A început vremea colindelor. Muzică ”tare” și câteva efecte

Să nu desființăm colindele dacă le-a început vremea, să nu le ascultăm în exces, să nu le ascultăm oriunde prin oraș și la volum maxim! Așa sunt ele făcute, să fie ascultate rar, în ocazii festive, între prieteni cu bucurie și decență. Coexistă termenii! A ajuns o pedeapsă, o batjocură, o maltratare să se difuzeze colinde în sălile de asteptare, în microbuz, în gară, la coada la bilete, în holuri, la micul dejun, în piață la ceapă și brutărie, la benzinărie.

Nu este un mesaj împotriva colindelor! Fie-vă milă de colinde! Să nu ajungem să ne fie greață de ele sau să le urâm. Există studii făcute de psihiatri care spun clar, și poate verifica oricine vrea pe internet, că ascultatul colindelor în exces afectează negativ destul de semnificativ sănătatea mintală.

Pentru a schimba dispoziția, iată un text din formația Fără Zahăr. „La poartă bate un om bun/ Că uite câinele nu-l mușcă!/ Să fie oare Moș Crăciun? / Este vestitul Ștefan Hruscă!/ El în America stă ascuns / Și vine acum și ne surprinde…”.

Enigmaticul și cumintele Ștefan Hrușcă a fost, desigur, nu principal vinovat, dar destul de nociv în degradarea colindelor prin imprimarea unui stil lălăit, melancolic și caracterul comercial al multitudinii de înregistrări lansate.

Principalul vinovat este nivelul cultural și educațional tot mai degradat al celor care dau difuzării oricând, oriunde, colinde contrafăcute și cântate prost, dar la volum maxim!

Al celor care ascultă colinde mâncând semințe sau colindând supermarketurile să facem profit marilor corporații în loc să ne fie milă (măcar de Crăciun ) de micul comerciant român.

Postul Crăciunului, Postul Bucuriei

Postul Crăciunului este numit și Postul Bucuriei, colindele ar trebui să degaje în special un aer vesel, de joacă, de speranță, de veselia întâlnirii între musafiri/colindători și gazde.

În plus, pentru a ne teroriza și mai mult pseudocolindele se dau tare, cum tare se dă muzica la evenimentele comune ale românului.

De ce este așa și ce efecte are? Au explicat unii specialisti de ce se dă muzica la evenimentele din România la un volum cât mai mare.

Premize – toți cei care organizează un eveniment vor, dacă tot fac acest efort, ca el să fie perfect și invitatii să se simtă bine. În momentul petrecerii însă ei sunt atât de obosiți încât sunt bulversați, nu mai au puterea și spiritul de observație să discearnă că muzica este prea tare.

Numai de volum nu le mai arde! Cei cu muzica sunt odihniți și îi manipulează pe organizatori (părinți, miri, nași, etc.)

Toți invitații știu despre acest efort al organizatorilor și se jenează să le facă observații privind volumul muzicii. Decât să îi supere mai bine rabdă și tac. Specific românului.

De ce se dă muzica exagerat de tare – spun cei care se pricep, respectiv, un psiholog, un profesor universitar de muzică, un sociolog, un specialist in organizare evenimente, un chelner si un zilier de evenimente… Chiar dacă am răbdat muzica prea tare măcar am avut în Cluj pe cine întreba!

Principalele motive

Unii muzicanți maschează prin volum și partea instrumentală faptul că nu au o voce prea bună sau o voce frumoasă.

Muzicanții cu voce bună au descoperit (nu era greu) că dacă volumul este spre maxim, își economisesc vocea, nu forțează vocea, nu obosesc, iar lumea este deja obișnuită cu asta și rabdă.

La benzinărie, în magazin, în local muzica tare anesteziază spiritul critic. Clientul suportă mai bine, orice.

Spre deosebire de restaurant sau bar, dacă la un eveniment se dă muzica tare se inhibă dorința de a bea și mânca. Mai ales de a bea. Este stabilit si empiric și de către psihologi că muzica tare la bar induce o anxietate care provoacă dorința de a bea mai mult pentru a te liniști. La nunți sau evenimente, dimpotrivă.

Nimeni nu merge la nuntă să se îmbete și să se dea în spectacol de față cu rude sau mulți invitati, iar când se întamplă, sunt excepții. Tocmai de aceea bărbații (și nu numai) vor avea grijă să își inhibe dorința de a bea prea mult. Și la fel cu mâncarea…Se economisește.

