Duminică, 18 mai, votăm. Este un moment esențial. Nu doar pentru următorii 5 ani, ci pentru direcția morală și economică a României.

Dar vreau să spun limpede: votul e doar începutul. Alegerile nu rezolvă automat problemele din societate. Ele doar stabilesc cadrul. De a doua zi, avem nevoie de ceva mult mai greu: vindecare. Reconstrucție. Revenirea la o normalitate care respectă munca, responsabilitatea și decența.

Zilele trecute am citit un articol scris de Dorel Goia (Teraplast), antreprenor cu o perspectivă lucidă asupra economiei românești. Vorbește despre „România reală” – aceea care muncește, produce, ține firmele și statul în picioare.

I-am trimis articolul unui prieten, și el antreprenor. Mi-a răspuns cu o sinceritate dureroasă.

„Am investit în fabrică, am tehnologizat ca să le ușurez munca și să îi pot plăti mai bine. În loc de recunoștință sau măcar respect, mi s-a spus că vor o roată din Touaregul meu. Și o cameră din casa mea.”

Nu era furios. Era dezamăgit. Frustrat. Obosit.

A simțit că efortul lui nu e apreciat, că în loc de încredere a primit suspiciune. Că în loc de parteneriat, primește ostilitate.

Această ruptură este reală. Și nu e despre bani. E despre sens. Despre relația de încredere care ar trebui să existe între oameni care muncesc împreună – fie în privat, fie în administrație, în educație, oriunde.

Dar eu cred în oameni.

Cred că fiecare om trebuie valorizat la adevărata lui valoare, fie că e muncitor necalificat sau director, antreprenor sau funcționar, profesor sau șofer de autobuz, medic sau brutar, tânăr la primul job sau specialist cu zeci de ani de experiență, lucrător sezonier sau cercetător, IT-ist sau tâmplar, lucrător în agricultură sau contabil.

Fiecare are un rol. Fiecare poate contribui. Și fiecare merită respect dacă își face treaba cu seriozitate și bună-credință.

Și nu trebuie să-i uităm nici pe pensionarii noștri – oameni care au muncit o viață întreagă pentru România și care merită nu doar recunoștință, ci o pensie decentă care să le asigure o bătrânețe demnă.

Iar pensiile nu vin din lozinci, ci tot dintr-o Românie care produce, plătește corect și își face treaba. Dintr-o economie sănătoasă, cinstită și prosperă. Acolo e cheia.

Cred într-o societate care respectă și pe cel care produce, și pe cel care învață, și pe cel care, cu sprijin, poate mai mult.

Dar mai cred și că trebuie să terminăm cu impostura, cu “merge și-așa”, cu mimarea muncii, cu refuzul responsabilității.

România are nevoie de o nouă normalitate:

• în care munca cinstită este răsplătită și încurajată;
• în care statul susține mediul privat, nu îl sufocă;
• în care cei care nu pot sunt sprijiniți cu respect, dar cei care pot și aleg să nu facă nimic nu sunt încurajați în pasivitate;
• în care educația, sănătatea și administrația publică devin spații ale competenței, nu ale pilelor și improvizației.

Este nevoie de o societate empatică, dar fermă.

Să dăm undița, nu peștele. Să-i sprijinim pe cei care n-au avut șansa, dar să cerem responsabilitate de la cei care pot.

Nu e vorba despre stânga sau dreapta.

E vorba despre etica muncii. Despre decență. Despre cum vrem să trăim unii cu alții.

Și da, vom vota diferit duminică.

Respect opțiunea fiecăruia – așa e firesc într-o democrație.

Dar cred că e important să ne întrebăm, sincer:

Putem construi această Românie decentă, productivă și solidară sub orice președinte?

Avem aceleași șanse de reconciliere, de reconstrucție și de normalitate în oricare dintre direcții?

Eu cred că șansa reală de a pune aceste valori în practică este dacă România alege un președinte care crede în reguli, în responsabilitate și în valorile europene.

De aceea, eu îl aleg pe Nicușor Dan.

Pentru că este un om serios, incoruptibil, rațional, orientat spre construcție, nu spre spectacol.

Pentru că știu că sub președinția lui vom avea șanse reale să reclădim încrederea între stat, cetățeni și mediul privat.

Pentru că viziunea lui este compatibilă cu o Românie care muncește, se respectă și se sprijină.

Pe 18 mai votăm.

Dar adevărata reconstrucție începe pe 19 mai.

– Viorel Băltărețu, fost deputat de Cluj, în prezent antreprenor cu peste 25 de ani de experiență.

