Connect with us

Editorial Opinii

OPINIE/ Donald Trump va câştiga până la urmă alegerile?

Publicat


Cu fiecare zi care trece, şansele lui Donald Trump de a fi declarat până la urmă preşedinte cresc, iar cele ale lui Joe Biden scad. Atât Joe Biden, cât şi Partidul Democrat şi media mainstream par să fi căzut într-o capcană premeditată de echipa de campanie a lui Trump, de Partidul Republican şi de o parte din Armată şi de agenţiile sale de securitate (DIA, NSA etc.). Dovezile de fraudă, multiple şi diverse, ies zilnic la lumină, chiar dacă media oligarhilor face tot ce poate ca să le cenzureze, să le diminueze, să le răstălmăcească, să le ascundă. Pentru o mare parte a populaţiei, alegerile din 2020 par deja să se constituie în cel mai mare scandal din istoria electorală a SUA.

Fraudele de amploare au fost mai ales facilitate de votul prin corespondenţă. Partidul Democrat s-a bătut până la capăt pentru votul prin corespondenţă şi l-a introdus în toate statele şi/sau comitatele conduse de democraţi. Frauda pare să se ridice la multe milioane de voturi şi să acopere întreg teritoriul SUA. După unii observatori, diferenţa reală în favoarea lui Donald Trump e asemănătoare cu prezenţa publicului la întâlnirile electorale din timpul campaniei : zeci de mii de oameni la Trump, câteva zeci de persoane la Biden.

Ipoteza, conspiraţionistă sau nu, că boala Covid-19 a apărut în anul alegerilor e aceea că ea a fost inventată şi răspândită pe toată planeta tocmai pentru a limita votul direct, în persoană, uşor verificabil, şi pentru a putea introduce votul masiv prin corespondenţă în alegerile americane. Pentru democraţi şi sponsorii lor, aceasta a părut a fi singura posibilitate de a-l învinge, prin fraudă la scară mare, pe Donald Trump.

„E limpede că pandemia a fost folosită pentru introducerea pe scară largă a votului prin corespondenţă”

“Conspiratorii” au pierdut din vedere celelalte alegeri, cele pentru Senat, pentru Camera Reprezentanţilor şi pentru reprezentanţii locali, la nivelul statelor sau chiar al comitatelor. Anunţatul cu surle şi trâmbiţe “val albastru”, democrat nu s-a produs. Dimpotrivă, “roşii”, republicanii îşi păstrează Senatul şi au câştigat mai multe locuri decât era de aşteptat în Camera Reprezentanţilor, în dauna democraţilor.

În total, cca 68-70 de milioane de americani au votat prin corespondenţă, şi deci posibilitatea de fraudare prin diferite metode a fost enormă. Să ne amintim că în Franţa s-a renunţat la votul prin corespondenţă în 1975 tocmai pentru că s-a dovedit că predispune la fraude masive. Chiar dacă nu există încă probe că SARS-Cov-2 a fost fabricat de complexul militaro-securitar şi de oligarhii din jurul tătucului vaccinurilor, Bill Gates, e limpede că pandemia a fost folosită pentru introducerea pe scară largă a votului prin corespondenţă. Donald Trump a atacat în repetate rânduri acest tip de vot, dar deciziile au fost luate la nivelul fiecărui stat. SUA e un stat federal.

Pentru foarte mulţi observatori independenţi e evident că alegerile au fost fraudate nu doar în cele 5-6 state-cheie (swing states), ci pe tot teritoriul ţării acolo unde s-a introdus votul prin corespondenţă. Asta pe lângă furturile, fraudele, mai ales informatice, care au fost folosite din gros şi ele (maşinile de numărat voturi Dominium şi Smartmatic etc.). Oare au fost deja testate şi în România ? Pentru că francezii şi canadienii se întreabă serios dacă nu cumva Emmanuel Macron şi Justin Trudeau au fost aleşi cu ajutorul lor. “Sinceritatea” (candor), integritatea votului e, astfel, compromisă.

