
    Spera să fi găsit o vâlcea bună. Căută un loc adânc sub un tufiș mare(și țepos) unde nu creștea iarba și nu apăreau furnici sau alte insecte, puse frunze și își așternu ca un sac de dormit cu o pelerină de ploaie. După anumite păreri plantele sunt organisme vii care trăiesc într-o perpetuă stare vegetativă ca o legumă sau un bolnav. Era o noapte liniștită de primăvară. https://www.youtube.com/watch?v=Zn2wkAZDWs8 Unele tipuri de tufișuri pot prezenta uneori pericole pentru părțile expuse ale corpului, de aceea uneori trebuiesc curățate(e mai ușor în anotimpurile reci) și făcută un fel de cărare printre crengi.
    Apoi trebuie să ai o zonă de alimentare suficient de largă. Hățișul se întindea pe sub niște dealuri până la marginea unei păduri mai mari, puțin mai îndepărtate, unde se putea duce să culeagă câte ceva sau de unde puteau veni câini, vulpi sau animale mai mari. Animalele sălbatice, sunt mai periculoase din cauza zonelor în care cresc și care pot fi mai murdare, putând avea boli. De aceea alimentele de la acestea trebuiesc preparate mai bine. Însă din cauza pisciculturii și a silviculturii, toate apele și zonele naturale îndeplinesc niște criterii medii de sănătate și pot fi considerate normale. Animalele, destul de des, pot avea purici. De aceea se spune că prin anumite zone mai sălbatice, pot apărea uneori un fel de ”balauri”: jivine, șerpi care intră toamna la iernat, insecte veninoase, câini, lupi, chiar vulpi cu rabie, șacali, mistreți sau ierbivore mai mari, care pot fi teritoriale și care pot fi mai periculoase iarna și toamna când hrana este mai rară. De obicei animalele sălbatice și plante, fructele, ciuperci și nu numai, sunt exemplare mai puțin periculase la marginea pădurii și mai periculoase în adâncul pădurii și în rezervații. Iarna este un anotimp mult mai periculos în adâncul pădurii din cauză că poate să-ți lipsească focul(care este și interzis în păduri din cauza pericolului mai mare), mâncarea este mult mai rară și riști să dormi mai puțin din cauza animalelor sălbatice mai dese. Insecte supărătoare precum țânțarii apar mai des în văi și în alte locuri umede din păduri. De aceea unele zone sunt numite mai sănătoase, unde lucrurile sunt mai puțin rele. Nivelul de sănătate este influiențat și de echilibre, o viață echilibrată, chiar echilibrul minții, o atitudine mai bună și o gândire mai bună poate fi pozitivă în menținerea sănătății organismului per total. Intoxicația la diferite tipuri de ciuperci apare după câteva ore, la altele abia după o zi sau la cele semitoxice când sunt consumate în catități mai mari. Toamna umedă este anotimpul ciupercilor. Unii oameni au o anumită tendință irațională de a alege mai des, în mod greșit, ca atras, de o anumită plantă sau ciupercă toxică(putem să-l numim ne-fructul sau ne-frunza unui anumit arbust cu care are o asemănare). De la care eșecurile. De aceea sunt foarte dese intoxicațiile cu ciuperci de pădure, de la care s-au întâmplat cele mai dese îmbolnăviri din cauza uneori a sărăciei zonelor de pădure, încât cele necunoscute ar trebui ocolite, precum posibilități la noroc de 50%. Sunt mai multe tipuri de ciuperci necomestibile decât comestibile încât în zone sălbatice din adâncul pădurii pot fi mai mute ciupercile necomestibile. Uneori se ajunge a fi încercate în disperare de cauză, de aceea nu ar trebui să se ajungă în astfel de situații din cauza sărăciei. Plantele și ciupercile pot fi foarte periculoase din cauză că nu este sigur de încercat nici ungerea pe epiderma buzelor care se pot necroza sau diluate în apă și gustat câte puțin, pentru că durează un timp, așa că trebuiesc folosite mai mult cele cunoscute. Unele păduri sunt mai puțin bune. Acolo tufișurile pot fi mai iritante și rănirile mai dese, așa că pot necesita îmbrăcăminte specială care să acopere pielea chiar și de șerpi, câini, insecte precum căpușe, sau pentru a nu se infecta rănirile de la lucruri mai puțin sterile.