Un proiect de modernizare a infrastructurii de alimentare cu apă din județele Cluj și Sălaj aduce întreruperi temporare ale furnizării cu apă curentă pentru mii de clujeni. Compania de Apă Someș va organiza puncte de distribuție cu cisterne.

Prefectul județului Cluj, Maria Forna, a convocat joi, 15 mai, Comitetul Județean pentru Situații de Urgență (CJSU) pentru a discuta impactul măsurii dispuse de Compania de Apă Someș de întrerupere a furnizării apei potabile, respectiv furnizarea apei potabile cu presiune scăzută, valabil pentru intervalul 20-23 mai 2025. Sunt vizate municipiile Cluj-Napoca, Gherla și Dej și localitățile rurale din aria de deservire de Compania de Apă Someș SA – Sucursala Cluj, Sucursala Gherla și Sucursala Dej. (Vezi aici lista străzilor și localităților care nu vor avea apă)

Măsura anunțată este necesară datorită unor lucrări capitale la o conductă de aducțiune de Ø600 Cluj-Napoca – Gherla – Dej. Potrivit procedurilor, în situația sistării temporare a alimentării cu apă, Unitățile Administrativ Teritoriale pot asigura, din rezervoare proprii, alimentarea cu apă potabilă pentru cetățeni timp de aproximativ 24 de ore.

Puncte de distribuție a apei potabile prin cisterne

În situații excepționale, Compania de Apă Someș va stabili puncte de distribuție a apei potabile prin cisterne, în special în zonele cele mai afectate de lipsa apei, în speță spitalele, centrele de permanență, căminele de vârstnici și alte instituții de importanță vitală. De asemenea, dacă situația o va impune, cursurile în școlile din UAT-urile vizate de lucrări se vor realiza în regim online, cu aprobarea prealabilă de către Inspectoratul Școlar Județean Cluj.

„În vederea alimentării cu apă a localităților din nordul județului Cluj și a întregului județ Sălaj, beneficiind de circa 180.000 de locuitori din cele două județe care azi nu au parte de o alimentare cu apă posibilă de bună calitate prin sistemul public centralizat, Compania de Apă Someș-Napoca, prin programul major de investiții POIM – Programul Operațional Infrastructură Mare, continuă, în prezent, prin PDD – Programul de Dezvoltare Durabilă, în valoare totală de peste 440 milioane euro, programe cofinanțate de UE, a inclus realizarea a ceea ce va fi probabil cea mai lungă aducțiune de apă potabilă din România, aducțiunea Cluj-Sălaj, în lungime de 164 km cu cca. 150 km suplimentări de ramificații. (…)

Întrerupere a furnizării apei

Realizarea lucrării nu se poate face fără întreruperea furnizării apei atât pentru o parte a municipiului Cluj-Napoca, cât și pentru o bună parte din utilizatorii din aval de Cluj-Napoca, de la ieșirea din municipiu până la Gherla, satele aparținând de Gherla, Dej și satele aparținând de Dej, cât și pentru utilizatorii din Câmpia Transilvană, de o parte și de alta a aliniamentului Apahida – Câțcău – Mocu – Cămărașu. (…)

Ne cerem scuze pentru disconfortul creat de necesitatea stringentă a efectuării acestei lucrări și apelăm la spiritul de solidaritate socială a celor afectați rugând să accepte această situație forțată, știind că pe urma lucrării (și a aducțiunii) vor beneficia zeci de mii de clujeni și sălăjeni care azi nu beneficiază de apă potabilă de bună calitate”, au transmis reprezentanții CA Someș SA.

Apel la cetățeni

Prefectul Maria Forna a făcut un apel către cetățeni să dea dovadă de înțelegere și să respecte recomandările autorităților.

„Suntem deplin conștienți că lucrările efectuate de Compania de Apă Someș pot genera disconfort, dar sunt investiții absolut necesare pentru modernizarea infrastructurii de apă și asigurarea unui serviciu de calitate pe termen lung. Vă recomandăm să rămâneți informați și să cooperați cu autoritățile locale. CJSU va monitoriza îndeaproape evoluția lucrărilor și va interveni prompt în cazul apariției unor situații neprevăzute”, a declarat aceasta.

Antreprenorii se numără printre cei mai mulți pasageri pe zborurile care fac legătura dintre București și Cluj și retur. Totuși, un loc important în segmentul de pasageri este ocupat în ultima perioadă și de cei care caută serviciile medicale clujene, conform unui top realizat de cpmpania Tarom.

Pasagerul cu numărul 1.000.000 care a ajuns pe Aeroportul Internațional Cluj în 2025, mai precis miercuri, 14 mai, a călătorit cu Tarom și a venit de la București.

