În toamna lui 2019, procurorii clujeni au cerut, fără succes, arestarea preventivă a cinci cadre didactice de la Universitatea de Medicină și Farmacie (UMF) Cluj-Napoca, printre care se afla și fostul rector Marius Bojiță, sub acuzații de abuz în serviciu și instigare la fals. Vineri au fost analizate probele din dosar, iar judecătorii nu au fost încântați de modul în care au lucrat procurorii. 

Practic au fost emise 30 de diplome de participare la cursuri de formare profesională pentru farmaciști, fără ca aceștia să fi fost examinați.

Alături de Marius Bojiță mai sunt inculpate în dosar Miere Doina, Hegheș Simona Codruța, Banc Roxana și Filip Lorena.

Potrivit procurorilor, „în perioada 16.11.2016-29.11.2016, UMF Cluj-Napoca a fost organizat la disciplina Analiza medicamentului cursul de perfecţionare postuniversitară cu titlul ,,Calitatea medicamentului – Metode moderne aplicate în studii de stabilitate” cod 439 curs la care figurează ca şi participante un număr de 30 de persoane.

Concluzionând asupra faptelor numiţilor Bojița Marius şi Hegheduș Simona Codruța rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise, fie prin evaluarea neriguroasă a acestora materializată prin discuţii libere sau chiar schimb de opinii.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate”, se arată în referatul de arestare preventivă.

Totodată, niciunul dintre participanţi nu a achitat taxa de înscriere anterior datei începerii cursurilor.

”Dintre cele 9 persoane care au fost înscrise la curs, doar 2 dintre acestea au achitat taxa de înscriere înainte de prima zi a cursului, respectiv F.A.O. şi T.L.R. însă ambele persoana au achitat taxa de înscriere de 100 de lei în data de 22.11.2016, adică la o zi după prima dată de evaluare.

Concluzionând asupra faptelor numitelor D.M., F.L. şi B.R. rezultă că activitatea didactică a acestora se caracterizează de îndeplinirea în mod necorespunzător a atribuţiilor de serviciu ale acestora, fie prin nesusţinerea activităţii didactice, fie prin susţinerea acesteia într-un mod parţial, fie prin neevaluarea persoanelor înscrise.

Acest mod de exercitare a atribuţiilor de serviciu de cadru didactic în cadrul UMF Cluj-Napoca a condus la vătămarea intereselor legitime ale universităţii prin neoferirea serviciilor de educaţie pentru care aceasta a fost înfiinţată şi a societăţii prin oferirea creditelor EFC necesare obţinerii avizului anual de liberă practică a farmaciştilor, fiind astfel lăsate să activeze în domeniul farmaceutic persoane care nu şi-au dovedit cunoştinţele de specialitate.

De asemenea, modalitatea de exercitare a atribuţiilor de serviciu de către numitele D.M., F.L. şi B.R. a condus la obţinerea pentru persoanele participante la curs a unui folos necuvenit constând în 20 de credite EFC. Dovada acestor credite s-a efectuat prin emiterea de către UMF Cluj-Napoca a 9 diplome de participare care atestă o împrejurare mincinoasă, respectiv că persoanele în cauză au obţinut 20 de credite EFC ca urmare a parcurgerii unui curs de formare profesională prin care au dobândit cunoştinţe şi abilităţi în vederea asigurării unui act farmaceutic de calitate”, arată procurorii.

Dosar retrimis procurorului

Judecătorii au decis, vineri, să admită în parte contestaţiile formulate de inculpați împotriva încheierii penale nr. 237/09.04.2021 a Judecătoriei Cluj-Napoca  în ceea ce priveşte greşita respingere a excepţiilor vizând nulitatea actelor efectuate anterior sesizării din oficiu şi nulitatea declaraţiei martorei M. I. şi dispoziţia de începere a judecăţii.

S-a constatat nulitatea absolută a tuturor actelor efectuate şi obţinute anterior sesizării din oficiu din data de 12.12.2017 de către IPJ Cluj Serviciul de Investigare a Criminalităţii Economice.

Au fost respinse mai multe note explicative și înscrisuri depuse la dosar.

