Connect with us

Editorial Opinii

A început vremea colindelor. Muzică ”tare” și câteva efecte

Publicat


Să nu desființăm colindele dacă le-a început vremea, să nu le ascultăm în exces, să nu le ascultăm oriunde prin oraș și la volum maxim! Așa sunt ele făcute, să fie ascultate rar, în ocazii festive, între prieteni cu bucurie și decență. Coexistă termenii! A ajuns o pedeapsă, o batjocură, o maltratare să se difuzeze colinde în sălile de asteptare, în microbuz, în gară, la coada la bilete, în holuri, la micul dejun, în piață la ceapă și brutărie, la benzinărie.

Nu este un mesaj împotriva colindelor! Fie-vă milă de colinde! Să nu ajungem să ne fie greață de ele sau să le urâm. Există studii făcute de psihiatri care spun clar, și poate verifica oricine vrea pe internet, că ascultatul colindelor în exces afectează negativ destul de semnificativ sănătatea mintală.

Pentru a schimba dispoziția, iată un text din formația Fără Zahăr. „La poartă bate un om bun/ Că uite câinele nu-l mușcă!/ Să fie oare Moș Crăciun? / Este vestitul Ștefan Hruscă!/ El în America stă ascuns / Și vine acum și ne surprinde…”.

Enigmaticul și cumintele Ștefan Hrușcă a fost, desigur, nu principal vinovat, dar destul de nociv în degradarea colindelor prin imprimarea unui stil lălăit, melancolic și caracterul comercial al multitudinii de înregistrări lansate.

Principalul vinovat este nivelul cultural și educațional tot mai degradat al celor care dau difuzării oricând, oriunde, colinde contrafăcute și cântate prost, dar la volum maxim!

Al celor care ascultă colinde mâncând semințe sau colindând supermarketurile să facem profit marilor corporații în loc să ne fie milă (măcar de Crăciun ) de micul comerciant român.

Postul Crăciunului, Postul Bucuriei

Postul Crăciunului este numit și Postul Bucuriei, colindele ar trebui să degaje în special un aer vesel, de joacă, de speranță, de veselia întâlnirii între musafiri/colindători și gazde.

În plus, pentru a ne teroriza și mai mult pseudocolindele se dau tare, cum tare se dă muzica la evenimentele comune ale românului.

De ce este așa și ce efecte are? Au explicat unii specialisti de ce se dă muzica la evenimentele din România la un volum cât mai mare.

Premize – toți cei care organizează un eveniment vor, dacă tot fac acest efort, ca el să fie perfect și invitatii să se simtă bine. În momentul petrecerii însă ei sunt atât de obosiți încât sunt bulversați, nu mai au puterea și spiritul de observație să discearnă că muzica este prea tare.

Numai de volum nu le mai arde! Cei cu muzica sunt odihniți și îi manipulează pe organizatori (părinți, miri, nași, etc.)

Toți invitații știu despre acest efort al organizatorilor și se jenează să le facă observații privind volumul muzicii. Decât să îi supere mai bine rabdă și tac. Specific românului.

De ce se dă muzica exagerat de tare – spun cei care se pricep, respectiv, un psiholog, un profesor universitar de muzică, un sociolog, un specialist in organizare evenimente, un chelner si un zilier de evenimente… Chiar dacă am răbdat muzica prea tare măcar am avut în Cluj pe cine întreba!

Principalele motive

Unii muzicanți maschează prin volum și partea instrumentală faptul că nu au o voce prea bună sau o voce frumoasă.

Muzicanții cu voce bună au descoperit (nu era greu) că dacă volumul este spre maxim, își economisesc vocea, nu forțează vocea, nu obosesc, iar lumea este deja obișnuită cu asta și rabdă.

La benzinărie, în magazin, în local muzica tare anesteziază spiritul critic. Clientul suportă mai bine, orice.

Spre deosebire de restaurant sau bar, dacă la un eveniment se dă muzica tare se inhibă dorința de a bea și mânca. Mai ales de a bea. Este stabilit si empiric și de către psihologi că muzica tare la bar induce o anxietate care provoacă dorința de a bea mai mult pentru a te liniști. La nunți sau evenimente, dimpotrivă.

Nimeni nu merge la nuntă să se îmbete și să se dea în spectacol de față cu rude sau mulți invitati, iar când se întamplă, sunt excepții. Tocmai de aceea bărbații (și nu numai) vor avea grijă să își inhibe dorința de a bea prea mult. Și la fel cu mâncarea…Se economisește.