Românii cu probleme medicale, în topul pasagerilor care vin cu avionul de la București la Cluj

Pentru compania aeriană națională, această rută este una dintre cele mai importante, dar și una dintre cele mai vechi

Compania de transport aerian are cel mai lung istoric de conectare a Transilvaniei cu Muntenia, începând cu perioada intrebelică când LARES, firma pe structura căreia s-a înființat TAROM în 1954, efectua zboruri de legătură între Cluj, Chișinău, Cetatea Albă și București.

”La aproape 100 de ani din acel moment, TAROM continuă să asigure conectivitatea Clujului cu 25 frecvențe săptămânale de zbor și până la 5-6 zboruri zilnice în perioadele de vârf”, au transmis reprezentanții companiei, care au realizat și un „profil” al pasagerilor care călătoresc între capitala României și capitala Transilvaniei.

Astfel, în top sunt oamenii de afaceri care călătoresc între cele două centre economice, urmați de turiștii care explorează atracțiile culturale și naturale ale regiunilor, apoi de pasagerii care călătoresc în scop medical. Pe locul patru sunt cei care își vizitează familia sau prietenii.

Aeroportul Internațional ”Avram Iancu” din Cluj, a sărbătorit, miercuri, pentru a 14-a oară în istorie, pasagerul cu numărul 1.000.000. Anul acesta pasagerul cu numărul 1.000.000 a fost înregistrat pe zborul RO 643 Bucureşti – Cluj-Napoca al companiei aeriene TAROM.

Aproape 50 de arhitecți și activiști cer Primăriei Cluj-Napoca, printr-o scrisoare deschisă, achiziționarea Palatului Telefoanelor, includerea sa pe lista monumentelor istorice și deschiderea pentru publicul larg.

Aproape 50 de arhitecți și reprezentanți ai mediului asociativ solicită Primăriei și Consiliului Local Cluj-Napoca achiziționarea Palatului Telefoanelor, clasarea clădirii pe lista monumentelor istorice și deschiderea ei pentru publicul larg pentru activități culturale și comunitare. Fostul sediu Telekom de pe strada Octavian Petrovici nr. 2, cunoscut drept Palatul Telefoanelor, a fost scos la vânzare prin licitație, prețul de pornire fiind de 2.163.700 de euro.

Alternativ achiziției clădirii doar de către primăria municipală, semnatarii petiției propun primarului Emil Boc achiziția în parteneriat cu UTCN, posesoare recentă a mai multor imobile în zonă, dar și cu celelalte universități clujene, pentru a putea investi Palatul Telefoanelor cu funcțiuni publice specifice și potrivite structurii, compartimentării și plasticii arhitecturale, pe care viitorul utilizator nu le poate altera semnificativ, datorită valorii acestora de patrimoniu arhitectural recent.

Clădirea a fost realizată după planurile reputatului arhitectul și urbanist Vasile Mitrea în două etape succesive, prima în anul 1969 și a doua prin adăugarea ultimului etaj în anul 1976, și este reprezentativă pentru arhitectura românească a anilor ’60-’70 și pentru curentul brutalist în arhitectura autohtonă. A funcționat la început ca centrală de telefonie, cu spații destinate publicului (ghișee și cabine telefonice) la parter.

„Palatul Telefoanelor este situat într-o poziție privilegiată a Clujului, la limita intramuros a orașului, clădirea creează fundalul unui spațiu verde central, scuarul I.L. Caragiale, și contribuie la imaginea iconică a Clujului văzut de pe Dealul Cetățuii.

Motivele pentru care clădirea merită clasată ca monument istoric și deschisă pentru publicul larg sunt următoarele:

1. Valoarea arhitecturală și stilistică

• Reprezintă un exemplu emblematic al arhitecturii brutaliste românești din anii ’60–’70, un curent cu puține clădiri atât de bine conservate în țară.
• Proiectată de arhitectul Vasile Mitrea, clădirea ilustrează adaptarea modernismului european la contextul local, cu elemente precum betonul aparent, geometria masivă și integrarea funcționalității în design.

2. Importanță istorică și tehnologică

• A funcționat inițial ca centrală telefonică, jucând un rol cheie în modernizarea comunicațiilor din Cluj în perioada socialistă.
• Simbolizează tranziția României către era telecomunicațiilor, fiind o piesă esențială a infrastructurii urbane a vremii.

3. Potențial cultural și social

• Poate deveni un centru cultural multifuncțional (expoziții, concerte, ateliere, spații pentru startup-uri sau coworking), asigurând accesul publicului la o clădire cu caracter de o calitate arhitecturală excepțională, prin inserția urbană, prin plastica fațadelor și prin tratarea originală a interiorului parterului, situată într-o poziție dominantă față de un spațiu public important, recent renovat, al centrului orașului.
• Ar completa circuitul turistic al Clujului, oferind o completare la patrimoniul medieval și interbelic, prin prezentarea unei perioade mai puțin valorizate.
• Structura în cadre de beton armat și parterul foarte transparent dau clădirii un mare potențial de conversie pentru funcțiuni publice și reutilizare adaptivă.