Dacă mesenii ies de la masă, nu beau și nu mânăncă

Dacă volumul muzicii este maxim, mesenii trebuie să iasă să se plimbe cât mai mult. Să iasă pur și simplu de la masă. Dacă mesenii ies de la masă, ei nu beau și nu mânăncă. În plus, foarte important, cei angajati (majoritar cu ziua) să servească la mese pot să ridice (în lipsă) farfuriile care mai au încă multă mâncare, de foarte bună calitate și proaspătă.

Ce se poate face cu aceste produse recuperate cred că nu mai trebuie să vorbim. După ce unii angajati s-au certat cu patronii, i-au dat de gol spunând că refolosesc multă (foarte multă) mâncare pentru evenimentul/nunta următoare. Specific românului? Chelnerul trebuie să ridice farfuria doar după ce m-au întrebat dacă mai vreau și nu să mă pândească cand am ieșit de la masă. Spuneți-le aceasta!

Se dirijează nedeclarat populația participantă ! Prin volumul maxim reușesc să controleze timpul în care stau invitații/ nuntașii la masă și în sală. Vă închipuiți cât de obosiți sunt organizatorii, chelnerii și muzicanții săracii care mai au si alte evenimente poate chiar în aceeasi zi sau mâine?

Pentru ei toți, nunțile sunt rentabile, foarte rentabile, dar uneori îi mai deranjează nuntașii la care, însă, dacă le pui o muzică suficient de tare, la un moment dat, se grăbesc să pună banii și să plece.

Efecte nesemnificative

Nu te poți bucura de acel fericit eveniment din viața prietenilor și rudelor tale. Uneori pleci bolnav de atâta volum și iți trebuie zile să îți revii. Nu te lasă să vorbești, să fii fericit cu oamenii care au venit poate din țări străine sau nu i-ai mai văzut de ani de zile și poate nu îi mai vei vedea prea repede.

Acesta este marele păcat, nu de câtă băutură și mancare au fentat cei care au servit.

Organizatorii ar fi dat oricât ca oamenii să se simtă minunat. Am văzut evenimente simandicoase în care și apa plată au luat-o chelnerii de la masă și au servit cu țârâita.

Nici asta nu este o problemă pentru că nimeni nu merge la nuntă să bea și să mănânce pentru o săptămână, ci faptul că organizatorii și invitatii sunt disprețuiti pe banii lor, luati de fraieri.

Frica de a spune lucrurilor pe nume

Fraieri suntem pentru că ne este frică, jenă, să spunem lucrurilor pe nume. La majoritatea evenimentelor/ nunților, omul cu muzica a devenit actorul principal și nu arată că este acolo pentru a susține bucuria familiilor și invitatilor, ci vrea să iasă el în evidență.

Acest fenomen l-am întâlnit de la cele mai pretențioase localuri din Cluj și până în cel mai îndepărtat loc (cu pretenții) din țară.

Din păcate și cei care si-au făcut localuri foarte frumoase se lasă prinși în acest fenomen mizerabil al muzicii prea tare. Nu mai nominalizăm localuri (de fițe) unde s-au dat bani suplimentari chelnerului de la masă pentru a nu mai trebui să strigăm după el toată timpul să ne aducă una sau alta.

Rușinea de a cere muzica mai încet

Se pare că în această țară există peste tot oameni supuși, umili, care fac călătorii grele pentru a participa la un eveniment, întâlniri de absolvenți, știintifice, de afaceri, dar le este frică și rușine să ceară (deși este dreptul lor și nu li se face o favoare) ca muzica să fie dată la un nivel omenesc.

Cu siguranță, cei care știu să danseze știu și la un volum ceva mai mic. Fenomenul este general în România, nu s-a întâmplat doar undeva anume.

Cum să nu calci în picioare un neam și să nu îi iei petrolul, gazul, băncile, flotele, pământul, pădurile dacă nu este în stare să ceară nici măcar – ”Dați, măi, muzica mai încet!”.

Efect important: și așa se ajută la formarea unei populații care doar se holbează la ceeea ce se întâmplă, fără reacție, care murmură, dar nu reclamă, nu reacționează la nimic, dansează când și cât vor unii, iar dacă spune, ambientul național creat face să nu audă nimeni, dar pune banii.

Se ajunge la o populație de  nuntași fără reacție care, în final, la această batjocură mai depun cinstea (și viața?).

Adrian Marian