Dacă mesenii ies de la masă, nu beau și nu mânăncă

Dacă volumul muzicii este maxim, mesenii trebuie să iasă să se plimbe cât mai mult. Să iasă pur și simplu de la masă. Dacă mesenii ies de la masă, ei nu beau și nu mânăncă. În plus, foarte important, cei angajati (majoritar cu ziua) să servească la mese pot să ridice (în lipsă) farfuriile care mai au încă multă mâncare, de foarte bună calitate și proaspătă.

Ce se poate face cu aceste produse recuperate cred că nu mai trebuie să vorbim. După ce unii angajati s-au certat cu patronii, i-au dat de gol spunând că refolosesc multă (foarte multă) mâncare pentru evenimentul/nunta următoare. Specific românului? Chelnerul trebuie să ridice farfuria doar după ce m-au întrebat dacă mai vreau și nu să mă pândească cand am ieșit de la masă. Spuneți-le aceasta!

Se dirijează nedeclarat populația participantă ! Prin volumul maxim reușesc să controleze timpul în care stau invitații/ nuntașii la masă și în sală. Vă închipuiți cât de obosiți sunt organizatorii, chelnerii și muzicanții săracii care mai au si alte evenimente poate chiar în aceeasi zi sau mâine?

Pentru ei toți, nunțile sunt rentabile, foarte rentabile, dar uneori îi mai deranjează nuntașii la care, însă, dacă le pui o muzică suficient de tare, la un moment dat, se grăbesc să pună banii și să plece.

Efecte nesemnificative

Nu te poți bucura de acel fericit eveniment din viața prietenilor și rudelor tale. Uneori pleci bolnav de atâta volum și iți trebuie zile să îți revii. Nu te lasă să vorbești, să fii fericit cu oamenii care au venit poate din țări străine sau nu i-ai mai văzut de ani de zile și poate nu îi mai vei vedea prea repede.

Acesta este marele păcat, nu de câtă băutură și mancare au fentat cei care au servit.

Organizatorii ar fi dat oricât ca oamenii să se simtă minunat. Am văzut evenimente simandicoase în care și apa plată au luat-o chelnerii de la masă și au servit cu țârâita.

Nici asta nu este o problemă pentru că nimeni nu merge la nuntă să bea și să mănânce pentru o săptămână, ci faptul că organizatorii și invitatii sunt disprețuiti pe banii lor, luati de fraieri.

Frica de a spune lucrurilor pe nume

Fraieri suntem pentru că ne este frică, jenă, să spunem lucrurilor pe nume. La majoritatea evenimentelor/ nunților, omul cu muzica a devenit actorul principal și nu arată că este acolo pentru a susține bucuria familiilor și invitatilor, ci vrea să iasă el în evidență.

Acest fenomen l-am întâlnit de la cele mai pretențioase localuri din Cluj și până în cel mai îndepărtat loc (cu pretenții) din țară.

Din păcate și cei care si-au făcut localuri foarte frumoase se lasă prinși în acest fenomen mizerabil al muzicii prea tare. Nu mai nominalizăm localuri (de fițe) unde s-au dat bani suplimentari chelnerului de la masă pentru a nu mai trebui să strigăm după el toată timpul să ne aducă una sau alta.

Rușinea de a cere muzica mai încet

Se pare că în această țară există peste tot oameni supuși, umili, care fac călătorii grele pentru a participa la un eveniment, întâlniri de absolvenți, știintifice, de afaceri, dar le este frică și rușine să ceară (deși este dreptul lor și nu li se face o favoare) ca muzica să fie dată la un nivel omenesc.

Cu siguranță, cei care știu să danseze știu și la un volum ceva mai mic. Fenomenul este general în România, nu s-a întâmplat doar undeva anume.

Cum să nu calci în picioare un neam și să nu îi iei petrolul, gazul, băncile, flotele, pământul, pădurile dacă nu este în stare să ceară nici măcar – ”Dați, măi, muzica mai încet!”.

Efect important: și așa se ajută la formarea unei populații care doar se holbează la ceeea ce se întâmplă, fără reacție, care murmură, dar nu reclamă, nu reacționează la nimic, dansează când și cât vor unii, iar dacă spune, ambientul național creat face să nu audă nimeni, dar pune banii.

Se ajunge la o populație de  nuntași fără reacție care, în final, la această batjocură mai depun cinstea (și viața?).