    Iarna este considerat anotimpul cel mai greu al anului. Toamna în care plouă mai puțin poate fi mai caldă, pământul răcindu-se mai puțin și iarna să vină mai târziu. Frigul poate dura 2-3 luni, iar zăpada de la o lună în sud la două luni în nord. Poți să locuiești sub pământ. Este un anotimp lung din noiembrie până la sfârșit de februarie. A doua parte a iernii, ianuarie-februarie este cea mai rece și grea. Zilele cu vânt sunt și mai riscante din cauza răcirii hainelor și a corpului până la hipotermie, care necesită deplasarea spre un loc călduros și alte energizante. Hipotermia apare ca o răcire ireversibilă a zonelor periferice, a feței, mâinilor și picioarelor și odată cu răcirea capului stări de amețeală și chiar leșin. De aceea proviziile sunt bune pentru acele zile. Afară este foarte periculos chiar și îmbrăcat cu multe haine. La vânt sunt la fel de bune și impermeabilele sau se face un paravan. În zilele mai calde se face o groapă în pământ peste care se pun crengi uscate. Se poate acoperi și cu pământ însă se poate face noroi. Noaptea este mai periculoasă și uneori e mai ușor de stat treaz noaptea și dormi după amiaza care este cea mai caldă parte a zilei. Distanțele necesare de străbătut, în caz de ceva, ar trebui să fie mai mici în aceste perioade. Uneori poate fi necesară aprinderea focului. Iarna poate fi rău chiar și lângă ape care pot îngheța. Umezeala este la fel nocivă în zilele reci când cețurile norilor ajung până la pământ (frig ca în nori) și îngheață fața, mâinile și încălțămintea. Așa că umezeala e la fel de periculoasă ca zăpada și vântul în iarna rece. Tălpile se mai aerisesc și usucă câteodată în acest anotimp, din cauza umezelii. De la mersul cu încălțăminte neadecvată prin zăpadă poți pierde unghii sau poți avea tălpile degerate pentru câteva luni. Mobilitatea este mai redusă, sănătatea mai precară, stările de rău și somnolență mai dese. Este perioada cea mai riscantă și depresivă pentru toate vietățile din natură. Soarele e foarte important iarna, la fel și locurile așezate la soare și fără vânt, din cauza căldurii, luminii și optimismului peste umbrele norilor. Zilele mai calde sunt aduse de vânturile dinspre sud. De aceea este anotimpul cu cele mai multe sărbători ca să treacă mai ușor.(La fel cum sărbătorile primăverii petrec trecerea celei mai sărace părți a anului în recolte.) Când era trist se plimba noaptea printr-un loc vesel. Fiecare anotimp are o parte bună și o parte rea. Iarna e zăpadă și noroi, vara e cald și foarte cald, toamna e rodnică și tristă, iar primăvara e astenică și veselă.
    Pentru anotimpul de vară se caută niște locuri umbroase, sau se face un acoperiș demontabil pentru ploi, și un nivel de umbră la fel ca în casă, unde nu transpiri. Nu se merge pe caniculă decât după ploi foarte mari și pe vânt. La fel ca și iarna pentru distanțe mai mari ar trebui folosite mijloacele de transport. De aceea nu toate anotimpurile sunt bune pentru drumeții. Insolația este la fel foarte periculoasă în zilele cu caniculă și fără hrană, hidratare, odihnă, se poate ameți când se depune efort. În lipsă de alternativă se poate face o pălărie din iarbă sau ramuri cu frunze și se poartă pe cap ca Dionisos, sau cununile de spice sau lauri. Îți poți confecționa una în loc de pălărie. Sudul poate fi aproape la fel ca un deșert și dificultățile aproape la fel. Pe pământ se pot găsi ghimpi și trebuie încălțăminte adecvată sau niște sandale din scoarță de copac sau altceva.
    Primăvara venea cu pași repezi în tufăriș. Pericolele iernii se întorc în abisuri. Natura iese la soare. Angoasa gri și rece a iernii sombroase se schimbă în verde, o culoare odihnitoare și cuminte. Cineva spunea despre un tablou idealizat că dacă toate lucrurile ar trebui să aibă o culoare ideală, natura ar trebui să aibă culoarea verde(:haha). Soarele adusese zile mai bune și temperaturi suportabile noaptea, iar ploaia adusese apa. Amestecată cu niște fructe, frunze, semințe măcinate, se face un suc fermentat în apă puțin călduță (chiar și la soare când este cald), ca o bere la sticlă. Pentru concentrat se pot adăuga praf de sâmburi, plante medicinale, condimente, sare care se transformă în acreală, sau alte gusturi. Strugurii pot adăuga un iz de vin. Însă este bun numai de gust precum a te îmbăta cu iarbă. Lucrurile de sărbătoare pot fi lăsate pentru capătul anotimpului, după ce se golește cămara. Deși este riscant și mai puțin plauzibil a fi reușit cu bine așa ceva, în situații limită, se poate hiberna o lună, iarna, ca un bețiv cu hrană puțină, cum fac urșii la sfârșitul iernii, după ce nu mai găsesc nimic prin pădure, însă ar fi posibil numai pentru luna februarie(tot atunci când sunt și zăpezile), din cauză că după câteva săptămâni ai ieși din bârlog ca într-o stare de ebrietate, cu masa musculară atrofiată, fără să te poți ține prea bine pe picioare, pierzând mai multă energie pentru a ajunge la apă sau mâncare, ceea ce nu ar mai părea posibil decât primăvara, în martie. Însă nu este chiar posibil așa ceva din cauză că atrofierea în câteva săptămâni poate duce la crampe musculare în caz de mișcare, slăbirea gândirii și a vederii, iar anotimpul poate să nu devină destul de cald pentru recuperare și activități.
