Aplicarea taxei de lux pe mâncare la Cluj

Cluj24 prezintă fragmente din Clujul de altădată, surprinse de ziariștii din perioada interbelică și culese din gazetele vremii de Felix Ostrovschi de la Biblioteca Centrală Universitară (BCU) Cluj-Napoca.

„Fără îndoială că dintre noile impozite, taxa de <<lux>>pe mâncare pe care fiecare cetățean este obligat s-o plătească, este cea mai puțin simpatică. Chestiunea aceasta de sentiment însă, ar cădea desigur pe al doilea plan, dacă s-ar fi găsit o altă modalitate, de așa natură ca consumatorul să nu-și prea dea seama când este jupuit.

Domnul ministru Titulescu prevăzând, probabil lipsa atâtor organe necesare pentru aplicarea restului noilor dsale impozite, a găsit nemerit să utilizeze chelnerii în folosul statului. Și în adevăr, aceștia au devenit cei mai buni perceptori. S-a dovedit, nu-i vorbă, că zelul acestora este determinat, și de un interes personal, dar în sfârșit, printre picături trage și statul un oarecare folos.

Să știe că în urma mai multor controluri, s-a găsit că chelnerii încasatori, socotesc clienților cota de 10 procente pentru luxul mâncărei, dar o bagă în buzunarul lor, netrecând suma și în cotorul carnetului vizat de autoritatea în drept, după care trebuie să se verse suma cuvenită statului.

După cum spuneam mai sus, modul acesta de a fi jupuiți consumatorii unei modeste și necesare mese, cu taxa de lux pe mâncare, nu este cel puțin de așa natură ca să nu fie sâcâitor și supărător.

Protest unanim

Astfel se întâmplă deseori incidente între clienți și chelnerii încasatori, cei întâi refuzând să plătească taxa, iar cei din urmă stăruind pentru plată și motivând că în caz contrar sunt obligați să o plătească ei. Sunt și cazuri în care câte unul din consumatorii mai indignați refuză categoric plata taxei, semnând acest refuz pe carnetul chelnerului.

Cazuri de acestea au fost destule până în prezent. Este de văzut acum dacă vor fi și tot atât ea procese de contravenție.

La Cluj, aplicarea taxei de lux pe mâncare, a găsit un protest unanim, care pornește dintr-un punct de vedere deosebit.

Consumatorii restaurantelor în genere, sunt mulțimea de funcționari, profesori, artiști etc. trimiși din vechiul regat pentru naționalizarea Ardealului.

Grație lipsei de locuințe majoritate acestora n-au posibilitatea să-și facă menajul în casă și sunt nevoiți să mănânce la restaurante. Destul de nemulțumiți de soarta lor până acum, suportându-și cu greu toate lipsurile, în loc de vreo ușurare a traiului, sunt deodată loviți și de birul de lux pe mâncare.

Memoriu către autorități

Desigur că în fața acestor considerațiuni, protestul acestei categorii de consumatori modești, este îndreptățit. După statistică, numărul acestor cetățeni care permanent duc în Cluj o viață ambulantă, sunt de peste 30 de mii.

Protestările platonice făcute de toți aceștia până acum, pare că se vor transforma într-o formă mai precisă. Este vorba să se întocmească un memoriu, în sensul arătărilor de mai sus, care să fie înaintat ministerului de finanțe, cerându-i-se ca la Cluj, din considerațiunile amintite, să fie suspendată taxa de lux pe mâncare.

Rămâne de văzut cum va fi soluționată această cerere, atât de îndreptățită în ce privește pe categoria de cetățeni și consumatori modești de care vorbim.

În legătură însă cu nemulțumirile și protestele, provocare de impunerea taxei de lux pe mâncare, este acum la ordinea zilei în Cluj și chestia bacșișului chelnerilor.

Patronii tuturor localurilor, care au văzut, că oricum, cu toate protestele taxa de lux de 10 la sută pe mâncare și alte consumații se plătește, s-au gândit că consumatorii sunt destul de docili ca să suporte personal și bacșișul chelnerilor, care este de 15 la sută.La aceasta însă se opun în primul rând chelnerii.

De câteva zile urmează însă conciliabule și rezultatul încă nu se cunoaște.

Nu va fi însă deloc surprinzător dacă în cele din urmă patronii și chelnerii vor cădea, între ei, de acord într-un fel, găsind însă formula, sub care, tot bietul consumator va fi platnicul”. [„Voința”, Anul II, nr.31, Cluj, 22 septembrie 1921].

Text preluat din volumul ”Faptul divers în Clujul interbelic” de Felix Ostrovschi, apărut în 2020.