Adrian Marian  

 


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


ACTUALITATE

OPINIE/ Petru Romoșan: Coșmarul covid continuă

Publicat

Iar am picat prost. Asta pare să fie soarta noastră. De un an şi jumătate, cu măsuri şi restricţii covid, România lui Klaus Iohannis imită la indigo, de multe ori prin metoda verificată copy-paste, Franţa lui Emmanuel Macron. Se pun în aplicare, probabil, nişte „indicaţii preţioase”.

Franţa a anunţat, printr-un discurs televizat al preşedintelui în 12 iulie 2021, cele mai dure măsuri restrictive din lume ce vor intra în vigoare în lunile următoare. Măsuri care, cu unele obiecţii (pentru centrele comerciale care asigură alimentaţia de bază şi pentru diminuarea drastică a unor amenzi date patronilor de restaurante – de la 45 000 de euro la 1 000 de euro), au fost confirmate şi de Consiliul de Stat.

La fel ca în România, contraputerile (checks and balances, les contre-pouvoirs) au încetat să existe. Iar media mainstream e „à la botte”, total cumpărată şi prostituată. Semne clare că dictatura se instalează, democraţia e doar „o frază de dânşii inventată”. Constituţia a fost abolită pe şest.

Vaccinarea obligatorie

În prima linie sunt medicii şi infirmierele, toţi lucrătorii din sistemul de Sănătate. Cei care au dus greul în ultimul an. Pentru ei a fost decretată în urgenţă vaccinarea obligatorie. În schimb, corpul medical a anunţat greve nelimitate, fără termen. Dar aceste măsuri ale guvernării Macron, ca şi multe altele, nu par să aibă un obiectiv de sănătate publică. Dimpotrivă. De fapt, se intenţionează închiderea cât mai multor spitale, diminuarea în continuare a numărului de paturi. Pentru că Franţa se găseşte într-o situaţie economică aproape la fel de proastă ca România mutatis mutandis.

Datoria publică franceză a depăşit 100 % din PIB : a fost de 112,2 % din PIB în martie 2021, adică 2 739,2 miliarde de euro. E vorba de datoria statului, a Securităţii Sociale şi a colectivităţilor.

Nu sunt luate aici în calcul datoriile familiilor şi ale companiilor. Mai ales cele mici şi mijlocii. Companiile zombie s-au înmulţit dramatic. Trebuie tăiat la sânge din cheltuieli. Sub ameninţarea intrării în încetare de plăţi. În plus, toate marile bănci franceze (BNP Paribas, Crédit agricole, Société Générale) sunt golite de capital şi ciuruite de credite neperformante acordate pe cumetrii.

Deja retragerea câtorva mii de euro se face cu preaviz de 48 de ore şi trebuie date explicaţii pentru orice retrageri mai importante (din banii proprii !).

Proteste în Franța

Măsurile restrictive extreme anunţate de preşedintele francez sunt deja cunoscute. Aceste măsuri au fost aprobate în Consiliul de Miniştri şi vor fi votate urgent în Parlament. Vaccinarea copiilor, vaccinarea obligatorie a unei largi părţi a populaţiei pentru început şi paşaportul sanitar vor deveni lege.

Militanţii români împotriva restricţiilor de tot felul cunosc deja măsurile anunţate de Franţa. Şi, deşi Klaus Iohannis nu le-a citit încă de pe prompter, ele vor fi, probabil, translatate şi în România.

De aceea, militanţii români pentru respectarea Constituţiei şi pentru libertate au chemat la manifestaţie pentru sâmbătă 24 iulie după-amiază (de altfel, se va manifesta atunci şi în Franţa şi în alte locuri din lume).

Controlul total al populației

Luna septembrie şi toamna lui 2021 nu vor aduce nici o veste bună pentru români. După varianta Delta vor defila celelalte litere ale alfabetului grec, gama, epsilon, lambda etc., până la vaccinarea finală. Măsurile restrictive vor fi reluate, probabil, şi în primăvara lui 2022. Parcă seamănă cu un nou război mondial care nu-şi spune numele.

Un război biologic încă ascuns. Obiectivul nu pare să fie sănătatea populaţiei, ci paşaportul sanitar, care va permite controlul total. Ceva nemaivăzut până azi. Şi cine vreţi să ne apere ? PNL şi USR ? Klaus Iohannis ? Florin Cîţu ?