    Ogoarele înverziseră și începuse calendarul agricol. Strânse sâmburii rămași de la fructele sălbatice și-i plantă prin tufăriș. Uneori poate fi umblat de un pădurar care să curețe plantele. Așa că posibil să nu crească. Hățișul se umpluse de verdeață. Apărură printre copaci tot felul de păsări, iepuri și chiar o vulpe. La pădure mai erau răspândiți arici, căprioare, șacali, veverițe, copaci buni, stejari, tei, fructe de pădure, ciuperci, rizomi de ferigă, tuberculi mici de pământ, care puteau fi culeși. E mai ecologic cu tuberculii mici care pot fi culeși numai câte unul per plantă dacă sunt foarte răspândiți, sau mai mult toamna. Era o zonă rea și trebuia să poarte o bâtă sau baston într-un loc periculos. Odată trecuse prin pădure o haită de câini care începuseră să latre puternic printre tufe apoi plecaseră înapoi în pustiu. Ar fi fost necesară o lanternă puternică, o unealtă(precum un stâlp lung de lemn cu scariță pentru copac dacă e nevoie) sau foc fierbinte înspre botul și fața vietății, ceva care să facă zgomot puternic ca să pară mai mulți sau urcatul într-un copac sau neaventuratul prin zonele rele, sălbatice sau cu teren accidentat unde pot fi întâlnite astfel de vietăți. Unele animale pot să nu fie periculoase, în special cele din zonele locuite, ci mai mult cele în zone sălbatice. Noaptea era liniștită și plină de greieri și licurici printre arboret. Ploile erau destul de neplăcute însă aduceau apă. Erau niște adâncituri prin valea mai îngustă unde apa băltea și natural pentru o scurtă perioadă. În pădure se putea strânge în buturugi. Săpă ca greierele o văgăună pentru iarnă într-un pământ mai pietros și rezistent pe povârnișul mai înalt al vâlcelei orientat spre sud unde zăpada se topea mai repede.(Văile în câmp deschis sunt mai periculoase din cauză că se pot umple complet de zăpadă dacă viscolește. Așa că trebuie observat dacă un loc este bun sau rău.) Dacă pământul nu e rezistent, se sapă numai în jos sau dacă trebuie într-un mal nesolid, se scobește triunghiular sau dreptunghiular cu pereții foarte apropiați pentru autosusținere. Posibil să trebuiască o unealtă. Un adăpost poate fi folosit numai iarna din cauză că e mai puțin umblet, iar celelalte anotimpuri pe afară, dacă aceasta ar fi o rețetă plauzibilă.
    Pe câmp găsise și o fântână și copaci fructiferi care creșteau liberi fără nimeni. Probabil că nu-i culegea nimeni și erau numai pentru umbra lucrătorilor fermelor. Uneori rămân fructe neculese pe câmp pentru animalele sălbatice și păsări. Așa că putea să pregătească sticle și borcane pentru toamnă și iarnă ca un greiere. Încercă și câteva rețete dintre care câteva combinații să poată fi bune până la anotimpul rece. Le băgă prin niște crengi sperând să nu intre șoarecii. Însă mișcarea și mirosurile atrăgeau uneori tot felul de animale printre tufe. Se aleg nevoile esențiale și se încearcă găsirea unor obiceiuri bune și sigure de trai. Își alese niște combinații de straie și niște diete mai încercate, chiar și lucruri medicinale și găsi un model de viață. Se mișca prin lăstăriș până la apă sau până la pădure sau până la pășune. Strângea cele trebuitoare, avea grijă când folosea lucruri mai riscante și trăia pericolele vieții. Uneori se făcea prea cald și apăreau insecte supărătoare, însă găsise și niște locuri mai bune.
    Strânsese ramuri uscate și scoarță de pe jos pentru a-și face un așternut mai bun. Deși e mai periculos afară părea un loc destul de liniștit și puse niște crengi uscate prin mărăciniș pentru a fi mai solid, precum sunt construite refugiile de pericol din savana africană. Mai adună pietre, ramuri uscate, materiale de construcții pentru mici cămări, o sobă, adăposturi ciuperci(O ciupercărie necesită frunze, pământ, apă și eventual un acoperiș sau umbra unui tufiș iar cele pe crengi uscate de copac, numai udare. Și opțiunea cea mai bună ar fi consumate simplu negătite direct din ciupercărie. Unele ciuperci locale cresc și iarna acoperite cu niște celofane.), paravane pentru umbră și vânt când stătea afară în anotipurile bune. Le băgă printre copaci în eventualitatea de a intra animale mari sau rozătoare. Și trebuiesc aranjate natural pentru a părea parte din natură.