Decizia de vineri a fost transmisă Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, procurorul urmând a comunica judecătorilor de cameră preliminară dacă menţine dispoziţia de trimitere în judecată ori solicită restituirea cauzei în termen de 5 zile de la comunicarea încheierii.

Lucian Blaga, unul dintre cei mai apreciați poeți ai României, s-a stins din viață, în data de 6 mai 1961. Blaga s-a născut în Lancrăm, județul Alba. A fost poate cel mai original creator de imagini pe care l-a cunoscut literatura română până în prezent.

Nu a vorbit până la vârsta de patru ani

Copilăria sa a stat, după cum el însuşi mărturiseşte, „sub semnul unei fabuloase absenţe a cuvântului”, autodefinindu-se „mut ca o lebădă”, deoarece viitorul poet nu a vorbit până la vârsta de patru ani, scrie Alba24.ro.

63 de ani de la moartea poetului Lucian Blaga. N-a VORBIT până la vârsta de 4 ani

Fiu de preot, Isidor Blaga despre care află de la fraţii lui că „era de o exuberanţă şi de o volubilitate deosebit de simpatică”, este al nouălea copil al familiei, iar mama lui este Ana Blaga, pe care autorul o va pomeni în scrierile sale ca pe „o fiinţă primară” („eine Urmutter”).

Studii la Sebeș și în Viena

Îşi face studiile primare la şcoala germană din Sebeş, Alba, urmate de liceul „Andrei Şaguna”, din Braşov şi de Facultatea de Teologie din Sibiu (1914-1917), unde se înscrie pentru a evita înrolarea în armata austro-ungară. Absolvent (în 1920) a Universităţii din Viena.

În 1919 Sextil Puşcariu îi publică Poemele luminii, mai întâi Glasul Bucovinei şi Lamura, apoi în volum. După terminarea studiilor, se stabileşte la Cluj. Este membru fondator al revistei Gândirea (apărută în 1921), de care se desparte în 1942, şi înfiinţează la Sibiu, revista Saeculum (1942-1943).

Încă din primii ani ai liceului, Blaga se impune atenţiei colegilor. „La cursuri, îmi aduc aminte că uimea pe profesori cu originalitatea răspunsurilor pe care le va da.

Şi în vreme ce clasa-şi îndrepta admiraţia spre muşchii atletici ai unor colegi, bănuiam în sclipirea ochilor un joc de flăcări deasupra unei comori” – îşi va aminti mai târziu un fost coleg de liceu al poetului, Horia Teculescu Amintiri despre Lucian Blaga, în Ţara noastră, 1935.

Debutează în 1910

În 1910 debutează în Tribuna din Braşov cu poezia „Pe ţărm”, urmată de cea intitulată „Noapte” şi este ales preşedinte al societăţii literare din şcoală. „Începuse să-l pasioneze problemele de ştiinţă şi filozofie” – atestă aceleaşi Amintiri.

Cu timpul era pasionat mai mult de problemele filozofice (Conta, Schopenhauer, Höffding, Bergson). O lungă perioadă (1926-1939), va lucra în diplomaţie, fiind, succesiv, ataşat de presă şi consilier la legaţiile României din Varşovia, Praga, Berna şi Viena, ministru plenipo-tenţiar la Lisabona. Îşi continuă activitatea literară şi ştiinţifică, publicând în tot acest timp volume de versuri, eseuri filozofice şi piese de teatru.

Este ales membru al Academiei Române

În 1936 este ales membru al Academiei Române. Între 1939 şi 1948 este profesor la Catedra de filozofia culturii a Universităţii din Cluj, apoi cercetător la Institutul de Istorie şi Filozofie din Cluj (1949-1953) şi la Secţia de istorie literară şi folclor a Academiei, filiala Cluj (1953-1959).

După 1943, nu mai publică nici un volum de versuri originale, deşi continuă dă lucreze. Abia în 1962, opera sa reintră în circuitul public. Inaugurată cu Poemele luminii (1919), opera poetică antumă a lui Blaga cuprinde, până în 1943, încă şase volume: Paşii profetului (1921), În marea trecere(1924), Lauda somnului (1929), La cumpăna apelor (1933), La curţile dorului (1938), Nebănuitele trepte (1943).

Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri

Poeziile nepublicate în timpul vieţii au fost grupate de autor în patru cicluri: Vârsta de fier 1940-1944, Corăbii de cenuşă, Cântecul focului, Ce aude unicornul (volumul Poezii 1962).

Poezie de cunoaştere, construită pe marile antinomii universale (lumină/întuneric, iubire/moarte, indi-vid/cosmos) şi având ca temă centrală misterul existenţei, creaţia sa lirică evoluează dinspre elanurile vitaliste spre „tristeţea metafizică” şi dinspre imagismul pregnant metaforic spre o simplitate clasică a expresiei.

Dramaturgia, alcătuită din poeme dramatice, porneşte de la miturile şi legendele autohtone sau de la evenimente ale istoriei şi culturii naţionale (Zamolxe (1921), Tulburarea apelor (1923), Meşterul Manole (1927), Cruciada copiilor (1930), Avram Iancu (1934), Daria, Fapta şi Învierea (1925), Arca lui Noe (1944), Anton Pann (1965)).

Opera filozofică este organizată în patru trilogii (a cunoaşterii, a culturii, a valorilor şi trilogia cosmologică (Filozofia stilului (1924), Cunoaşterea luciferică (1933), Spaţiul mioritic (1936), Geneza şi sensul culturii (1937)).

Câteva culegeri de aforisme (Discobolul (1945)) şi eseuri, alături de memorialistica din Hronicul şi cântecul vârstelor şi de romanul autobiografic Luntrea lui Caron, ambele publicate postum, şi lucrarea Pietre pentru templul meu (1919), întregesc imaginea uneia dintre cele mai complexe personalităţi ale culturii române moderne.

A fost considerat „dușman al poporului”

„Acum 63 de ani, în noaptea de 5 spre 6 mai 1961, se stingea, la Clinica Medicală I din Cluj, Lucian Blaga, unul dintre cei mai importanţi scriitori şi filosofi români. Ultimii ani din viață au fost marcaţi de umilinţe şi privaţiuni, Blaga fiind tratat de autorităţile comuniste ca un „duşman al poporului”: înlăturat de la Catedra de Filosofia culturii a Universităţii din Cluj şi din rândul membrilor Academiei Române, îşi pierde dreptul de semnătură, cărțile îi sunt retrase din biblioteci. Într-un interviu, fiica poetului, Dorli Blaga, relatează: „Tata a murit ca scriitor interzis, scos din programa analitică a şcolilor şi universităţilor, din manuale, din bibliotecile publice”, a scris pe Facebook jurnalistul Liviu Mihaiu.

Patronul CFR Cluj, Nelu Varga, a anunțat după partida cu Rapid câștigată de clujeni cu 3-2 că Panagiotis Tachtsidis va primi prelungirea contractului. Dan Petrescu este cel care a intervenit pentru păstrarea acestuia în echipă.

Mijlocașul grec de 33 de ani devine liber de contract la vară. Dacă cei de la CFR Cluj nu aveau în plan să îi ofere prelungirea, lucrurile s-au schimbat după meciul cu Rapid. Tachtsidis a fost lăudat de Dan Petrescu, iar Varga a anunțat că îl vrea în continuare, scrie GSP.

Nelu Varga (CFR Cluj): Tachtsidis m-a CONVINS, sigur rămâne din vară

„Tachtsidis m-a convins, sigur rămâne din vară”, a declarat Nelu Varga, asta după ce Dan Petrescu îl lăudase pe grec.

„Tachtsidis poate rămâne dacă mă convinge. După primul meci m-a convins, a fost concentrat, a jucat bine. E un jucător de valoare care știe fotbal. A avut galben din prima repriză, mi-a fost puțin frică să nu fie eliminat, dar nu a avut probleme”, a declarat Dan Petrescu, la flash-interviu.

Săptămâna Luminată începe după ziua de Paște și Învierea Domnului și se termină cu Duminica Tomii. Fiecare dintre aceste zile are semnificații aparte pentru credincioși.

Pentru creştinii ortodocşi, Săptămâna Luminată este începutul unei perioade de sărbătoare, care se termină după cincizeci de zile de la Paşti la Pogorârea Sfântului Duh (Rusaliile), scrie Alba24.ro.