Dar, pentru că veni vorba de Florin Cîţu, totuşi, de ce acesta nu poate explica public unde se duc banii din faraonicele împrumuturi pe care le face de când a ajuns în guvern, mai întâi ca ministru de Finanţe ? Atâta timp cât nu dă nici o explicaţie, avem dreptul să ne imaginăm orice.

De exemplu, se duc cumva aceşti bani în recapitalizarea şi salvarea firmelor acoperite ale Noii Securităţi, internă şi externă, SRI şi SIE, şi, cum s-a văzut, DIA (vezi articolul lui Sorin Roşca Stănescu, „Un scandal uriaş la vârful Armatei României”, corectnews.com, 22.07.2021) ? Aparent, SIE are multe firme în România, pretinde că prin acestea poate lucra în străinătate.

Călătorii, vacanţe, distracţii, aniversări, nunţi ? Desigur, e vorba de alte firme decât cele ale lui Cătălin Harnagea, fost şef SIE, despre care un fost mare spion român spunea că acesta şi-ar fi făcut ucenicia în spionaj rupând bilete la Teatrul Mic („Eu, la Teatrul Mic, şi portarii îi aveam de la Securitate. Am avut unul care a ajuns după aceea şef mare la Serviciile Secrete. Harnagea îl chema. Era portar, domnule, şi era omul Securităţii” – Dinu Săraru, citat după Observator cultural, 17.12.2002).

Florin Cîțu = SIE?

A fost „fabricat” Florin Cîţu de SIE ? Unii spun că a fost inventat chiar de CIA (în colaborare cu SIE ?). Să nu exagerăm totuşi. E constituţională avansarea unui pion al serviciilor până la postul de prim-ministru ?

De aceea a fost adus aproape anonimul Florin Cîţu la guvern, pentru a împrumuta România până în gât şi a redistribui banii Noii Securităţi ? Cunoscut acum câţiva ani doar prin nişte mediocre articole economice (reluate din când în când de pe blogul său pe Cotidianul), într-un timp-record Florin Cîţu a devenit senator, ministru al Finanţelor, prim-ministru şi, foarte probabil, viitor preşedinte PNL.

Modelul pare că fie cel al lui Emmanuel Macron, care a trecut de la Banca Rothschild la preşedinţia Franţei (secretar adjunct la Elysée al lui François Hollande), a devenit rapid ministru al Economiei, Industriei şi Digitalului, apoi preşedinte. Va fi micuţul Cîţu preşedinte în 2024 sau chiar mai devreme ?

120 de milioane de doze de vaccin

Bietele servicii secrete, ultrafinanţate şi cele mai numeroase din lume pe cap de locuitor, au fost lovite crunt de covid şi trebuiau ajutate masiv. Aşa se pregăteşte temeinic dictatura ! În acelaşi timp, firmele mici şi mijlocii mor, dispar pe capete. Iar aceste firme, mici şi mijlocii, angajează, ca mai peste tot în lume, jumătate din forţa de muncă.

Şi aproape toate sunt româneşti. Dar cine a comandat cele 120 de milioane de doze de vaccin pentru 2 miliarde de euro ? Vreo firmă civilă ? Mugur Isărescu şi BNR au vreun amestec în împrumuturile disproporţionate ale ţării ? Au adus aurul românesc acasă ? Cum sunt administrate rezervele BNR ? Ce încredere putem să-i acordăm BNR-ului condus de Isărescu ?

Merită să fim foarte atenţi la gestionarea epidemiei în Franţa. Ministrul Sănătăţii, Olivier Véran, cea mai detetstată persoană din această ţară după Emmanuel Macron, a cerut, în plus, vaccinarea femeilor însărcinate. Monstruozitatea nu are nici o limită.

Deocamdată, din septembrie, la redeschiderea şcolilor, vor fi vaccinaţi obligatoriu copiii de la 12 ani în sus. Dar Olivier Véran şi Emmanuel Macron îşi vor schimba, poate, din nou părerea şi vor impune vaccinarea obligatorie a tuturor copiilor, începând cu nou-născuţii.

În recentul discurs al lui Macron nu s-a spus nimic despre cei care, din cauza unor boli grave (cancer, inimă, diabet etc.), nu se pot vaccina, şi nici despre cei care au făcut boala şi au deci anticorpii necesari. Doar stahanovismul vaccinal contează. Iar aceste măsuri pot fi preluate prin copy-paste şi în România.

Ultradetestatul azi Raed Arafat s-ar putea ocupa de asta. La cererea lui Klaus Iohannis. Şi a lui Florin Cîţu, noul mare lider liberal. Un amărât de repetent până mai ieri.