    În noapte se auzeau depărtat urlete de șacali pornind să cutreiere printre copaci. Sunt între urletul de lup și cel de câini. Probabil că sunt periculoși numai cei în haite din adâncul pădurii care pot apărea în jurul unui adapost în timpul nopții sau iarna mișunând pe afară. De aceea iarna în adâncul pădurii nu e bună fără un adăpost, însă animale mari trăiesc numai la munte. Acolo chiar și construcțiile amatoricești, hamacurile în copaci sau locuri mai înalte, sunt cam inutile în adâncul pădurii din cauza pericolelor mult mai mari(ierbivorele se duc la iernat înspre văi și zone mai calde iar celelalte rămân în vizuini). Nu ar trebui să fii într-o zonă dinaceea în timpul iernii decât dacă ai relații bune de vecinătate cu lupii și urșii ca Mowgli. Câinii se culcă lipiți unii de alții pentru a-și menține unii altora căldura corpului ca într-un corp mai mare. Noaptea pot apărea tot felul de zgomote ciudate care uneori fac frică. Primăvara pârâurile se umflă și devin necirculabile, devenind un fel de izolare. Nu trebuie urcat pe munți în zilele furtunoase din cauză că pot fi trăsnete. Dealurile și câmpiile sunt zone mai normale. Zilele cu multe ploi îngreunează activitățile și duc la murdărie și decădere. https://www.youtube.com/watch?v=-w6em4I_s_g
    Toamna târziu trecea pe aproape, foarte des, o turmă de oi. Uneori intra printre tufișurile din crâng și pășteau pe lângă lucrurile mele. Însă s-au dus a ierneze prin alte pășuni. Probabil că nu considerau desișul acela o zonă prea bună pentru păscut. Însă se îndesea numărul de căprioare care iarna se duceau să pască spre zonele mai însorite. O dată cu începerea iernii, mărăcinișul devenise foarte tăcut și liniștit. Probabil și păsările migraseră în zone mai călduțe. La depărtare se vedeau miriștile pustii printre arborii desfrunziți.
    Într-o noapte mai rece, probabil de foame și din cauza nemișcării, se apropie o vulpe care începu să muște din așternuturi. Părea aproape periculos. Apoi se sperie și fugi repede printe copaci.
    Toamna târziu înainte de ger culese foarte multe tipuri de ierburi: urzici, știr, semințe și le băgă în recipiente. Ar fi trebuit sterilizate prin gătit din cauză că se înăcresc singure sau se pot mura adevărat cu câteva murături sau varză. Însă nefiind așa de bune vegetalele, le amestecă cu un borcan de untură(sau lapte+ulei) și transformate în ceva urât cât un fel de unt. Mai lipsea numai pâinea însă avea o pâine mai puțin bună din niște felii de murături. Nu părea suficient pentru a se putea descurca însă mai avea și fructe murate sau în vin sau lapte, ulei sau alți conservanți de alimente, ca ramuri de plop, salcie sau vișin.(Conservanții ajută mâncarea să nu se strice sau mureze în sens negativ, adică pierderea din concentrație și valorile nutriționale.) Erau porții pentru 90 de zile de iarna. Mai lipsea din cămară numai felul principal. Toamna se găsesc mai multe. Așa că pot fi încopite și feluri mai bune. Uneori nu sunt suficiente acestea. Trebuie să mai ai și altele pentru o rotație a mâncărurilor, din cauză că organismul uneori ajunge la o saturație în anumiți nutrienți și carențe în alții. Așa că trebuiesc încercate înainte dacă poate fi bună vreo astfel de dietă.
    Gătise și un fel principal, cu o rețetă să presupunem necunoscută, un amestec care trebuia să țina mai mult decât celelalte.
    Sarea este ieftină și importantă din cauză că ajută, împreună cu alte săruri, la menținerea presiunii intracelulare și sanguine la un nivel optim ca uleiul dintr-un furtun. De aceea uneori e contraindicată din cauză că duce la tensiune arterială. Ceea ce face sarea ca o pompă în mâncare sau un tonifiant al puterii corporale în anotimpurile mai grele. Care seamănă cu a avea nevoie de mai puține alimente uneori, din cauză că sarea în organism provine din digestia nutrienților și nu numai, pentru a menține tonusul corpului. Sarea e lăudată și în deșert, așa că posibil să fie bună și vara pentru balanța apei. De aceea insecte și alte animale cu o vizuină, care poate fi destul de rece chiar și-n anotimpul cald, nu prea au nevoie de multă apă.
    Vizuina era făcută până la începutul iernii.
