Călugărul budist venit la Cluj, Tenzin Gendun, despre moarte, părinți, iubire și artă: „Întregul univers e o expresie a karmei”

Venerabilul Tenzin Gendun este un călugăr budist care s-a născut în Sri Lanka, aflat într-o vizită la Cluj-Napoca până la sfârșitul lunii ianuarie, ocazie cu care conduce diferite ateliere la Centrul budist „White Mahakala”. A studiat în Anglia Artele Plastice, apoi, în 1991 a călătorit în India și Nepal cu banii strânși în studenție, când lucra în domeniul HoReCa. Acolo a descoperit practicile budiste, care i-au atras atenția, așa că a ales să studieze budismul mai serios. I-a întâlnit și pe Dalai Lama și pe Lama Zopa Rinpoche, iar pe măsură ce a explorat budismul a început să rezoneze din ce în ce mai profund cu el, astfel că, un an mai târziu, când avea 25 de ani, s-a călugărit în India, urmând ca în Franța, la mănăstirea Nalanda, să își continue studiile, absolvind masterul în budism.

Acesta a acordat anterior un interviu pentru Cluj24 referitor la parcursul său în calitate de călugăr, iar de data aceasta va trece în revistă câteva dintre credințele budiste, de la conștiință și ce se întâmplă cu ea după moarte, la destin, părinți, artă și suflete pereche.

Ce este mintea, pe unde călătorește și de ce

În filosofia budistă, mintea are mai multe nivele. Când un om moare, se spune că „mintea” lui, sau altfel spus, conștiința, se află în zona chakrei inimii. Moartea, la budiști, nu e reprezentată de momentul în care respirația se oprește, ci de momentul în care mintea părăsește corpul, ce ia, în jur de 3 zile, de obicei.

„Odată ce persoana încetează să respire, mintea atinge un nivel de energie foarte subtil și poate rămâne atașată de corp timp de 3 zile. Uneori și mai mult, în funcție de ce meditație a făcut persoana respectivă. Dar de aceea, atunci când cineva moare, corpul se răcește, dar zona inimii rămâne caldă mai mult timp – mintea nu a părăsit încă trupul.

După moarte, în funcție de ce ai făcut pe parcursul vieții, de cât de pozitive sau negative au fost acțiunile tale, vei dezvolta o dorință puternică de a reveni într-un corp, a cărui existență va fi marcată de experiențele trecute, pentru ca tu să poți învăța mai departe”, explică venerabilul Tenzin Gendun.

Karma aduce continuitate vieții. Idei despre reîncarnare

Dar până să se întâmple asta, mintea rămâne în acea stare subtilă, neputând fi simțită de cei în viață. Apoi intervine trecutul, karma dintr-o viață anterioară, care se transpune într-o nouă formă de existență. Altfel spus, nu mintea va alege cum va fi noua viață, ci karma din viețile anterioare va atrage după sine un context nou, de care mintea devine imediat atașată.

„Noua existență nu e neapărat să fie una umană. Dacă faptele au fost suficient de rele, există șanse mai mari ca reîncarnarea să se facă într-un animal. De ce?

În primul rând, pentru că, odată ce se încheie o existență, nu urmează neapărat una într-un realm superior, nu e ceva progresiv. Dacă ai făcut mult rău, ai furat și așa mai departe, noua existență va fi marcată de sărăcie, acesta e efectul karmei. Dacă ai făcut mult bine, noua viață îți va aduce protecție și prosperitate, va fi una mai liniștită din acest punct de vedere.

În al doilea rând, existența animală are parte de mai multă suferință, deci se află într-un realm inferior existenței umane, din punct de vedere al armoniei.

Animalele trăiesc în frică mereu, sunt mereu precaute în caz că vor fi atacate, chiar și cele domestice. Plus că în multe situații depind de alții ca să supraviețuiască. Dar au suflet și minte. Unii dintre noi chiar au o minte similară cu ele, din punct de vedere al emoțiilor trăite și a felului de a reacționa.

Un exemplu ar fi agresorii, care nu își controlează dorințele și ucid, violează, atacă și așa mai departe. Abținerea de la aceste lucruri ne face oameni. Un alt exemplu ar fi cei din țări subdezvoltate, care rar au acces la apă și mâncare și lupta lor se dă pentru aceste nevoi primare înainte de toate, așa cum animalele prioritizează vânatul pentru a supraviețui.