Lunea Albă, ziua în care se DESCHID Porțile Raiului. Săptămâna LUMINATĂ

În tot acest timp, creştini ar trebui să se salute cu urarea ”Hristos a Înviat !” şi de la Înălţare, ”Hristos S-a Înălţat !”, urmată de răspunsul ”Adevărat a Înviat !” şi ”Adevărat S-a Înălţat !”.

Semnificații

Săptămâna luminată stă sub semnul luminii şi prima slujbă din această săptămâna începe prin cuvintele ”Veniţi de luaţi lumină”. Hristos iese din mormânt învăluit în lumina cea sfântă a dumnezeirii Sale.

În primele secole ale creştinismului, în timpul Săptămânii Luminate, catehumenii (cei care se pregăteau să primească taina Botezului), care erau botezaţi în noaptea de Paşti, purtau haine albe, simbol al bucuriei Învierii.

În această săptămână, ei veneau în fiecare zi la Biserică, participând la Sfânta Liturghie şi împărtăşindu-se cu Trupul şi Sângele Mântuitorului Hristos. Pentru că primiseră Botezul, ei se numeau „luminaţi”, iar săptămâna aceasta era socotită pentru ei „Săptămâna cea luminată”.

În această perioadă, slujbele Biserici sunt deosebite de cele din restul anului. Toate cântările şi citirile din aceasta perioadă a Săptămânii Luminate fac referire directă la Învierea din morţi a Mântuitorului.

Chiar şi slujba înmormântării celor care au adormit în timpul acestei săptămâni, indiferent pentru cine ar fi săvârşită (preot, călugăr sau credincios), este înlocuită de slujba Învierii. Se cântă la mort „Hristos a Înviat!”.

În această perioadă, toate lucrurile se umplu de lumina sfântă a Învierii Domnului. În noaptea Sfintelor Paști, în biserică se sting toate luminile și numai candela de pe Sfânta Masă din Sfântul Altar rămâne aprinsă, prevestind parcă intrarea într-o săptămână cu totul aparte.

Spațiul întunecos reprezintă chipul morții și al iadului în care a coborât Hristos cu sufletul Său. Candela aprinsă de pe Sfânta Masă este sufletul viu și îndumnezeit al Mântuitorului coborât la iad.

Lunea Albă, a doua zi de Paște. Tradiții

Se spune că în a doua zi de Paşti se vor deschide portile iertării și ale raiului. Astfel, cei care mor în cea de-a doua zi de Paşte nu mai trec prin Judecata de Apoi.

Lunea din Săptămâna Luminată poartă numele de Lunea Albă.

Tradiţia spune că trebuie să stropeşti casa cu aghiasmă şi să dai de băut la rude. În unele zone se merge cu obiceiul “udatului” şi al umblatului cu pasca pentru vestirea Învierii.

În biserici se oficiază aceeași slujbă care a avut loc în noaptea Învierii și Sfânta Liturghie. Prin Învierea Domnului Iisus Hristos din morţi, cei din popor cred că Raiul se deschide tuturor sufletelor reţinute în prinsoarea iadului începând de la Adam şi până la venirea Mântuitorului. Rămâne deschis de la Înviere până la Duminica Tomii.

Se spune în popor că Săptămâna Luminată este consacrată morţilor. Aceasta mai este denumită şi Săptămâna Blajinilor sau Paştile Morţilor.

Cei care mor în ziua de Paşti şi în prima săptămână de după Paşti merg direct în rai, indiferent de păcatele pe care le-au comis.

Cel care se naşte în această săptămână va fi un om norocos.

În a doua zi din Săptămâna Luminată, există, mai ales înspre vestul țării, un ritual numit Jocul Lioarelor. Fetele tinere fac jurământ că se vor ajuta una pe cealaltă de acum încolo, o promisiune de prietenie pe viaţă.

În a doua zi de Paști, se obișnuieste ca finii să se ducă în vizită la nași, cu colaci, pasca și ouă roșii, iar copiii merg la părinți. Nașii trebuie să îi ospăteze pe fini, tradiția spunând că aceștia mergeau împreună la hora satului, scrie creștinortodox.ro.