    Toamna se găsesc și multe frunze. Frunzele foarte bine uscate, se strâng în zilele bune de toamnă și se bagă în niște saltele pentru culcuș peste un pat de ramuri uscate. Se fac mai mute saltele din cauză că frunzele în saltele se pot comprima în timp. Dacă sunt folosite în zone cu umezeală, primăvara sunt uscate sau aruncate. După câteva zile, saltelele erau gata. Însă pentru temperaturile iernii posibil să trebuiască și lucruri mai serioase ca cele moderne. Rar se găseau fulgi vegetali și fibre textile sau ramurile unor liane semilemnoase care puteau fi băgate în împletitura saltelei pentru a nu se presa sau se poate împleti ca un coș. Plantele nu erau uscate, așa că dacă ai alternative, folosești altceva. Mai rar se găseau pene și blănuri pentru perne. Blănurile sunt interzise și rare ca sălbatice. Iar pentru a putea fi folosite trebuiesc uscate la soare și curățate cu sare sau cu anumite substanțe, din cauză că le cad perii.
    Pentru zilele mai friguroase se poate acoperi ușa și face un sac de dormit chiar din plastic pentru a încălzi cu respirația un spațiu mai restrâns. Mai pot apărea și alte pericole precum acoperirea intrării cu zăpadă sau apă rece de la ploi și topirea zăpezii.
    Cerul noros și mocirla dura pe câmpuri și prin pădure de multe zile. Se murdărise foarte urât pe haine. Începea anotimpul decăderii, maculării, necurățeniei și uscării la fel ca natura până la curățenia de primăvară. Poate că ar fi trebuit să fie mai singur, ca un copac prin pădure. Și ar fi trebuit să se ferească de situații rele până primăvara. Unul din pericolele anotimpului.
    Deși nu găsise nici un șarpe(șerpii pot să intre în special vara și toamna, la umbră sau la iernat), câteodată încerca să intre câte un șoarece și paianjeni care au fugit. Un paianjen poate fi periculos cât o viespe. Mai rău pot fi furnicile care intră după lucruri bune. Pare că sunt respinse de cenușă. Foarte des totul se umplea de praf sau câteodată apărea umezeala și lucrurile puteau putrezi. Din cauza prafului care poate fi foarte mult uneori, o astfel de construcție nu e sănătoasă de locuit decât iarna.
    Mergea în sus și-n jos pe firul vâlcelei până la pădure și spera să nu întâlnească pe nimeni și să fie singur. Livada preistorică crescuse cu anii, găsise niște arbuști mai reușiti care treceau cu bine de vandalismul din natură și totul părea mai liniștit. Se aciuase și un cățel care locuia într-o vizuină de crengi. Acum putea să nu mai viseze la tulburul viitor și alte greutăți ale vieții din calea naturală necunoscută. https://www.youtube.com/watch?v=QYeElOeWz6M
    Apoi anii deveniseră repetitivi, sau puteau să aducă schimbarea în bine sau în rău. Ajunsese așa la bătrânețe. Iernile vieții se așternuseră ca neaua peste ani printre părul său. Părea că așa viața avusese sens. Cam acestea au fost chestiile întalnite de mine în questurile și călătoriile mele prin viața de jos sau în josul vieții pe râul timpului. Mai este încă loc destul în necunoscut, cu alte pericole pentru călători și încă de reușit în chestiunile și greutățile care pot apărea prin viață. Trecuse și prin niște peripeții cu câini, vulpi, șacali, șerpi, paianjeni, căpușe, furnici, șobolani, mizerii, însă merse mai departe, precum într-o poveste despre aventuri și necunoscut. Ca în romanul despre un castel gotic. ~Novellae Resumatum De Via Naturalis Incognitum~
    Cealată parte a vieții este o poveste care nu fost găsită ca având vreun sens pentru hodorogitul bătrân senil… cu cavaleri, cai, zdrahoni, lucruri grele, prostii, pericole de moarte, gândiri nobile, gânduri de urâți, oameni din basme, fantasma morgană și multe alte rele, care el nu ar fi putut să le treacă cu bine, din cauză că era gras. Cele două fețe ale monedei vieții. El descoperise numai una. Mulți oameni s-au întrebat ce poate să fie în celelalte părți ale vieții unde noi nu ajungem, (unele sunt descrise de scriitori și filme) care sunt mai multe… însă ar părea și precum Leandru, care privea ce poate să fie pe celelaltă parte a unui râu. Însă acea față a vieții nu încape și nu poate fi cuprinsă în acest subiect, fiind două părți complet diferite dintre ramurile copacului vieții, care oricare pot fi la fel de importante și de grele. În mitologie, Luna simbolizează natura iar Soarele cerul. Cel mai aproape ne aflăm de natură și de cer.
    Ce legătură poate fi cu moșneagul de la început? Unii zic că e același cu cel de la început, însă că este un alt capăt al poveștii, alții zic că a avut ghinion și s-a întors, sau că a încercat să riște de două ori, sau că sunt mai multe variante posibile. Nu știu.
    Tag: sub cerul liber , oamenii strazii , natura , padure , singur , survivalism