„Procedurile electorale americane, învechite şi greoaie, îl avantajează pe preşedintele în funcţie”

Un preşedinte decis în aceste condiţii nu mai are prea mult de-a face cu democraţia, ci doar cu sponsorii cu greutate, care i-au asigurat tentativa de victorie (tentativă de lovitură de stat) cu orice preţ. Miliardarul George Soros a contribuit la campania lui Joe Biden cu cel puţin 70 de milioane de dolari (cei declaraţi) şi, la fel ca el, mulţi alţi oligarhi globalişti. Străvechiul principiu democratic “un om, un vot” nu mai are nici o relevanţă în faţa unor asemenea sume.

Procedurile electorale americane, învechite şi greoaie, îl avantajează pe preşedintele în funcţie, care se poate servi de aparatul de stat în cele două luni care i-au mai rămas. Dacă echipa lui Trump şi Partidul Republican vor putea dovedi indiscutabil că votul a fost fraudat masiv de echipa lui Joe Biden şi de Partidul Democrat, câştigătorul alegerii va fi hotărât de Curtea Supremă. Iar candidatul Joe Biden, uns de presa aservită şi autointitulat abuziv “preşedinte ales”, poate fi invalidat şi descalificat.

Astfel, Donald Trump va câştiga la masa verde şi îşi va putea continua preşedinţia. Procedurile sunt foarte complicate, greu de pătruns de către cei care nu sunt jurişti. Dar roata se poate întoarce într-adevăr în favoarea lui Trump.

Cenzura aplicată de Facebook şi Twitter în legătură cu coronavirusul şi cu alegerile din America a reuşit să-i enerveze pe americani, francezi, englezi, germani etc. Contraatacul cu “complotismul” sau “conspiraţionismul”, “fake news” şi “hate speech” este deja ineficace. Cu atât mai mult cu cât prim-miniştri, intelectuali publici, mari ziarişti de ieri, celebrităţi vorbesc deschis despre necesitatea unui guvern mondial. S-a intrat într-o nouă luptă de clasă : bogaţii se luptă cu săracii, pe care-i consideră inutili, “deplorabili” şi care ar trebui împuţinaţi cu cel puţin vreo 3 miliarde (Malthus redivivus)…

Cu pandemii, cu vaccinuri factice obligatorii, cu manipularea Burselor, cu războaie devastatoare.

Dictatura, tirania tehno-sanitară care se instalează e o dictatură ca oricare alta, dar poate fi şi cea mai teribilă din istoria umanităţii. Pentru că nu mai are frontiere. Pentru Noua Ordine Mondială, înfrângerea “suveranistului” Donald Trump şi impunerea “globalistului” Joe Biden reprezintă o miză colosală – Noua Ordine Mondială nu se poate lipsi de pivotul SUA. Iar coronavirusul pare să nu fi fost decât un mijloc, o trambulină spre “The Great Reset”, marea reiniţializare anunţată de “banda de la Davos”.

Klaus Schwab, organizatorul World Trade Forum de la Davos, s-a exprimat limpede : “Marea resetare va duce la o fuziune a identităţii noastre fizice, numerice şi biologice”. Cei interesaţi pot să citească un întreg volum pe această temă semnat de Klaus Schwab şi Thierry Malleret, “Covid-19 : The Great Reset”, Agentur Schweiz, 2020. The Great Reset este, după părerea multor analişti serioşi, un veritabil comunism 2.0.

„Efectul cenzurii (…) face doar publicitate involuntară”

În ultimele săptămâni face un buzz mondial filmul documentar Hold-Up. Documentarul prezintă ultimul an de pandemie, cu cele mai importante decizii şi luări de poziţie, instalarea Noii Ordini Mondiale şi The Great Reset care ne este programat. Interzis şi atacat peste tot în media mainstream, scos de pe reţelele sociale şi platformele video ale lui Big Tech, filmul Hold-Up, de 2 ore şi 40 de minute, mai poate fi văzut pe Odysee (un « You Tube liber », căci You Tube a ajuns să fie la fel de controlat şi cenzurat ca Facebook şi Twitter) şi pe alte platforme încă marginale.

Efectul cenzurii e întotdeauna paradoxal. Face doar publicitate involuntară. Platforma Odysee, de mare succes recent, nu e un caz izolat. Facebook şi Twitter (ai căror şefi au fost din nou convocaţi la Senat să dea explicaţii) şi-au pierdut în ultima vreme mulţi abonaţi în favoarea lui VK (VKontakte, un Facebook rusesc), Parler şi Gab, care nu practică cenzura ideologică şi politică, şi pentru care libertatea de expresie are încă un sens. (Petru Romoşan)

Cine este Petru Romoșan

Poet, editor, negustor și expert de artă. S-a născut la 30 martie 1957 în comuna Orăştioara de Sus (Hunedoara). A absolvit în 1976 Liceul “George Coșbuc” din Cluj-Napoca, după trei ani la Liceul “Ady Şincai”.

