5 octombrie, proclamarea locală a canonizării Preotului Mucenic Ilarion Felea, un sfânt cu rădăcini teologice la Cluj

Biserica Ortodoxă Română trăiește un moment de mare sărbătoare: proclamarea locală a canonizării Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea, una dintre marile personalități ale teologiei românești din secolul XX, profesor, predicator și mărturisitor al credinței în temnițele comuniste.

Duminică, 5 octombrie, de la ora 8:30, se va citi Acatistul Sfântului Preot Mucenic Ilarion Felea la Catedrala Arhiepiscopală „Sfânta Treime” din Arad, urmat, de la ora 9:00, de Sfânta Liturghie arhierească, în cadrul căreia va fi proclamată solemn canonizarea.

Un sfânt cu rădăcini teologice la Cluj

Deși activitatea sa pastorală este strâns legate de Arad, Clujul ocupă un loc central în formarea și parcursul intelectual al Sfântului Ilarion Felea. După absolvirea Academiei „Andreiene” din Sibiu (1926), tânărul teolog a urmat Facultatea de Litere și Filosofie din Cluj, între anii 1927–1929, și a fost, mai târziu, profesor suplinitor la Academia Teologică din Cluj, în anul universitar 1937–1938.

Aici, la Cluj, Părintele Ilarion și-a șlefuit gândirea teologică și culturală, iar legătura cu mediul academic clujean a rămas una puternică de-a lungul întregii sale vieți. Tot la Cluj a fost întemnițat și judecat în ultimii ani de viață, înainte de a fi transferat la Aiud, unde avea să își încheie viața pământească prin mucenicie, în 1961.

Profesor, slujitor și martir

Născut la 21 martie 1903, în comuna Valea Bradului, județul Hunedoara, fiu de preot, Ilarion Felea a fost un slujitor desăvârșit al Bisericii și un intelectual de mare profunzime. A predat la Academia Teologică din Arad, unde a fost și rector, a publicat numeroase lucrări de teologie dogmatică și apologetică – între care Duhul Adevărului (premiată de Academia Română) și Religia Iubirii – și a fost redactor al revistelor „Biserica și Școala” și „Calea Mântuirii”.

Persecutat de regimul comunist pentru convingerile sale religioase și pentru influența spirituală pe care o exercita asupra tinerilor, a fost arestat de mai multe ori. În 1958, a fost condamnat de Tribunalul Militar Cluj la 20 de ani de muncă silnică pentru „uneltire contra ordinii sociale” și la 20 de ani de temniță grea pentru „activitate intensă contra clasei muncitoare și mișcării revoluționare”.

El a murit ca martir la închisoarea Aiud, la 18 septembrie 1961, după ce i s-a refuzat tratamentul medical.

Canonizarea sa a fost aprobată în 2024, de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, alături de alți 15 sfinți mărturisitori din temnițele comuniste. Proclamarea generală a canonizării a avut loc la București, pe 4 februarie 2025, iar proclamarea locală de la Arad încununează, în acest început de toamnă, un an plin de cinstire și recunoștință.