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Publicitate

ACTUALITATE

Dosarul de diplome false de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, torpilat de judecătorii clujeni

Publicat

În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Citește mai departe
Publicitate

EVENIMENT

VIDEO. 31 de locații din Cluj-Napoca, accesibile persoanelor nevăzătoare printr-o aplicație cu senzori de proximitate

Publicat

Primarul Emil Boc anunță extinderea locațiilor din oraș accesibile persoanelor nevăzătoare prin proiectul StepHear, realizat de Primăria Cluj-Napoca în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România.

Primăria Cluj-Napoca vine în ajutorul persoanelor cu deficiențe de vedere prin implementarea un sistem inovativ de ghidare audio. Proiectul StepHear permite persoanelor nevăzătoare să se orienteze mai ușor în 31 de locații din oraș, oferindu-le acces mai bun și o mobilitate crescută prin intermediul unor senzori de proximitate și informații audio detaliate despre împrejurimi.

„Sprijin pentru persoanele cu deficiențe de vedere – Nimeni nu este uitat, nimeni nu este abandonat la Cluj-Napoca! Primăria Cluj-Napoca a implementat în colaborare cu Asociația Nevăzătorilor din România sistemul StepHear, pentru ghidarea și îndrumarea persoanelor cu deficiențe de vedere. Aplicația asigură orientarea în spațiul înconjurător pentru persoanele cu deficiențe de vedere prin suport audio și senzori de proximitate și a fost implementată în primă fază în 3 locații din municipiu”, a declarat primarul Emil Boc.

31 de locații din oraș, accesibile persoanelor nevăzătoare

Primăria a demarat procesul de extindere la 31 locații din oraș. Proiectul a fost implementat inițial la Centrul de Informare pentru Cetățeni al Primăriei de pe Calea Moților, la Direcția de Evidență a Persoanelor și în zona străzii Memorandumului. Extinderea va avea loc în zone precum:

  • Piața Unirii;
  • Piața „Lucian Blaga”;
  • strada Napoca și străzile adiacente;
  • strada Universității;
  • strada Mihail Kogălniceanu;
  • Cinema Mărăști;
  • DASM;
  • Aeroportul Cluj;
  • Gara CFR;
  • Parcul Central „Simion Bărnuțiu”;
  • Cluj Arena;
  • Sala Polivalentă.

„Fiecare locație va fi dotată cu senzori și echipamente STEP-HEAR, care funcționează prin Bluetooth și oferă ghidare audio. Astfel, utilizatorii beneficiază de informații detaliate despre locație, descrierea împrejurimilor și direcțiile de urmat. Prin acest proiect oferim o calitate a vieții mai bună pentru toți cetățenii din Cluj-Napoca”, a mai arătat edilul.

Valoarea contractului pentru extinderea sistemului STEP-HEAR pentru ghidarea persoanelor cu deficiențe de vedere este de 792.540 lei, finanțare de la bugetul local, iar perioada de implementare este de 18 luni.

Citește mai departe

EVENIMENT

INCENDIU izbucnit la bucătăria unui apartament de pe Bulevardul Nicolae Titulescu, la etajul 4

Publicat

incendiu

Pompierii clujeni intervin cu două autospeciale la un incendiu izbucnit la bucătăria unui apartament de pe Bulevardul Nicolae Titulescu din Cluj-Napoca.