Activează pentru început în cenaclul literar “Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Din 1972 devine membru al grupului de scriitori format în jurul revistei culturale “Tribuna” (seria Dumitru Radu Popescu). În anii ’80 se stabileşte în București și lucrează în comerțul de artă ca galerist al Fondului Plastic. Urmează Şcoala de Comerţ de artă a UAP.

Între 1988 și 1998 trăiește la Paris, unde își deschide o galerie şi activează pe piaţa de artă pariziană. Revine în țară în 1998, tot la București. Debutează publicistic în 1972 cu poezie în revista “Tribuna” (Cluj-Napoca). Debutul editorial are loc în 1977 cu volumul de versuri “Ochii lui Homer”, publicat la Editura Dacia din Cluj-Napoca. Au urmat alte două volume de poezie.

A alcătuit cinci antologii de poezie românească, printre care şi cea intitulată “Cele mai frumoase 100 de poezii ale limbii române” (Ed. Compania, 2001). Este deținătorul premiului pentru poezie acordat de revista “Tribuna” din Cluj-Napoca (1976) și al premiului pentru debut în poezie acordat de Uniunea Scriitorilor din România (1977).

Este administrator și editor al Editurii Compania din București, împreună cu soţia sa, Adina Kenereş, scriitoare şi editoare la rândul său.

 

 


Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să fii la curent cu ce scriem:


CLUJUL PENTRU TOȚI - Ai o propunere pentru un Cluj mai bun? Ai o problemă în zonele în care îţi trăieşti viaţa? Semnalează-ne-o! Trimite mesajul tău pe email prin ACEST FORMULAR, Whatsapp sau pe Facebook messenger

Comenteaza

Lasă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *



Vezi cele mai interesante video Cluj24.ro


Editorial Opinii

O CAFEA, VĂ ROG!/ Arabica e la putere

Publicat

Toată lumea a auzit de arabica, un tip de boabe de cafea cultivat mai ales în țările din America Latină, la altitudini mari, are un gust fin, ușor acid și nu foarte amar. Celălalt tip de cafea, cu boabe mai mici, cu gust puternic și amărui, se cultivă la altitudini mai reduse și care este este mai scumpă, se numește Robusta. Însă simpla denumire  „arabica” înscrisă pe un pachet de cafea poate aduce succes oricărui comerciant, fiind un sortiment cunoscut și accesibil. 

”Nu știu alții cum sunt, dar pentru mine o dimineață bună începe întotdeauna cu o cafea bună, aromată și aburindă. Nimic nu mă trezește mai repede decât gustul cafelei mele preferate, cafeaua turcească, pe care, spre norocul meu, o găsesc și aici în China. Cei de aici  cred cu tărie că ideile bune încep cu o cafea bună!”

Dacă nu știați!

Culoarea ideală a boabelor de cafea este asemănătoare nucilor! Rezultatul se obține doar din măcinarea boabelor, nu trebuie să fie nici prea neagră,  nici prea galbenă.

Felicia Gherman este o jurnalistă din Târgu Lăpuș, județul Maramureș, a studiat la Facultatea de Filologie a UBB,  iar din 2011 lucrează la Radio China Internațional.

Felicia Gherman – jurnalist Radio China Internațional

Ne spune că acolo oamenii preferă să bea cafeaua împreună, pe terase și că se bucură precum copiii atunci când primesc, bonus, pe spuma cafelei, un desen reprezentând o inimioară, un fluturaș sau o floare. Felicia ne-a confirmat că, și la celălalt capăt al lumii, există obiceiul de a-ți lua doza de energie dis-de-dimineață, poți să o cumperi sau comanda, cu arome de cacao amară, cappuccino, espresso sau cu lapte, iar în magazine sau la curier poți găsi multe, multe sortimente, cu adevărat surprinzătoare.