4. Risc de degradare și pierdere a patrimoniului

• În absența intervenției publice, clădirea (deținută acum de Orange) poate fi vândută unui investitor privat și modificată ireversibil, pierzându-i-se identitatea arhitectonică. Palatul Telefoanelor și-a pierdut deja o parte din lucrările de artă realizate în metal care decorau zonele opace ale fațadelor, din neglijență sau necunoaștere. Restaurarea și reutilizarea adaptivă a clădirii ar putea fi un model de practică sustenabilă în oraș care să încurajeze renovarea clădirilor existente, în locul demolării și înlocuirii lor.
• Clasarea ca monument istoric de către primărie ar garanta protecția și conservarea elementelor originale, precum și conversia într-o dotare de interes public, lucruri pe care achiziția de către un investitor privat nu le poate garanta.

5. Precedent pozitiv în Europa

• Multe orașe (ex.: Berlin, Viena, Milano) au convertit clădiri industriale sau funcționaliste în spații culturale (Tate Modern în Londra, Centrul Pompidou în Bruxelles), demonstrând că astfel de structuri pot atrage vizitatori și revitaliza zone urbane.

6. Legătură cu identitatea locală

• Palatul Telefoanelor face parte din memoria colectivă a clujenilor, fiind un punct de reper în peisajul orașului. Recuperarea sa ar sublinia angajamentul primăriei pentru prezervarea istoriei diverse a Clujului și pentru politici urbane sustenabile și incluzive.
• Poziția clădirii în vecinătatea Parcului I.L. Caragiale, recent reabilitat, face clădirea extrem de potrivită pentru o dotare publică.

Concluzie: Achiziționarea și clasarea Palatului Telefoanelor ar fi o investiție în patrimoniul cultural al Clujului, transformând o clădire emblematică a orașului într-un spațiu deschis comunității. Inițiativa s-ar alinia perfect cu politicile de regenerare urbană sustenabilă și ar consolida imaginea orașului ca centru al inovației și culturii”, se arată în scrisoarea deschisă.

Clujenii și pasionați de arhitectură din alte orașe se pot alătura listei de semnatarii aici: https://sustenabilorg.ro/apel-public-palatul-telefoanelor-din-cluj-merita-sa-intre-in-patrimoniul-orasului/. Printre semnatarii petiției se numără:

• Adriana Măgerușan, arhitectă
• Adi Dohotaru, Președinte Asociația Societatea Organizată Sustenabil
• Mircea Munteanu, arhitect
• Cristian Panaite, arhitect
• Silviu Aldea, arhitect
• Diana Sava, arhitectă
• Laura Dinu-Constantin, arhitectă
• Radu Rosca, arhitect Quad Studio
• Eugen Pănescu, arhitect
• Robert Vasiluț, arhitect
• Ioana Afloarei, arhitectă
• David Muntean, arhitect
• Mihai Șom, arhitect
• Ștefan Mirică, arhitect
• Violeta Frișan, arhitectă
• Martha Moroșan, arhitectă
• Benjamin Kohl, arhitect
• Cristina Moldovan, arhitect
• Tiberiu Ciolacu, arhitect
• Alexandra Scurtu, arhitect
• Cristina Balogh, arhitect
• Vlad Sebastian Rusu, arhitect
• Marius Mornea, cetatean
• Beatrice Jijian, arhitect
• Ivona Svinți, arhitectă
• Tudor Pănescu, arhitect
• Camelia Sisak, arhitectă
• Tamás Sisak, arhitect
• Cuc Romeo, arhitect
• Asociația Docomomo România
• Cristina Purcar, arhitectă, Asociația Docomomo România
• Dana Vais, profesoară FAU UTCN, Asociația Docomomo România
• Alexandru Răuță, arhitect, Asociația Docomomo România
• Andreea Boldojar, arhitect, Asociația Docomomo România
• Toader Popescu, arhitect, Asociația Docomomo România
• Oana Țiganea, arhitect, Asociația Docomomo România
• Miruna Moldovan, arhitect
• Ioana Lucia Mica, arhitect
• Mihaela Criticos, profesor UAUIM
• Diana Cosman, arhitect
• Ștefania Boca, arhitect
• Ștefan Ghenciulescu, arhitect, conferențiar UAUIM
• Radu Tudor Ponta, arhitect, conferențiar UAUIM
• Irina Tulbure, architect, asociația DOCOMOMO România