Un incendiu a izbucnit, miercuri, la bucătăria unui apartament situat la etajul 4 al unui bloc de pe Bulevardul Nicolae Titulescu din Cluj-Napoca. Din primele informații, nu sunt victime.

„Două echipaje și o ambulanță SMURD din cadrul Detașamentului 1 Cluj-Napoca intervin în aceste momente pe Bulevardul Nicolae Titulescu, unde a izbucnit un incendiu în bucătăria unui apartament. Din fericire, nu sunt raportate victime. O femeie va fi evaluată preventiv de către paramedicii SMURD. Acționează la fața locului 2 autospeciale de stingere”, a transmis ISU Cluj

Citește mai departe

ADMINISTRAȚIE

VIDEO. Avansează lucrările la hub-ul Borhanci. Clădirea școlii a fost ridicată și începe turnarea piloților forați la creșă

Publicat

Viceprimarul Dan Tarcea a prezentat stadiul la zi al lucrărilor la hub-ul educațional Borhanci. Clădirea școlii e deja „la roșu” și urmează consolidările pentru creșă.

Viceprimarul municipiului Cluj-Napoca, Dan Tarcea, a oferit detalii despre progresul lucrărilor la hub-ul educațional din cartierul Borhanci, un proiect de amploare care va include o creșă, o grădiniță, o școală și o sală de sport.

200 de piloți forați pentru stabilizarea dealului

Acesta a explicat că, în prezent, se desfășoară săpătura generală pentru pregătirea terenului pentru creșă, iar începând de marți vor fi turnați primii piloți forați.

„Sunt în cartierul Borhanci, în zona hub-ului educațional și am venit să vă prezint stadiul lucrărilor de aici. Am început lucrările la componenta de creșă, este vorba despre o creșă de mari dimensiuni, care va avea 100 de locuri. Lucrările sunt în toi, iar săptămâna viitoare vom turna aici 200 de piloți forați pentru consolidare, pentru că este nevoie. Toate dealurile din jurul Clujului alunecă și de aceea trebuie și această parte de consolidare. În acest moment se face săpătura generală pentru a putea să fie pregătit terenul. De săptămâna viitoare, de marți, o să vedem efectiv și turnarea piloților forați”, a transmis viceprimarul Dan Tarcea, aflat într-o vizită pe șantier.

Lucrările la grădiniță ar putea începe în curând

În ceea ce privește grădinița din cadrul hub-ului, procesul de licitație a fost finalizat, iar lucrările urmează să înceapă imediat după sincronizarea unor aspecte administrative cu Compania Națională de Investiții.

„Între această parte de creșă și școală urmează să construim o grădiniță. La această grădiniță avem deja partea de licitație încheiată și trebuie doar să dăm ordinul de începere a lucrărilor. Mai avem de sincronizat câteva lucruri cu Compania Națională de Investiții, astfel încât să putem porni și lucrarea pentru grădiniță”, a explicat Dan Tarcea.

Clădirea școlii, „la roșu”

Pentru componenta de școală, lucrările sunt într-un stadiu avansat.

„La partea de școală, deja, componenta de zidărie este gata, urmează să vină geamurile și să fie montate. Avem și sala de sport, care de asemenea este gata. Este un șantier în care am investit foarte mulți bani dar un hub educațional extrem de așteptat și de binevenit pentru toți locuitorii din cartierul Borhanci și nu numai”, a mai declarat viceprimarul.

100 milioane de euro, investiția în hub-ul Borhanci

Cu o investiție de aproape 100 de milioane de euro, hub-ul educațional Borhanci va cuprinde:

  • Creșă cu 11 grupe, fiecare cu câte 9 copii.
  • Grădiniță cu 8 grupe, fiecare cu câte 20 copii.
  • Școală gimnazială – 3 corpuri de clădire și sală de sport.
  • Liceu – laboratoare moderne și sală de sport.
  • Bazin de înot acoperit cu capacitate de 1000 de spectatori, ce include: bazin olimpic de înot, bazin pentru sărituri, zone de agrement, bazin de inițiere, saune, jacuzzi și vestiare.
  • Bază sportivă pentru agrement și activități recreative: terenuri sportive, locuri de joacă pentru copii, zone de șah, ping-pong, aparate fitness, skate, parkour, amfiteatru deschis și grup sanitar public.
  • Pădure-parc de peste 50 de hectare, cu traseu pentru dirtbike, grădină și parc tematic.
  • Infrastructură completă – străzi, trotuare și rețele edilitare.