Felicia Gherman în exclusivitate pentru Cluj24.ro

În mod tradițional, China este cunoscută pentru varietatea largă de ceai. Cu toate acestea, se conturează și se impune rapid și ca jucător pe piața cafelei. În ultimii 10 ani, fermierii chinezi au început să planteze soiul Arabica. Mulți dintre ei chiar au renunțat la ceai pentru cafea, pentru ca aceasta a devenit mai profitabilă.

„Elvețienii i-au convins pe fermierii din Yunnan să încerce producția de cafea”

De exemplu, în anul 2012, plantațiile de cafea din China au adus de două ori mai mulți bani decât cele de ceai. Cantitățile produse în țară au crescut de opt ori între anii 1998 – 2012 și, astfel, încet, încet, China se apropie de nivelul unor producători cu tradiție. Azi, ca țară producătoare de cafea, China ocupă locul 13 în lume.

Printre primele companii care au văzut în China un potențial jucător pe piața cafelei a fost Nestle, în anii ’80. Elvețienii i-au convins pe fermierii din Yunnan să încerce producția de cafea și nu după mult timp afacerea a început să dea roade.

Azi, Nestle lucrează cu peste 2.000 de furnizori din Yunnan. De altfel, 95% din producția de cafea este realizată în provincia Yunnan din sudul Chinei, unde peste 80.000 de fermieri au plantații de cafea. Mulți dintre ei cresc arborii de cafea lângă cei de ceai.

O jumătate din producția de cafea din Yunnan este realizată în localitatea muntoasă Puer. Boabele de cafea produse în  această zona sunt din soiul Arabica, dar au mărime mai mică. Arborii de cafea înfloresc în această zonă între lunile martie și aprilie, transformând zona într-un paradis al aromelor. Boabele de cafea se coc din luna octombrie până în februarie anul următor.

Datorită mediului climatic, boabele de cafea din Yunnan nu au gust amar, ci o aromă puternică și plăcută, precum și puțină aromă de fructe. În timpul preparării, miroase parcă a cafea proaspăt măcinată din rai, iar după ce bei o ceașcă din această cafea simți că îți poți măsura viața cu linguri de cafea.

Cafeaua câștigă teren în fața ceaiului

În 2012, au venit în zonă și americanii de la Starbucks, apoi elvețienii de la Volcafe, unii dintre cei mai mari comercianți de cafea din lume. Europenii și americanii chiar și-au dezvoltat gustul pentru cafeaua Arabica, cultivată în China.

Cu toate acestea, în mod paradoxal, chinezii nu sunt prea atrași de aroma cafelei. Consumă cafea, însă, în general, una pe zi, dimineața, neapărat după micul dejun. O preferă caldă. Unii o beau scurtă, alții lungă, mulți dintre ei o beau cu lapte și chiar cu zahăr. Cei mai mari consumatori de cafea sunt tinerii chinezi, pe care îi vezi chiar și pe stradă cu cafeaua în mână.

Felicia mai spune că, și în China există obiceiul de a invita o persoană la o cafea atunci când dorești să o cunoști, mai ales că există cafenele și terase superbe,   unele chiar în zgârie norii din marile metropole.

La final, ne-a adus aminte de un pasaj dintr-o carte a scriitorului Ernest Hemingway: “Era o cafenea plăcută, caldă, curată și prietenoasă, așa că am intrat, mi-am pus impermeabilul la uscat în cuier, pălăria uzată pe raft și am comandat o cafea cu lapte. Chelnerul mi-a adus, am scos un carnet din buzunarul hainei și un creion și am început să scriu.”

Cristina Pintilie Șendrea

Citește mai departe

Editorial Opinii

Dragoș Damian: Oamenii de afaceri cer bani de la Guvern. Nu spune nimeni: pot să fac la mine în companie un centru de vaccinare?

Publicat

Citim despre numeroarele întâlniri ale Premerului Florin Cîțu cu mediul de afaceri în vederea compensării efectelor pandemiei din diverse sectoare economice. Nu mi-e foarte clar cine sunt favoriții la întâlniri, spun doar că fabricile de medicamente din țară nu au fost chemate niciodată, deși noi nu cerem compensații, ci dimpotrivă, oferim soluții ca aducem mai multe venituri la buget.