Sectanții covid

În Franţa (şi, probabil, la fel şi în România), 20-30 % din populaţie va refuza definitiv vaccinarea. Aceşti „rezistenţi” nu vor putea deci să aibă un paşaport sanitar. „Sectanţii covid” sunt, la rândul lor, maximum 20-30 %.

Baza electorală a lui Emmanuel Macron şi a lui Klaus Iohannis (varianta cea mai optimistă !). Spre 50 % din populaţie priveşte cu scepticism spre cele două poziţii extreme. Deşi unii dintre cei 50 % se vaccinează. Dar nu le cer şi altora s-o facă.

Este rolul politicienilor (doctori de ocazie în epidemie) şi al doctorilor (politruci) să împartă populaţia în vaccinaţi şi nevaccinaţi ? Unde poate duce o asemenea polarizare ? Despre beneficii pentru sănătate nu poate fi vorba, iar covidul este azi destul de bine cunoscut, circumscris, studiat de specialişti, în ciuda propagandei deşănţate.

Când se va termina coşmarul covid ?

După unele guverne europene (sub îndrumarea OMS, controlat la rândul său de Big Pharma şi Big Tech) şi după „sectanţii covid”, niciodată. În orice caz, multă lume se teme că în toamna lui 2021 măsurile restrictive – purtarea măştii, consemnarea la domiciliu, vaccinarea obligatorie a tot poporul – vor lua un nou avânt progresist.

Deşi se apropie împlinirea a doi ani de criză sanitară (reală sau imaginară) şi a doi ani de catastrofă economică şi socială.

 

 

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE/ PNL- faza pe ură

Publicat

La început a fost un zvon, răspândit prin cercurile liberale de la vârful partidului, cum că premierul Florin Cîțu ar vrea să candideze la funcția de președinte al PNL.

Vechii liberali au zâmbit, pe unii i-a înfundat râsul, iar câțiva și-au frecat, bucuroși, mâinile, simțind rost de căpătuială.

”Cu fața aia? Nici vocea nu îl ajută… E mai tern decât o bucată de cretă. Nu are charismă nici cât o momâie dintr-un lan de păpușoi. Îți trebuie translator, uneori, când vorbește, că nu înțelegi ce spune. Discursurile lui nu trezesc nici cu un dram audiența. Cum să candideze ăla, că nu transmite nimic?”.

Cîțu nu candidează că așa a visat el, că este salvatorul PNL. A fost împins de la spate, i s-a sugerat de către mai mulți binevoitori că ar fi un lider mai bun decât Ludovic Orban: ”Florine, ești cel mai tare. Ai o echipă câștigătoare, venim în spatele tău toți cei care ne considerăm a fi un suflu nou”.

Mda, suflu nou, cu unii membri care au 20-25 de ani vechime în partid, unii cu imagine pătată.

Atâta i s-au susurat laudele la ureche, până a început să creadă că este omul providențial pentru PNL și a decis să candideze.

De aici până la crearea unei falii în partid, care se adâncește și se lățește pe zi ce trece, nu a fost decât un pas. Deja e clar pentru oricine că există două tabere, două aripi – Orban și Cîțu – care au declanșat o luptă surdă pentru putere, cu accente hilare, pe alocuri, dar și cu acțiuni total lipsite de fairplay.

Bine, fairplay-ul în politică e floare rară, dar poate nu a pierit de tot.

Bătălia pentru șefia fotoliului de șef în Modrogan este purtată fără scrupule, fără mănuși, cu lovituri sub centură și comportament, uneori infantil, de trupe de membri care sacrifică bunul simț pentru slujirea orbească a unui candidat sau a celuilalt.

Lăsând la o parte incidentele de la alte alegeri din filialele județene ale PNL – cu yale schimbate, cu lideri îmbrânciți de body-guarzi, cu zgârieturi pe alocuri, vreau să mă refer la ce s-a întâmplat duminică la alegerile de la PNL Cluj.

Florin Cîțu, susținut de liderii liberalilor clujeni, trebuia să fie vedeta incontestabilă, să dea un semnal de forță pentru echipa sa, lucru care s-a și întâmplat.

Însă, la PNL s-a trecut, deja, la faza pe ură, nu la argumente, la proiecte și programe politice.

Nu mai este ”noi”, nu mai este ”partidul”, ci este doar ”echipa câștigătoare”, mult mai vocală, de-o parte, și atât. Restul, sau cum spunea lidera PNL București, Violeta Alexandru, ”rebuturile”, nu contează. Adică e echipa Cîțu, cei aleși, ceilalți sunt neînsemnați.

