1 decembrie, Marea Unire. De ce a fost la Alba Iulia. Visul generației apuse, ajuns în cărțile de istorie. Sărbătoarea românilor

1 decembrie 1918. Ceea ce este acum o lecție de istorie pentru generațiile tinere a fost cândva un vis al generațiilor apuse, care au murit cu dorința la libertate. În urmă cu 104 ani a avut loc Marea Unire, moment istoric devenit simbol pentru poporul român, în contextul luptelor sale pentru independență și unitate.

„Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre”, așa a sunat rezoluția unirii, rostită la 1 decembrie 1918 de către politicianul Vasile Godiş.

O lege promulgată în 1990 stabilește Ziua Națională a României ca fiind 1 decembrie, întrucât la această dată, în 1918, Marea Adunare (sau Adunarea Națională a Românilor) de la Alba Iulia a votat – în unanimitate de voturi – unirea Transilvaniei cu România, asta după ce în același an, pe 27 martie, respectiv pe 28 noiembrie, organele reprezentative din Basarabia și Bucovina au votat, la rândul lor, unirea.

Cu alte cuvinte, în urmă cu 104 ani s-a decis unirea României cu Transilvania, Crişana şi Maramureş, cu păstrarea unei autonomii locale, cu principii democratice precum egalitatea între naţionalităţi şi religii.

De ce sărbătoarea poporului român a avut loc la Alba Iulia

Evenimentul a fost ca o sărbătoare la Alba Iulia, unde s-au strâns 1228 de delegați oficiali din toate cercurile electorale, 130 la număr, și din cele 27 de comitate românești, oamenii cerând reforme în mai multe domenii.

„Episcopi, oameni de cultură au proclamat, la unison, <<deplina libertate națională>>, <<votul obștesc, direct și egal>>, <<libertatea presei>>.

Pe lângă oficialități, la Alba Iulia au venit români de peste tot, de peste Carpaţi, cu trenul, cu căruţele, călare, pe jos, îmbrăcaţi în haine de sărbătoare, cu steaguri tricolore, cu table indicatoare a comunelor ori a ţinuturilor de unde proveneau, în cântări şi plini de bucurie.

Peste o sută de mii de oameni s-au adunat în această zi spre a fi de faţă la actul cel mai măreţ al istoriei românilor”, informează Alba24.

Alba Iulia a fost orașul ales pentru desfășurarea Marii Adunări deoarece a fost capitala românilor în 1600, când Mihai Viteazul a unit cele trei țări române – Țara Românească, Transilvania și Moldova – pentru prima dată în istorie.

Alte orașe care erau vizate în acest sens au fost Blajul, datorită rolului său în revoluția pașoptistă, respectiv Sibiul, întrucât era considerat capitala culturală a românilor ardeleni.

Rezoluția Adunării Naționale

Marea Unire s-a oficializat odată cu strângerea celor 1228 de semnături de pe Rezoluția Adunării Naționale. Hotărârile prevăzute în document sunt după cum urmează:

„I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre.

1. Adunarea Naţională rezervă teritoriilor sus indicate autonomie provizorie până la întrunirea Constituantei aleasă pe baza votului universal.

III. În legătură cu aceasta, ca principii fundamentale la alcătuirea noului Stat Român, Adunarea Naţională proclamă următoarele:

1. Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
2. Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.
3. Înfăptuirea desăvârşită a unui regim curat democratic pe toate tărâmurile vieţii publice. Votul obştesc, direct, egal, secret, pe comune, în mod proporţional, pentru ambele sexe, în vârstă de 21 de ani la reprezentarea în comune, judeţe ori parlament.
4. Desăvârşită libertate de presă, asociere şi întrunire, libera propagandă a tuturor gândurilor omeneşti.
5. Reforma agrară radicală. Se va face conscrierea tuturor proprietăţilor, în special a proprietăţilor mari. În baza acestei conscrieri, desfiinţând fidei-comisele şi în temeiul dreptului de a micşora după trebuinţă latifundiile, i se va face posibil ţăranului să-şi creeze o proprietate (arător, păşune, pădure) cel puţin atât cât o să poată munci el şi familia lui. Principiul conducător al acestei politici agrare e pe de o parte promovarea nivelării sociale, pe de altă parte, potenţarea producţiunii.
6. Muncitorimei industriale i se asigură aceleaşi drepturi şi avantagii, care sunt legiferate în cele mai avansate state industriale din Apus.
7. Adunarea Naţională dă expresie dorinţei sale, ca congresul de pace să înfăptuiască comuniunea naţiunilor libere în aşa chip, ca dreptatea şi libertatea să fie asigurate pentru toate naţiunile mari şi mici, deopotrivă, iar în viitor să se elimine războiul ca mijloc pentru regularea raporturilor internaţionale.
8. Românii adunaţi în această Adunare Naţională salută pe fraţii lor din Bucovina, scăpaţi din jugul Monarhiei austro-ungare şi uniţi cu ţara mamă România.
9. Adunarea Naţională salută cu iubire şi entuziasm liberarea naţiunilor subjugate până aici în Monarhia austro-ungară, anume naţiunile: cehoslovacă, austro-germană, iugoslavă, polonă şi ruteană şi hotărăşte ca acest salut al său să se aducă la cunoştiinţa tuturor acelor naţiuni.

VII. Adunarea Naţională cu smerenie se închină înaintea memoriei acelor bravi români, care în acest război şi-au vărsat sângele pentru înfăptuirea idealului nostru murind pentru libertatea şi unitatea naţiunii române.

VIII. Adunarea Naţională dă expresiune mulţumirei şi admiraţiunei sale tuturor Puterilor Aliate, care prin strălucitele lupte purtate cu cerbicie împotriva unui duşman pregătit de multe decenii pentru război au scăpat civilizaţiunea de ghiarele barbariei.

24. Pentru conducerea mai departe a afacerilor naţiunei române din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, Adunarea Naţională hotărăşte instituirea unui Mare Sfat Naţional Român, care va avea toată îndreptăţirea să reprezinte naţiunea română oricând şi pretutindeni faţă de toate naţiunile lumii şi să ia toate dispoziţiunile pe care le va afla necesare în interesul naţiunii”, notează Alba24.

Ziua Națională a adus o nouă Constituție

Între 1866 și 1947, Ziua Națională a României a fost 10 mai, urmând ca în intervalul 1948-1989, să fie 23 august.

Apoi, odată cu legea din 1990, promulgată de fostul președinte Ion Iliescu și publicată apoi în Monitorul Oficial, se stabilește ziua de 1 decembrie.

Mai puțin cunoscut este faptul că în data de 2 decembrie 1918, Marele Sfat Național a avut o întrunire în sala Tribunalului din Alba Iulia, în urma căreia s-a decis constituirea unui Consiliu Dirigent pentru administrarea Transilvaniei. Alcătuit din 15 membri, acesta îl avea ca președinte pe Iuliu Maniu.

Mai târziu în aceeași lună, Regele Ferdinand a emis Decretul-lege de unire a Transilvaniei cu vechea Românie, însă unirea administrativă a fost un proces mai îndelungat, care s-a întins pe mai mulți ani, până în 1923, când s-a adoptat noua Constituție, mai exact pe 29 martie.

Coform acesteia, România era „monarhie constituțională, stat național, unitar, indivizibil, cu teritoriul inalienabil”. Regele era pionul central și puterea executivă, exercitată și de Guvern. Puterea legislativă revenea adunărilor legislative (Senat și Adunarea Deputaților) și regelui, iar cea judecătorească era atribuită Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și instanțelor de judecată.

În Constituția de la 1923 apare citatul „Regele domnește, nu guvernează”, cu referire la atribuțiile stipulate în document. Acesta a fost inspirat din Constituția din 1866, păstrând 78 de articole din cele 138 din Constituția din secolul anterior și a fost în vigoare până în 1938, când s-a adoptat o nouă Constituție, în regim autoritar.