Probabil Premierul este vizitat de coaliții, camere de comerț, consilii, lobiști, cei care învață de ani de zile guvernele României cum să conducă afacerile, în așa fel încât am devenit ceea ce suntem astăzi, exportatori de forță de muncă și importatori a celor mai banale produse.

La sfârșitul fiecărei întâlniri, citim de asemenea că Premierul Florin Cîțu cere sprijin mediului de afaceri pentru accelerarea vaccinării. Absolut normal, pentru că fără să atingem țintele de vaccinare afacerile nu-și pot relua cursul normal, oricâți bani s-ar pompa din rezerve, planuri de redresare și PNRR-uri.

Și trebuie spus categoric, ținta Premierului de 1 iunie sau 1 iulie este o țintă greu de atins fără implicarea mediului de afaceri, mai ales a siturilor industriale, care să-și trimită oamenii la vaccinare.

Până acum s-a auzit doar de Antibiotice Iași care și-a pus fabrica la dispoziția autorităților pentru vaccinare și de inițiativa Prefecturii Cluj care deschide centre de vaccinare în parcul industrial din Jucu, un mare angajator, cu o capacitate de vaccinare de cel puțin 2-3 mii de oameni pe zi – angajații din parc dar și locuitorii din zonă.

S-ar putea să fie mai mulți angajatori care au centre de vaccinare, mai ales din rândul celor industriali. O fabrică cu 100-150 de angajați, inclusiv (sau mai ales) din mediul rural, poate deschide fără probleme un centru de vaccinare pentru angajați, membrii familiilor și locuitorii din proximitate.

Din 850 de angajați, compania mea are 781 vaccinați cu prima doză, cu rapelul sau înscriși în platforma de vaccinare în așteptare.  Am discutat mult cu angajații, le-am explicat avantajele vaccinării (inclusiv riscurile), s-a înțeles că siguranța la locul de muncă și mobilitatea în concediu vor avea de câștigat prin vaccinare. Poate a ajutat domeniul de activitate, dar oamenii au înțeles și s-au pus pe treabă.

Centre de vaccinare deschise în fabrici, în parcuri industriale și în spatii logistice pot duce ținta de vaccinare chiar la peste 100 mii de subiecți pe zi, și este în interesul comunității de afaceri să atingem cât mai curând acea imunitate de turmă despre care se vorbește.

Așadar, atunci când oamenii de afaceri îl întreabă pe Premierul Cîțu ce poate face pentru ei, să intrebe și ce pot face ei pentru Premierul Cîțu, și mai mult ca sigur răspunsul va fi să se implice direct în vaccinare.

Rămâne totuși de încercat la un moment dat și stimulentul (deductibil) de 50 lei / angajat vaccinat, orice condiționare pozitivă va face minuni.

 

 

Citește mai departe

Editorial Opinii

OPINIE/ Petru ROMOȘAN – Mai poate fi oprit războiul?

Publicat

Marea întrebare care încă se pune în aceste zile este : mai poate fi în vreun fel oprit războiul anunţat din Ucraina ? Mai ales după ce foarte multe tone de armament de toate mărimile şi calităţile, precum şi nenumărate trupe s-au masat, de cele două părţi, la frontierele autoproclamatelor republici independente rusofone din estul Ucrainei : Republica Populară Doneţk (RPD) şi Republica Populară Lugansk (RPL). Şi, de asemenea, în Crimeea şi în apropierea ei, tot de ambele părţi. Cu fiecare zi ce trece şi aduce ştiri alarmante una după alta, speranţa că războiul va fi înlocuit de diplomaţie şi că raţiunea va înlocui demenţa războinică se împuţinează, dispare.

Propaganda cea mai simplistă a fost pusă şi ea în mişcare. În aceste zile aflăm, din surse oficiale europene şi americane, că Rusia, şi nu Ucraina va ataca prima. Lucru care, de altfel, ar putea să se confirme brutal foarte curând pentru că în orice moment Rusia se poate transforma din imperiu atacat în forţă agresoare. Şi asta după vechile legi ale războiului. Pentru că fiecare are dreptul să ia iniţiativa care-l avantajează şi să nu aştepte să-i cadă cerul în cap. În orice caz, presa mondială, cu specialiştii ei militari, s-a pus şi ea deja în ordine de bătaie. Nu ne rămâne deocamdată decât să-i citim şi pe unii, şi pe ceilalţi, şi pe prooccidentali, şi pe proruşi, şi să încercăm să alegem grâul (informaţia corectă şi analiza inteligentă) de neghină (propaganda).