Cale de conciliere nu mai există.

Deci, ce a fost la Cluj.

Președintele PNL, Ludovic Orban, sosit cu o întârziere de o oră la alegerile desfășurate la Casa de Cultură a Studenților Cluj-Napoca, a intrat în sală în timp ce pe scenă își producea show-ul prim-vicepreședintele Rareș Bogdan.

Orban înaintează spre scenă, este aplaudat de delegați, dar Bogdan își continuă discursul de parcă nimic nu s-a întâmplat, ignorându-și total șeful. Ca și când Orban era invizibil, străveziu, inexistent. Adică ajunsese președintele partidului, nu un neica – nimeni, dar nu a contat deloc acest lucru.

Ca să îi întoarcă grosolănia și lipsa de fairplay, Ludovic Orban nu putea rămâne mai prejos. Dă să se așeze în primul rând, ochește un loc liber, când vede că scaunul din dreapta era ocupat de Florin Cîțu. Ezită și trece mai departe de premier și de Emil Boc și se așează în dreapta primarului. Nu putea nici el suporta să stea lângă Cîțu…

Momentul maxim de umilință la adresa lui Orban abia acum începe. Premierul își ține speech-ul și începe să îi numească pe susținătorii săi, pe care îi invită pe scenă iar primul rând se golește lăsând un președinte de partid singur – singurel, al nimănui, pierdut în spațiu.

Iar Cîțu, la care, se vede treaba, ura întrece totul, în momentul în care Ludovic Orban a urcat pe scenă pentru a-și ține, la rândul său, discursul, s-a ridicat pur și simplu și a părăsit sala…

Aici s-a văzut cât e de adâncă falia între grupări și faptul că cei doi candidați nu mai încap unul de celălalt. Din aceste atitudini s-a văzut cât poate fi de mare pericolul pentru partid în cazul în care ”echipa câștigătoare” ar putea pierde.

Dacă Orban a dat din timp semnale potrivit cărora, dacă va câștiga un nou mandat în fruntea PNL, îi va considera pe toți colegii săi și va face echipă cu ei mai departe, de cealaltă parte mesajul continuă să fie unul optimist, de încredere în victorie, dar unii lasă să se înțeleagă că, în caz contrar, își vor lua jucăriile și îl vor lăsa pe Orban exact ca în fața scenei.

Pentru că, nu-i așa, dacă l-ai făcut troacă de porci pe candidat, l-ai ignorat și desconsiderat, cum să vii apoi, după alegeri, dacă ai pierdut, să-i pupi ghiulul?

Și mai este ceva de adăugat.

Dacă cei din aripa Cîțu o dau deja din două în două vorbe cu ”echipa câștigătoare”, ”noi vom câștiga”, ”președintele Cîțu” înainte să se numere voturile, ce rost mai are să se organizeze Congresul din 25 septembrie? Dacă ei sunt dinainte câștigători, ce rost mai are să se prezinte Orban în sală, de ce nu se declară învins de pe acum?

Această infatuare ridică și un mare semn de întrebare privind democrația din PNL. Liderii de filiale județene, o seamă de miniștri, parlamentari și europarlamentari s-au afișat alături de Cîțu căruia i-au jurat sprijin și i-au promis voturile și, totodată, victoria.

Dar la congres vor participa mii de delegați, ”talpa partidului”, de la simpli membri, la mici șefuți de organizații, primari, consilieri, care ar vrea să voteze cum vor, după creierele din dotarea proprie și personală. Crede cineva că toți delegații vor vota la ordin, cu ochii închiși, așa cum le dictează șefii? Păi despre ce partid vorbim aici?

”În cabina de vot nu vor sta Boc și Buda în spatele meu. Dacă ei au decis pe cine susțin, treaba lor. Eu o să votez cu cine vreau”, spune un liberal clujean din tată-n fiu, cu strămoși care și-au băut cafeaua cu Brătienii.

Viitorul PNL încă se mai joacă.

Este clar, pentru Ludovic Orban pierderea alegerilor pentru funcția de președinte înseamnă, ulterior, și pierderea funcției de președinte al Camerei Deputaților, promisă de Florin Cîțu la cel puțin cinci susținători.

Și alunecarea spre statutul de ”fost”, cu șanse infime de a reveni în prim-planul politicii dâmbovițene.