De aceea, dacă ai un animal de companie, fii blând și ai grijă de el nu doar oferindu-i hrană și adăpost. Încearcă să-l aduci mai aproape de un tărâm superior. Rostește mantre lângă el, folosește obiecte sfinte în jurul lui. Cu alte cuvinte, oferă-i șansa să ajungă la mai multă armonie, să aibă și experiența umană într-o viață viitoare”, subliniază călugărul.

Ce urmează după oameni

Existența umană nu este însă apogeul în ierarhia budistă. Mai departe se află nivelul îngerilor, al zeilor, unde totul se simte diferit.

Conform exemplului dat de Tenzin Gendun, „orice desert care are gust bun aici sau orice melodie foarte frumoasă de-a noastră pot fi considerate foarte neplăcute acolo, căci totul e mult mai rafinat”.

Dar, nefiind un nivel vizibil, precum lumea animalelor, discuțiile sunt împărțite. În principiu, nivelul zeilor este acel plan în care ajung mințile celor care au avut un parcurs virtuos în mai multe vieți.

„Nu este un univers lipsit de existență. Conștiința lor există, la un nivel subtil, ca într-o meditație continuă. Dar nu e ceva material, ca în lumea noastră”, adaugă acesta.

Ce se întâmplă între moarte și reîncarnare. Karma alege părinții

În lumea materială a oamenilor, până ca mintea să intre într-un alt corp, ea se află între 2 existențe, neavând o formă fizică, ci fiind strict o energie subtilă care se mai poate numi și „Sine”. Odată ce revine într-un corp, apare identitatea, ego-ul, ideea de „eu”. Înainte de reîncarnare, Sinele poate să se „teleporteze” dintr-un loc în altul într-o secundă.

„Nu călătorește dintr-un spațiu într-altul așa cum o facem noi, ci poate trece prin pereți sau alte asemenea, fiindcă nu e un corp fizic. În schimb, nu poate fi în mai multe locuri simultan, dar fiind o energie foarte subtilă, lipsită de materialitate, se poate duce oriunde.

Se poate duce, de asemenea, la corpul în care a fost. Observându-l și întrebându-se ce s-a întâmplat cu el, își poate da seama că a murit, ceea ce poate fi înfricoșător în unele cazuri. În funcție de această karma a trecutului, dacă persoana a fost foarte atașată de anumite locuri sau oameni, noua existență se va concentra în jurul acestora.

Înainte de naștere, Sinele <<vede>> părinții și se atașează de unul dintre ei în mod special. Dacă se atașează de mamă, va dezvolta o furie față de tată, pentru că prezența lui o blochează pe cea a mamei. Dacă mintea se atașează de tată, furia se va manifesta față de mamă. Dar ideea e că, odată ce apare această furie, mintea intră în corp (se atașează de fetus) și determină dacă acesta va fi băiat sau fată.

Dacă a fost atras de mamă în acel plan, înainte de naștere, copilul va fi băiat, iar dacă atracția a fost față de tată, copilul va fi fată. Dar aici nu vorbim despre o atracție în sensul romantic, ci pur și simplu de o apropiere între suflete”, explică Tenzin.

În budism, iubirea e efectul karmei: „Nu există suflete pereche”

Dar, dacă tot s-a amintit de dragoste, în credința budistă, de-a lungul timpului, s-au conturat idei și în ceea ce privește relațiile amoroase.

„În budism nu aș zice că există ideea de suflete pereche, pentru că toți ne-am întâlnit deja de foarte multe ori, fiecare având roluri diferite de la o existență la alta. Atracția față de o anumită persoană (pe orice plan) se datorează, într-adevăr, unei iubiri puternice din trecut.

Budismul spune că, dacă ești fixat pe o anumită persoană pe plan amoros acum, ai avut ceva karmic cu ea în viața trecută, fie că ați fost frați, alt fel de rude sau tot un cuplu. Dar ideea e că ați avut o relație care v-a marcat, iar acum karma creează o conexiune nouă cu această persoană. E o conexiune karmică, noi așa o numim, nu o conexiune de suflete pereche.