În Franţa, unul dintre cei mai citiţi şi recomandaţi analişti este The Saker (Andrei Raevsky), trăitor în Florida, SUA. The Saker este un rus alb de a patra generaţie, născut în Elveţia şi stabilit acum mai bine de 20 de ani în SUA, împreună cu soţia sa, şi ea urmaşă a unor ruşi albi care au fugit de bolşevici. The Saker e un blogger celebru în SUA, Europa şi în lumea arabă, fost analist militar pentru ONU la Geneva („Scriam în principal despre Orientul Mijlociu, dar, când s-a produs lovitura de stat din Ucraina, în 2014, am început să scriu despre evenimentele de acolo, iar blogul meu a devenit deodată şi foarte repede celebru pentru că scriam în engleză, dar dintr-un punct de vedere rus” – „Interview du Saker, alias Andrei Raevsky”, groupegaullistesceaux.wordpress.com, 31.10.2017).

Christelle Néant (un pseudonim ?) este o franţuzoaică din Luxemburg care şi-a abandonat jobul de webmaster într-o multinaţională şi a devenit „comunicatoare” în cadrul DoniPress (agenţia de presă separatistă a RPD). Christelle Néant transmite zilnic din republicile separatiste (www.donbass-insider.com). Şi mai sunt şi alţi autori consistenţi care merită urmăriţi sistematic, cum e analistul militar italian Manlio Dinucci ( „L’arte della guera : annali della strategia USA/NATO (1990-2015)”, Zambon Editore, 2015), preluat de presa independentă din Europa şi din America de Nord (mondialisation.ca).

O confuzie, ambiguitate nu a fost încă înlăturată : războiul cu Rusia e dorit în primul rând de Ucraina sau de SUA şi partenerii săi NATO vesteuropeni ? Cine manipulează pe cine ? Care este adevărata legătură a noului preşedinte american Joe Biden şi a Administraţiei sale cu Ucraina şi, mai ales, cum se poziţionează Deep State-ul faţă de acest anticipat război ? Dar aşa-zisul guvern mondial ? E posibil ca Administraţia Biden să fie manipulată de regimul de la Kiev al lui Zelenski ? Greu de crezut. Va rezolva războiul din Ucraina marile probleme economice şi sociale din SUA şi din UK ? Va deschide SUA simultan alte două fronturi, în Marea Chinei de Sud şi în Iran ?

The Saker (în lesakerfrancophone.fr) din 8.04.2012 : „Elitele americane sunt întru totul de acord în privinţa Rusiei, pe care o vor mai întâi îndiguită şi apoi distrusă. În ceea ce priveşte statele fantoşe americane din UE, ele n-au nici o putere proprie. Care ar fi deci obiectivele Administraţiei „Biden” ? Să creeze o confruntare între Rusia şi UE care i-ar da un sens lui NATO şi ar justifica desfăşurarea de forţe americane suplimentare în Europa, care, la rândul lor, ar întări în plus strânsoarea americană deja puternică în jurul beregatei colective a UE. Făcând să eşueze NordStream 2 (ceea ce se va petrece imediat ce conflictul din Donbas va deveni „fierbinte”), Statele Unite vor obţine nu doar o UE mult mai dependentă de SUA, dar şi mult mai puţin competitivă : în loc să cumpere gaz ieftin şi de bună calitate din Rusia, UE va cumpăra gaz mai scump şi de mai proastă calitate de la SUA.

Programele de înarmare vor exploda, iar complexul militaro-industrial american se va îmbogăţi vânzând arme grotesc de supraevaluate propriei ţări şi „aliaţilor” ei europeni. Marile întrebări sunt deci următoarele : ar putea Rusia să schimbe viziunea americană reacţionând sub nivelul unei confruntări militare deschise ? Părerea mea e că asta e încă posibil dar că, din păcate, devine din ce în ce mai puţin probabil cu fiecare zi care trece. Asta înseamnă că acest conflict se poate transforma într-un al treilea război mondial cu arme nucleare şi tot restul ? Părerea mea este că acest scenariu devine pe zi ce trece din ce în ce mai probabil.”