În schimb, Florin Cîțu mai are o șansă în politică și după 25 septembrie. Depinde unde…

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Dragoș Damian – CEO Terapia: De acord cu proiectul lui Emil Boc de regionalizare. Digitalizarea va spulbera birocrația

Publicat

De

Opinia de mai jos a fost scrisa in 2016, cand Romania o lua din loc economic revenindu-si din socul crizei. Intre timp s-au intamplat multe, cu o singura exceptie, constanta fiind ca statul functioneaza administrativ la fel de greoi, pentru ca nu-i asa, e “cool” sa muti de colo-colo o hartie luand o leafa de 5000 lei / luna.

Înțeleg ca PNRR prevede circa 2 miliarde de Euro pentru digitalizarea administrativa, proiect care in sine ar trebui sa reduca birocratia, coruptia si ineficienta statului care este subalternul si nu seful cetateanului. Cu sau fara regionalizare si digitalizare, ca om de afaceri ceea ce urasc sunt  evaziunea fiscala si munca la negru, practici pe care guvernantii nu pot, nu stiu sau nu doresc sa le elimine.

Regionalizare. Federalizare. România are nevoie de un nou model economic

Total de acord cu proiectul lui Emil Boc de regionalizare. Aveam senzația că digitalizarea va spulbera birocrația, corupția și ineficiența administrativă

Cu cizmele murdare de noroiul din linia intai a reindustrializarii strabat cu darzenie saptamanal inainte si inapoi drumul de la Cluj la Bucuresti (care dureaza 6 ore indiferent ca mergi cu masina sau avionul) pentru a lua lumina de la guvernanti si a intelege care este directia economiei de la specialisti.

Si profit de fiecare data la fiecare drum spre a participa la o masa rotunda, conferinta, forum, in care analistii ne arata date statistice deloc optimiste si pun intrebari incomode cu privire la directia afacerilor.

La conferinta la care am participat astazi, de exemplu, se punea problema daca trebuia sa ne indreptam spre o economie bazata pe consum sau una axata catre exporturi.

In conditiile in care politicile publice din ultimele 12 luni indica o relaxare a fiscalitatii in scopul intensificarii consumului si in care numarul de mall-uri pe cap de locuitor creste mai tare ca PIB-ul, nu cred ca trebuie sa fi rocket-scientist sa intelegi incotro este „impinsa” economia, cu pericolele si riscurile acestei aparente binefaceri.

Cum stau alte state europene

M-a frapat insa, in cele cateva prezentari, situatia aparent stralucita a unor indicatori economici ai unor tari vecine care nu au atuuri economice semnificative (si nici cresterea cu care ne laudam noi): Bulgaria, Serbia, Macedonia, Croatia, Slovenia, Ungaria, Cehia si Slovacia.

Infrastructura rutiera, feroviara si maritima exceptionala, sistem energetic logic si performant, directii economice strategice multianuale si articulate, fructificare resurselor din turism sau a vecinatatii cu marile puteri industriale, etc., sunt atuuri care le fac deosebit de atractive pe termen mediu si lung.

Țări mai mici

Si asta in ciuda unei contemporaneitati mult mai zbuciumate decat a noastre, fiind obiectul multor furtuni geopolitice, razboaie civile chiar, comasari si dezlipiri de teritorii (mai tine minte cineva fosta Cehoslovacie sau fosta Iugoslavie?) si avand sisteme de administrare diverse si traiectorii europene diferite (unele sunt membre UE, unele nu, unele sunt insa par a se comporta ca si cand n-ar fi, etc).

Ce surprinde ca numitor comun pentru cele 8 tari mentionate mai sus este suprafata geografica mica si foarte mica si populatia de sub 10 milioane de oameni, mergand in doua cazuri pana la sub 2,5 milioane.

Iar in aproape toate cazurile PIB per capita este mai mare decat in Romania (exceptie facand Serbia si Macedonia, dar daca ne uitam la rata de crestere an de an a PIB-ului sa nu fie o surpriza daca in 5 ani ne vor intrece).