În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă, în amintirea readucerii la viață a fetei de evreu, care a leșinat la aflarea veştii învierii lui Iisus, prin stropirea ei cu apă de către tinerii care treceau întâmplător prin zonă.

Tradiții din zilele următoare

Marţea din Săptămâna Luminată se mai numeşte şi Marţea Albă şi este impusă drept zi nelucrătoare. Nu se spală, nu se calcă, nu se face curat. Femeile din multe zone rurale dau de pomană în această zi pasca rămasă de la Paşte şi vin roşu.

Miercurea din Săptămâna Luminată poartă numele de Sfânta Mercurie. Bărbaţii se duc să muncească la câmp, însă femeile au interdicţie. Conform tradiţiei, nu e bine a munci de „nunta şoarecilor”. Asta ar însemna să aduci rozătoarele în casă şi să te lipseşti restul anului de bucate pe masă.

Joia din Săptămâna Luminată mai e numită şi Joia Verde, o zi în care se cinstesc holdele, grădinile şi grânele. Cine munceşte în această zi aduce asupra casei nenorocul, seceta şi dăunătorii în livezi. „Joia Rea”, cum mai este denumită această zi, cere un ritual al morţilor. 44 de găleţi cu apă sunt cărate de o persoană, 2 lumânări se aprind la toate cele 4 capete, iar apa astfel „sfinţită” se varsă apoi în fântâna din curte.

Vinerea din Săptămâna Luminată poartă numele de Vinerea Scumpă sau Fântăniţa. Este sărbătoarea Izvorului Tămăduirii. Vinerea Scumpă este în contrast direct cu Vinerea Neagră sau Vinerea Mare, de dinaintea Paştelui. Legendele spun ca Maica Domnului a construit o fântână care avea apă doar în Vinerea Scumpă, căci acea apă era dătătoare de viaţă.

Sărbătoarea Învierii Domnului este singura căreia îi sunt dedicate trei zile. În a doua zi de Paște sunt marcate unele obiceiuri și tradiții încă păstrate în comunitățile rurale, cum ar fi mersul la udat a doua zi de Paște și ciocnitul ouălor invers.

Pe lângă aceste obiceiuri, în Ardeal se mai țin și ”fugăritul mirelui” sau ”pomana copiilor”. Sunt obiceiuri pitorești, cu prilej de veselie pentru toată familia, scrie Alba24.ro.

Mersul la UDAT a doua zi de Paște și CIOCNITUL ouălor invers. Tradiții și superstiții de sărbători

Obiceiul ”Udatului”

Obiceiul ”Udatului” sau stropitul este cel mai cunoscut obicei de Paşte. Se păstrează atât în judeţul Alba, cât şi în majoritatea localităţilor din Transilvania.

Lunea, feciorii stropeau cu apă fetele din sat, iar marțea fetele îi udau pe feciori. Obiceiul s-a păstrat și în zilele noastre.

În cea de-a doua și în cea de-a treia zi de Paște avea loc stropitul ritual cu apă.

În zilele noastre, bărbaţii obişnuiesc să ude doamnele şi domnişoare cu parfum. În trecut, stropitul se făcea cu apă proaspătă din fântână.

Se spune că, într-o zi, o fată creştină mergea la târg să vândă ouă. Pe drum s-a întâlnit cu o fată păgână, care dorea să le cumpere şi au început să povestească. Din vorbă în vorbă, fata creştină i-a explicat celeilalte despre credinta în Dumnezeu, despre binele creştin şi a îndemnat-o să se creştineze.

Păgâna i-a replicat că se creştinează numai dacă îi dovedeşte existenţa lui Dumnezeu, care să coloreze ouăle în roşu: „Atunci voi crede, când ouăle albe pe care mi le-ai vândut se vor face roşii”. Minunea s-a înfăptuit şi cele două fete au leşinat de emoţie. Nişte trecători le-au văzut şi le-au stropit cu apă. De la această legendă ar fi rămas obiceiul de udat, de Paşte.

Obiceiul „udatului” este preluat în Ardeal de la comunitatea maghiară, dar se practică şi în Banat sau în Bucovina.