Acelaşi The Saker scria în 6.04.2021 („Comprendre les psyops anti-Poutine : une préparation à la guerre” – lesakerphrancophone.fr) : „Războiul ar putea fi oare evitat ? Nu ştiu. Putin le-a dat ucronaziştilor (naziştilor ucraineni – n.n.) un avertisment foarte sever („consecinţe grave pentru statutul de stat al Ucrainei ca atare”). Nu cred nici o clipă că se preocupă oricine ar fi la putere la Kiev de Ucraina sau de statutul ei de stat, dar oamenii aceia sunt destul de inteligenţi ca să înţeleagă că un contraatac rus pentru a apăra LDNR (cele două republici autonome din Donbas – n.n.) şi, mai mult, Crimeea ar putea cuprinde şi lovituri de precizie care să ţintească „leadership”-ul cu rachete foarte moderne. Conducătorii ucronazişti ar trebui să-şi dea seama că au toţi ţinte desenate pe cap. Ar putea reflecta şi la următorul lucru : ce li s-a întâmplat şefilor de bande wahhabite din Cecenia după sfârşitul celui de-al doilea război de acolo ? (Indiciu : au fost identificaţi cu toţii şi executaţi.) Oare asta ar fi destul ca să-i oprească ? Poate. Să sperăm. Dar trebuie să păstrăm în minte faptul că, într-un viitor previzibil, Ucrainei nu-i mai rămân decât două opţiuni : „un sfârşit oribil sau o oroare fără sfârşit” (e o expresie rusească). Cel mai bun scenariu pentru populaţia ucraineană ar fi o scindare (relativ pacifică, să sperăm) a ţării în câteva părţi uşor de gestionat. Cea mai proastă opţiune ar fi, fără îndoială, un război pe scară mare împotriva Rusiei.”

Cu o zi înainte (5.04.2021), The Saker îi pomenise pe blogul său şi pe români : „Mă aştept să-i văd pe „consilierii” polonezi (şi americani, şi britanici) asistând forţele ucronaziste în timpul atacului lor asupra LDNR. În ceea ce le priveşte pe „surorile” ortodoxe ale Rusiei, cum sunt Bulgaria sau România, acestea vor face ce au făcut mereu în trecut : se vor alătura oricărei coaliţii antiruse. Vestea bună este că armatele lor sunt la fel de slabe ca armata Poloniei (pregătite pentru parade, dar nu pentru un război adevărat). De altfel, Marea Neagră este, în termeni militari, „un lac rusesc”. Aceste ţări mici vor gesticula deci cu elan, dar nu vor face nici o prostie.”

Manlio Dinucci atrage atenţia asupra unui alt „amănunt” („Joe Biden recrute les alliés”, reseauinternational.net, 6.04.2021) : „În aceeaşi politică intră şi noile Brigăzi de asistenţă pentru forţele de securitate, unităţi speciale ale armatei SUA care „organizează, antrenează, echipează şi consiliază forţele de securitate străine” […]. Ele sunt un instrument eficace pentru a lansa, sub acoperirea de „asistenţă”, operaţiuni militare aflate de facto sub comandament SUA. Asta explică de ce, după un relativ armistiţiu, şeful statului-major ucrainean, Ruslan Khomchak, a declarat la 1 aprilie că armata Kievului „se pregăteşte pentru ofensivă în Ucraina orientală”, adică împotriva populaţiei ruse din Donbas, folosind şi „forţe de apărare teritorială” (precum regimentul neonazist Azov), iar în această operaţiune „este prevăzută participarea aliaţilor NATO”.