Fiecare se raportează diferit la karma aceasta. Unele persoane, după ce le moare partenerul, refuză să înceapă o relație cu altcineva, pentru că au fost profund marcate de acea conexiune karmică. În opinia mea, nu e sănătos, pentru că implică atașamentul, iar oamenii au capacitatea de a se vindeca. În orice caz, acest atașament puternic dintr-o viață duce la reîntâlnirea persoanei respective într-o viață următoare, pentru echilibrarea sau purificarea karmei”, punctează călugărul.

Mai multe idei despre atașament a împărtășit într-un scurt videoclip care se poate urmări pe YouTube, cu un click aici.

Cu alte cuvinte, oamenii se reîntâlnesc în vieți diferite ca urmare a unei legături puternice dintr-o viață trecută, a unei conexiuni ce se cere a fi echilibrată, astfel că ideea de suflete pereche este foarte limitativă pentru un sistem de gândire în care intersecțiile dintre oameni sunt numeroase și se extind dincolo de viața curentă.

Fobiile pot fi tratate cu compasiune

La polul opus iubirii se află frica. Iar în funcție de cât de prezentă a fost într-o existență, pot apărea fobii într-o viață următoare.

„Fobiile își pot avea rădăcinile în vieți anterioare. De exemplu, o persoană mușcată de un șarpe poate rămâne traumatizată, iar într-o viață următoare să se confrunte cu fobia de șerpi. Fobie, nu frică, pentru că majoritatea se tem oricum de șerpi”, explică Tenzin.

Altfel spus, și interacțiunile neplăcute au consecințe în viețile care urmează. Dar aceste fobii pot fi purificate (vindecate), la rândul lor.

Pentru a scăpa de fobiile de alte vietăți, de exemplu, dar și în general, călugărul consideră că e extrem de important ca persoana să fie preocupată de bunăstarea tuturor formelor de viață.

„Trebuie să simtă iubire și empatie pentru mediul înconjurător. Mergând tot pe exemplul cu șarpele, el nu te va mușca dacă nu îi este frică de tine. De altfel, niciun animal nu vrea să sufere așa cum nici noi nu vrem să suferim. Odată ce ne însușim această idee, adică odată ce ajungem să simțim iubire pentru ele, nu o să mai existe loc de fobii.

Să ne gândim și la țânțari, nu sunt niște animale pe care să le iubim neapărat. Ne ciupesc și e deranjant, dar acea picătură de sânge – nesemnificativă pentru noi – e singura cale de a supraviețui pentru ei. Și exact cum am zis mai devreme, nicio ființă nu vrea să sufere. Așadar, compasiunea poate regla aceste stări neplăcute vis-a-vis de temeri sau fobii”, reliefează Tenzin Gendun.

Concepții despre artă

Atât iubirea, cât și frica sau alte stări îi împing adesea pe oameni să creeze mai departe. În budism, arta e o formă de recunoștință față de divinitate și, de aceea, arta budistă este o colecție de reprezentări ale lui Buddha.

Artiștii nu se semnează pe lucrări și nu țin să își arate originalitatea printr-un stil anume, ci creează piese de artă pentru a-și exprima recunoștința față de divinitate. Totodată, arta e un soi de meditație, fiindcă omul se concentrează pe ceea ce face în momentul prezent, se lasă dus de val și de abilitățile lui.

Cât e destin și cât de liber arbitru?

În viziunea lui, tot ce există este o conexiune karmică, astfel că data și locul nașterii, de exemplu, țin de soartă, iar alegerea unui fel de mâncare, a unei facultăți, și așa mai departe, țin de liberul arbitru. În concepția budistă, există un echilibru între cele două.

„Să te naști în România e karma. Să alegi ce să studiezi la maturitate e liber arbitru. Dar faptul în sine că ai posibilitatea de a alege este tot karma. Unii nu au libertatea de a alege, sau sunt mai limitați din acest punct de vedere”, explică Gendun.

Pentru el, budismul este o cale a virtuții pentru cel care alege să simtă mai multă compasiune și care o dă mai departe, care lucrează constant pentru a avea o viață viitoare mai bună, deci care crede, implicit, în karma.

„Întregul univers e o expresie a karmei”, conchide călugărul.