OPINIE. Radu Nicosevici: România nu a fost lovită de recesiune, a construit-o. După consum, vine nota de plată

Sfârșitul modelului bazat pe consum. După consum, vine nota de plată. România nu a fost lovită de recesiune. A construit-o.

Două trimestre consecutive de contracție. Cifre oficiale. Fără interpretări convenabile. România a intrat în recesiune tehnică nu pentru că „a venit un tăvălug”, ci pentru că ani la rând a preferat consumul în locul productivității, deficitul în locul disciplinei și amânarea reformelor în locul asumării lor.

Recesiunea nu este un accident. Este consecința unui model economic dezechilibrat, tolerat pentru că producea creștere rapidă și liniște electorală. Creșterea a fost alimentată de cheltuieli publice și redistribuire, nu de competitivitate. Deficitul a devenit rutină, dezechilibrul comercial s-a adâncit, iar reformele structurale au fost amânate pentru că erau incomode politic.

Semnalele ignorate

Semnalele au existat. Au fost ignorate.

În anii de boom global, „merge și așa” a funcționat. Economia europeană creștea, capitalul circula, consumul accelera. România profita de inerție. Când inflația și costurile energetice au crescut, iar economia zonei euro a încetinit, fragilitățile interne au devenit vizibile.

Recesiunea nu creează problema. O expune.

Discurs politic vs. realitate economică

Reacția politică este, la rândul ei, revelatoare. În loc de analiză, dramatism. În loc de asumare, metafore despre „oprirea tăvălugului”. Economia însă nu este un discurs. Nu se oprește la comandă și nu accelerează prin indignare.

Economia reacționează la structură, reguli și predictibilitate.

Lipsa unei direcții strategice

României îi lipsește exact acest cadru: o strategie economică integrată pe termen mediu. Avem documente, planuri, jaloane europene. Dar nu avem o opțiune clară privind modelul de creștere al următorului deceniu.

Într-o Uniune Europeană în care competiția pentru investiții, tehnologie și capital uman se intensifică, absența unei direcții devine un dezavantaj strategic. Economiile periferice care nu își definesc rapid avantajele comparative rămân dependente de consum și vulnerabile la șocuri externe.

Ne dorim industrializare inteligentă sau menținerea unui model bazat pe consum? Vrem exporturi competitive sau doar ajustări temporare ale deficitului? Vrem investiții productive sau cheltuieli cu efect electoral imediat?

Contextul periculos al recesiunii

Recesiunea este periculoasă nu prin amplitudine – încă moderată – ci prin context. România intră în contracție economică cu deficit ridicat și spațiu fiscal limitat. Este combinația care îngustează marja de manevră și amână deciziile reale.

Fără intervenții structurale, urmează stagnarea. Iar stagnarea este mai toxică decât două trimestre negative. Înseamnă pierdere de competitivitate, exod de capital uman, investiții amânate și consolidarea ideii că România rămâne o economie fragilă la periferia Europei economice.

Decizii dificile vs. tentația populismului

Redresarea nu vine din declarații ferme. Vine din decizii dificile: reducerea risipei bugetare, disciplină fiscală credibilă, prioritizarea investițiilor productive, profesionalizarea administrației și predictibilitate pentru mediul privat.

Tentația populismului va fi mare. Majorări fără acoperire. Scheme generale. Promisiuni rapide. Pe termen scurt liniștesc. Pe termen mediu destabilizează. Și împing nota de plată mai departe.

Momentul de luciditate

Recesiunea poate fi un moment de luciditate. Un model economic epuizat obligă la recalibrare. Dar doar dacă este recunoscut ca atare.

Economiile nu se prăbușesc din cauza unei cifre negative. Se prăbușesc când refuză să se corecteze.

Recesiunea nu este tragedia. Persistența în improvizație este.

Improvizația economică nu se negociază. Se decontează.

(Radu Nicosevici este președintele Academiei de Advocacy și fost vice-președinte a Camerei de Comerț și Industrie Timiș. Este, de asemenea, cadru didactic asociat la Universitatea Politehnică Timişoara, unde conduce masteratul de “Comunicare strategică și Advocacy în societatea digitală”)