Am crescut la țară alături de patru frați care de care mai harnici și vrednici. Au plecat de acasă să își facă drum și loc în viață. Cel considerat cel mai serios și frumos (să mă ierte ceilalți trei, deosebiți și ei) și singurul care a făcut facultate, a emigrat primul. A ajuns și s-a stabilit cel mai departe, în SUA. Este realizat, dar cât i-o fi fost de greu nu spune niciodată și numai lacrimile mamei lui or fi bănuit aici de ce au curs. Ne putem imagina ascultând un cântec de-al lui Grigore Leșe: ”Bată-te Americă, bată!”.

Este America un vis îndepărtat, dar totuși locul cel mai dorit, unde au ajuns și Dana, una dintre cele mai bune doctorițe din zona noastră și Emilia, una din cele mai bune dăscălițe și Mircea Platon de la Iași și au fost recunoscuți drept somități Mircea Eliade și Ioan Petre Culianu și atâția alții. Încă nu au apucat să fie demitizați, dar nici despre ucigașii lui Culianu nu s-a aflat nimic.

Mii de țărani români transilvăneni au plecat în epocile dintre secolele 19 și 20 în SUA pentru a face bani și a cumpăra pământ acasă. Nu era nimic romantic în umilința și exploatarea pe care o sufereau acasă. Nu era nici o formă premergătoare a democrației europene jugul austro-ungar pentru popoarele înrobite Cine poate explica de ce atunci, acum o sută și ceva de ani, au revenit acasă, circulând infinit mai greu decât acum și au cumpărat pământ și și-au ”făcut stare”.

Așteptând americanii

Este alt subiect că au regretat repatrierea, transilvănenii americani deoarece au fost deposedați de averi de către comuniști și aruncați, bătrâni fiind, în temnițe.

Totuși, îi așteptau pe americani cu rugăciuni să ne salveze de bolșevicii. Bolșevicii aceștia erau mai ales ruși, dar și ucraineni, unguri și evrei unguri.

Despre ucraineni în Maramureșul istoric se moștenește și acum o aghiazmă de antipatie pentru ceea ce au făcut în ocupația anilor 50, iar ardelenii vârstnici își amintesc de maghiarii inspirați, fiind că s-au înrolat masiv în Partidul Comunist și prin excelență, evreii acuzați abuziv că au fondat ideologic comunismul.

Toți, dar toți, am avut asemenea ideologi. Unii foști deținuți politici spun că cei mai răi cu ei au fost evreii unguri și nu ar trebui să se facă mare caz din aceasta, fiindcă și cruzimea soldaților japonezi sau naziști era determinată de brutalitatea cu care ei înșiși erau tratați.

Acei evrei maghiari (și evreii de toate felurile) au suferit tratamente îngrozitoare și s-au defulat peste ani. Chiar dacă nu pe torționarii lor. Nu este un subiect de exploatat pentru că tortura din ”Fenomenul Pitești” a fost făcută de români nu de către alții.

Românii s-au înrolat mai greu la comuniști pentru că visurile și speranțele lor erau legate de americani. Dar mai sunt americanii de acum ca și aceia după care tânjeau părinții și bunicii noștri?

Până în anii 70 bunicii noștri, când vedeau un avion pe cer, se mai întrebau: ”Oare nu vin americanii?”. La Vocea Americii sau Europa Liberă se întrețineau cu doze de cinism aceste speranțe ceea ce a făcut să se imprime un non combat al populației și la o reținere ca mulți români valoroși să se implice în politică. ”Dacă te bagi în politică te mănâncă porcii!”, a rămas ca proverb până în ziua de azi. Din păcate.

Cântare Americii. Dar aceeași Americă?

Când turnurile gemene au fost doborâte la 11 septembrie 2001 la New York, Cornel Nistorescu a compus un editorial excelent, republicat în întreg mapamondul, ”Cântare Americii”. Turnurile au putut fi zdrobite, mii de oameni uciși, dar dorința de libertate a americanilor, solidaritatea și umanitatea lor nu, explica el. Mare jurnalist. Ce fel de Cântec pentru America ar merita compus azi?

Istoricii comuniști încercau să explice că masele fac istoria, dar știm că istoria este făcută de personalități. Ne-am întreba, însă, dacă America și americanii sunt tot aceeași, ori în ultima vreme multe s-au schimbat.

Oare ar fi bine să îl comparăm pe Trump cu părinții fondatori ai Americii? Cu George Washington care, rugat să preia al treilea mandate, a impus să fie stipulat în Constituție ca un om să poată fi doar de două ori președinte al SUA. Uluitor prin genialitate și modestie. Să îl mai comparăm pe Trump cu Woodrow Wilson, Roosvelt, Kennedy, Reagan ar fi indecent.

Butada din sociologie că ”fiecare majoritate tinde să își maximizeze puterea” se extinde la multe puteri. Setea de putere și de bogăție a acestei Americi a lui Trump pare neostoită.

Aliații lui Trump

Cineva spunea că toți urmașii lui Tolstoi, Dostoievski, Pușkin, Pasternak, Lomonosov, au dispărut fără urme în populația de acum datorită bolșevismului și Gulagurilor sale. Este posibil că americanii de cândva să fi dispărut în Gulagul ”reformelor ” educaționale, al deșcolarizării, al globalismului,  al influențelor asupra comportamentului uman lipsite de control și nici măcar cuantificabile ale rețelelor sociale și exploziei IT?

Miliardarul Trump se aliază cu alți miliardari în special din zonele cu mare influență asupra publicului, cu o putere imensă de manipulare prin internet a populației pentru a câștiga o putere și mai mare.

Oricât ne-ar fi de nesimpatici ucrainenii, Trump se face că uită că Rusia si-a încălcat Tratatul de Pace din 1994 semnat la inițiativa sa în care promitea Ucrainei (contra celui de-al treilea arsenal nuclear al lumii) că îi recunoaște granitele, că niciodată nu vor amenința sau ataca Ucraina, iar SUA si Anglia promit să fie garantele acelui tratat.

Uitarea lui Trump

Trump se face că uită multe milioane de ucraineni disperați care si-au părăsit casele și masacrul sutelor de mii de morți. Trump vrea pace chiar dacă este pacea agresorului Putin, dar, în continuare, vrea să vândă arme Ucrainei contra teritoriilor bogate miniere.

Într-o zonă îndepărtată unde se scoteau dinții buni ai fetelor tinere și se înlocuiau cu dinți de aur pentru a arăta curtezanilor că ”este de neam”, o astfel de femeie, ajunsă bătrână, pe patul de moarte avea nevoie de un ajutor costisitor. Familia nu mai avea bani, dar cel care putea să îi ajute a exclamat ”dar uite ce de dinți de aur frumoși are!”.

America a fost un vis sublim și îndepărtat și a fost făcută în mare parte de niște căutători de aur curajoși, viteji, întreprinzători, puternici. Dar acei frumoși exploratori și pionieri n-au lăcomit după dinții de aur ai oamenilor în nevoi sau muribunzi. Sunt soiuri diferite, iar setea unora de putere este de neostoit și cuvântul lor de onoare că vor fi garanți este nul.

Trebuie pusă problema, precum și-o pun polonezii, să ne apărăm și singur. Lucrul acesta nu se poate face cu politicieni interni corupți.