Citește mai departe

ECONOMIE

Cât a ajuns CHIRIA pentru o GARSONIERĂ la Cluj-Napoca în 2025. Prețurile au crescut cu 11% față de anul trecut

Publicat

De

Chirie garsoniere la Cluj-Napoca

Garsonierele au ajuns la mare căutare în Cluj-Napoca. Astfel, nu e de mirare că în luna ianuarie chiriile au crescut cu un procent mai mare decât în cazul apartamentelor cu două sau trei camere.

Chiriile la Cluj-Napoca sunt cele mai mari din țară, inclusiv la garsoniere, fiind întrecute doar de cele cerute de proprietari în sectorul 1 din Capitală.

Cât a ajuns chiria pentru o garsonieră la Cluj-Napoca

Prețurile solicitate pentru chirii în principalele zece orașe din țară au înregistrat o creștere de 7% în ultimul an, arată o analiză realizată de platforma Storia.

”Vedem o cerere stabilă pentru apartamentele cu două și trei camere, în timp ce garsonierele au înregistrat unele dintre cele mai mari creșteri procentuale. Acest context arată o dinamică interesantă, influențată de factori economici și de mobilitatea chiriașilor”, a declarat Monica Dudău, senior marketing manager Storia & OLX Imobiliare.

La Cluj-Napoca, arată analiza, în ianuarie 2025 prețurile medii solicitate pentru închirierea garsonierelor în Cluj-Napoca au crescut cu 11% față de aceeași lună a anului trecut. Astfel, chiria medie pentru o garsonieră a fost de 390 de euro pe lună.

Asta în timp ce la București, chiria medie pentru o garsonieră a fost de 380 de euro pe lună, excepție făcând sectorul 1, cel mai scump, unde chiria pentru o garsonieră a fost în medie de 440 de euro pe lună.

Chiriile au ”explodat” în Oradea

Cel mai mult au crescut, însă, chiriile la garsoniere în Oradea – 37%, Arad – 22% și Brașov – 20%, orașe unde, se pare, au început să se mute tot mai multe persoane.

Chiria medie pe lună la garsoniere în ianuarie, în celelalte orașe decât Cluj și București:

  • Iași – 340 de euro + 6%
  • Brașov – 360 de euro + 20%
  • Constanța – 341 de euro + 3%
  • Timișoara – 261 de euro + 4%
  • Sibiu – 340 de euro + 13%
  • Oradea – 274 de euro + 37%
  • Craiova – 300 de euro + 7%
  • Arad – 220 de euro + 22%

Au crescut chiriile și pentru apartamente cu două și trei camere

Aceeași analiză arată faptul că în luna ianuarie 2025, la Cluj-Napoca, comparativ cu luna ianuarie a anului trecut, au crescut și chiriile la apartamentele cu două și trei camere, cu 9, respectiv 7%. Astfel, în ”cel mai scump oraș din țară”, în ianuarie 2025, chiria medie pentru un apartament cu două camere a fost de 600 de euro, iar pentru un apartament cu trei camere de 749 de euro pe lună.

Ca o comparație, în sectorul 6 din București, cel mai accesibil, un apartament cu două camere se închiria cu 520 de euro pe lună, iar unul cu trei camere cu 600 de euro pe lună. În cea mai scumpă zonă din țară, sectorul 1 din București, chiria pentru un apartament cu două camere a ajuns la 700 de euro, iar pentru unul cu trei camere la 1.280 de euro pe lună.

Cât costă să închiriezi apartamente în alte orașe

Chirii medii, în luna ianuarie, în celelalte orașe:

  • În Iași, chiria pentru un apartament cu două camere a fost de de 450 de euro pe lună, iar pentru un apartament cu trei camere de 550 de euro pe lună.
  • În Brașov, chiria medie pentru un apartament cu două camere a fost de 550 de euro pe lună, iar pentru un apartament cu trei camere de 664 de euro pe lună.
  • În Constanța , chiria medie a fost de 500 de euro pentru apartamentele cu două camere și 650 de euro pentru apartamentele cu trei camere.
  • În Timișoara, chiria medie a fost de 427 de euro pentru apartamentele cu două camere și 500 de euro pentru apartamentele cu trei camere.
  • În Sibiu, chiria medie a fost de 400 de euro pentru un apartament cu două camere și 550 de euro pentru un apartament cu trei camere.
  • În Oradea, chiria medie a fost de 400 de euro pentru un apartament cu două camere și 500 de euro pentru unul cu trei camere.
  • În Craiova, prețurile medii de închiriere au fost de 400 de euro pentru apartamentele cu două camere și 550 de euro pentru apartamentele cu trei camere.
  • În Arad, chiriașii au plătit un preț mediu de 370 de euro pentru un apartament cu două camere și 500 de euro pentru unul cu trei camere.

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate

Știri din Alba

Publicitate
Publicitate
Publicitate