Tradiții și superstiții

Tradiţia mai arată că nici unei fete nu îi va merge bine în acel an dacă nu este stropită. Dacă primesc „udătorii”, vor rămâne frumoase tot anul.

La ţară, se păstrează încă obiceiul ca băieţii să îi întrebe pe părinţii fetelor dacă primesc cu udatul, spunând următorul vers: “Am fost într-o pădure verde, am văzut o viorea albastră, care stătea să se ofilească. Îmi daţi voie să o stropesc?”.

Un alt obicei din Alba este ”Pomana copiilor”. Este o tradiție transmisă din generație, la satul Presaca Ampoiului, în a doua zi de Paște.

Ritualul începe în Duminica Floriilor. Atunci gospodinele satului duc făina la ”prescurariță”, femeia din sat care coace prescurile pentru biserică.

În a doua zi de Paște, după slujba religioasă, colăceii sunt sfințiți de către preot. Sunt așezați pe iarba din curtea bisericii pe două rânduri. Apoi, în interiorul lor se așează ouă roșii.

Toți copiii din sat se așează unul în spatele fiecărui colac și primesc din partea preotului ”pomeneala” sfințită.

Pomana dată copiilor simbolizează o pomană dată în numele celor morți și a celor care nu au fost pomeniți niciodată în biserică.

Fugăritul mirelui

După terminarea slujbei religioase, urmează „Fugăritul mirelui”.  Tânărul din sat care s-a căsătorit ultimul în anul anterior este fugărit de doi feciori necăsătoriţi.

Dacă este prins, mirele va trebui să-i cinstească pe ceilalţi tineri. Sătenii vor spune glume şi vor râde pe seama lui. Dacă nu va fi prins, el va trebui cinstit de către urmăritori cu vin şi bucate.

Bătrânii satului povestesc că, în vechime, obiceiul se practica în ziua nunţii, când mirele era fugărit de feciorii satului.

Jucatul lopţii în bâtă

Alt obicei este “Jucatul lopţii în bâtă”, un sport local asemănător oinei tradiţionale româneşti. Băieţii satului formează echipe de câte cinci sau opt jucători, trasează terenul şi înfig doi ţăruşi în pământ – unul de la care se porneşte şi unul la care trebuie să se ajungă.

Jucătorii trebuie să parcurgă dus-întors distanţa dintre cei doi ţăruşi fără să fie loviţi de “loptă”, o minge făcută din cârpe legate.

Jucătorii echipei adverse vor lovi lopta cu bâte, având dreptul la câte trei lovituri. Fiecare jucător care îşi epuizează loviturile schimbă rolul cu cel pe care trebuia să-l lovească cu lopta.

Echipa care îşi va epuiza prima loviturile va fi declarată învinsă.

Ciocnitul ouălor de Paște

Sunt reguli privind ciocnitul ouălor de Paşte, pentru fiecare dintre cele trei zile ale sărbătorii.

Dacă în duminica de Paşti ouăle se ciocnesc doar cap cu cap, a doua zi se poate ciocni cap cu dos, iar în zilele următoare dos cu dos.

Tot în a doua zi de Paşte, se obişnuieşte ca finii să se ducă în vizită la naşi, cu colaci, pască şi ouă roşii, iar copiii merg la părinţi.

În zilele de Paşte existau interdicţii aspre, încă din moşi strămoşi: în prima zi nu era permisă plecarea din sat, nu se mătura prin casă, nu se pregătea mâncare, iar masa de Paşte nu se ridica timp de trei zile.

Superstiții și tradiții din a doua zi de Paște

Tradiția spune că dacă vei păstra un ou roșu 40 de zile după Paşti şi nu se strică, vei avea noroc tot anul.

În zilele de Paști se aşează o bucăţică de fier sub prag, semnificând protecţie pentru casă.

Tradiția mai spune că în a doua zi de Paște cerurile se deschid, permiţând sufletelor celor morţi să se întoarcă în casa în care au locuit pentru a-și proteja oamenii dragi.

Încă din timpuri străvechi se spune că cei ce mor în duminică de Paşti sunt scutiţi de Judecata divină, sufletele lor ajungând direct în rai.