 

       
TARA SUPRAFATA (kmp) POPULATIE (mil) PIB / CAP LOCUITOR (mii $)
  2013
   
BULGARIA 111,000 7,3 7,5
SERBIA 89,000 7,3 6,2
MACEDONIA 26,000 2,1 4,4
CROATIA 57,000 4,4 13,1
SLOVACIA 49,000 5,4 18,1
SLOVENIA 21,000 2,1 22,8
CEHIA 79,000 10,5 18,2
UNGARIA 73,000 9,8 13,6
   
ROMANIA 239,000 19,9 9,4
       
       

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

A refuzat un milion de euro pentru terenul brandului Terapia Cluj

Publicat

“Doctore, ai un milion de euro dacă îmi vinzi mie terenul Terapia!”. Imobiliarele din Cluj-Napoca, câteva considerații de la un nespecialist adunate într-o opinie nesponsorizată de dezvoltatori, agenti, brokeri sau bănci. 

 

Oferta de mai sus în care mi se propunea o sumă generoasă drept comision dacă aș fi facilitat vânzarea terenului Terapia (circa 20 hectare intravilan, în ceea ce fusese zona industrială din Nord-Estul Clujului) am primit-o în 2017 de la un foarte cunoscut dezvoltator imobiliar. Au urmat alte oferte, nu înțelegeam foarte bine de ce atâta interes, zona era (atunci) periferică, se spunea ca este poluată, existau probleme cu proprietarii de terenuri din vecinătate etc. 

 

Am chemat consultanți să mă lumineze, și au făcut-o. În 2016 s-a aprobat PUG-ul orașului și în amplasament nu se mai putea construi industrial (UTR, RiM, servitute, etc), așadar zonei i se dădea startul pentru rezidential și comercial. 

 

Din 2017 de la prima “propunere indecentaă” și până astăzi (chiar și după pandemie, când există tot interesul să avem fabrici de medicamente în țară) tot apare câte o ofertă și câte un “imbold” de a mă face să mă las păgubaș și să vând terenul. Ba apare un IT-ist care spune că zona de manufactură e moartă – îi spun că aduc anual la buget mai mult decât top 10 firme de IT din Cluj la un loc – ba un consilier local care spune că zona este poluată – îi spun că activitățile sunt nepoluante și că mai mult ca sigur că strada Moților din centrul Clujului este la fel de poluată ca zona industrială din Nord-Est. Și, previzibil, au apărut presiuni și constrangeri administrative pentru care a trebuit să merg prin tribunale și să afirm ceea ce este în ultima instanță un drept constituțional, cel asupra proprietății. 

 

Între timp am pierdut o investitie de 2,5 milioane de Euro într-un centru de calitate și acum probabil una de 4 milioane de Euro pentru că este puțin probabil să pot construi un hub logistic pentru Europa, nu pot nici măcar să regenerez împrejmuirea sau peisagistica. Iar zona este împânzită de blocuri care continuă să se construiască inestetic într-un ritm amețitor. 

 

Dar, destul cu văicăreala, dacă România nu vrea fabrici atunci o să importăm medicamentele din Ungaria, Cehia și Polonia, țări unde industria este strategică. Desigur, analiștii vor fi surprinși, din nou, că avem deficit de balanță comercială. 

 

Așadar, pe încă o fabrică închisă sau nu, Cluj-Napoca va continua să construiască blocuri și se va extinde în toate punctele cardinale, fără oprire, fără milă, fără frontiere, încetinit poate doar de lipsa forței de muncă, Infrastructură și utilități. Iar prețurile vor fi pe măsură, un întreg eșafodaj de dezvoltatori, agenți, brokeri și bănci lucrează să le crească pentru ca apoi să nu declare tranzacțiile la valoarea reală. 

Cumpărători sunt cu ghiotura. Părinții din județele satelite investesc în apartamente în speranța că într-o zi copiii lor vor fi studenți în Cluj – până atunci le dau în chirie. Alți oameni cumpără apartamente la gândul că decât să-ți ții banii în bănci, care deja dau semnale de dobânzi negative, mai bine îi investești în cărămizi și betoane. Alții le cumpără acum pentru că prind bine poveștile că pandemia va mai dura și le se vor bloca banii, că se scumpesc materialele de construcții sau că vine “mama tuturor crizelor” – Roubini dixit – și nu vor avea ce face cu banii din bănci. Alții pur și simplu au bani și nu au auzit de bursă, bitcoin, business angel, start-up-uri și unicorn-uri. 

 

În Cluj-Napoca se va construi foarte mult și vinde scump în continuare la o cerere mult mai mare decât oferta – atenție însă, dacă nu sunteți dezvoltatori de loc din oraș sau nu aveți relatiile necesare (cum este cazul meu), mai bine lăsați-vă păgubași.

Dragoș Damian, CEO Terapia Cluj 

 

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

    Publicitate
    Publicitate