Christelle Néant a prezentat în detaliu din Ucraina o crimă de război cu potenţial afectiv şi moral exploziv („RPD – L’armée ukrainienne tue un enfant à l’aide d’un drone à Alexandrovskoye”, reseauinternational.net, 6.04.2021) : ”Sâmbătă 3 aprilie 2021, o dronă a armatei ucrainene a lansat ceea ce pare a fi un dispozitiv exploziv artizanal în curtea unei case din satul Alexandrovskoie din RPD (Republica Populară Doneţk), ucigând un copil şi rănind-o pe bunica lui. Sâmbătă după-amiază, micul Vladislav (4 ani şi jumătate) se juca în curtea casei bunicilor săi din Alexandrovskoie, o localitate aflată destul de departe de linia frontului (la 15 km) pentru ca nimeni să nu se îngrijoreze că ar fi vreun pericol pentru copil să se joace afară. Bunica lui îl supraveghea din uşă când a avut loc o explozie în curte chiar lângă Vladislav. Copilul a fost aruncat în aer şi literalmente făcut bucăţi de biluţele din dispozitivul exploziv pe care l-a aruncat în curte o dronă a armatei ucrainene. Bunica lui Vladislav a fost azvârlită în spate şi rănită de cioburile de sticlă de la ferestrele care au explodat. […] Armata ucraineană are la dispoziţie drone Fury, PD-1, Raybird 3, Spectator, Leleka-100 etc. Or, se pare că Leleka-100, care a fost supusă la testări aprofundate în armata ucraineană în 2020, e deja folosită în conflictul din Donbas – e o dronă de mici dimensiuni şi poate zbura cu uşurinţă la 45 km de cel care o operează fără ca el să piardă controlul asupra dispozitivului care poate duce o încărcătură de 5 kg. […] Unele voci din Ucraina au pretins că e prea mare distanţa faţă de linia frontului, dar acest argument nu se susţine. O dronă mică precum Leleka-100 ar fi putut foarte bine să parcurgă cei 15 km dintre Svetlodarsk (aflat sub control ucrainean) şi Alexandrovskoie ducând un mic dispozitiv exploziv artizanal, totul fără cel mai mic zgomot.”

Petru Romoşan

Citește mai departe

ACTUALITATE

OPINIE. Ioan Lumperdean: Instrumentarea geopolitică și geoeconomică a vaccinării 

Publicat

Într-o întrevedere din 26 martie a.c. a Maiei Sandu cu ambasadorul Federație Ruse la Chișinău, Oleg Vasnețov, președintele Republici Moldova a solicitat sprijinul marelui vecin de la Est, pentru vaccinarea populație cu vaccinul „Sputnik V”. Informația a fost comentată „în fel și chip”, cu argumente pro și contra. Și în timp ce analiștii și jurnaliștii se opinteau să deslușească mesajul Chișinăului, s-au rostogolit spre spațiul public și alte informații despre vaccinurile acceptate sau respinse de unele țări din Europa și din lume.

Este mai mult decât limpede că toată lumea vrea să scape de pandemie. Din păcate, și în această situație funcționează și istoria din spatele istoriei. Statele și operatorii economici și sanitari nu scapă ocazia (re)poziționărilor geopolitice și geoeconomice. Vaccinarea a devenit un instrument pentru dobândirea și/sau consolidarea puterii și influenței în prezent și viitor.

Planeta și oamenii care o populează trebuie să se alinieze, ca de multe ale ori în istorie, în siajul unor comenzi și comandamente care (re)setează viața. Viața în toată complexitatea și biodiversitatea sa. Să vedem unele din aspectele geopolitice și geoeconomice generate de pandemie și de lupta împotriva sa

Mesajul Urbi et Orbi al papei Francisc

În tradiționalul său mesaj de Paștele romano-catolic, suveranul pontif, ca și în alte împrejurări, a pus accentul pe problema cea mai arzătoare care marchează lumea de astăzi: Pandemia. Exprimându-și convingerea că  „Dumnezeu pregătește o istorie nouă”, papa ne atrage atenția că „Pandemia există și este încă în desfăşurare, criza socială şi economică este foarte gravă, în special pentru cei săraci şi în pofida acestor lucruri -şi este scandalos- conflictele militare nu încetează, iar arsenalele militare se măresc”.

Prin aceste cuvinte, Speranța și Încrederea care trebuie să statornicească noul început se estompează în realitatea crudă a intereselor de ieri și de mâine a celor care dețin PUTEREA. O exercită, în scopuri politice, economice, militare etc. Mijloacele și scopurile sunt mai puțin importante din punctul lor de vedre. Important e să fie identificate și să fie folosite.

Ar fi un non sens să argumentez cele afirmate prin incursiuni multiforme în trecutul de lângă noi sau în cel mai departe de noi. Oricând și oriunde s-a profitat de ceea ce istoria a adus la masa ei: crize, războaie, revoluții, regimuri autoritare și democratice, fenomene politice, culturale, sportive și multe altele. De data aceasta pe/la masa istoriei este pandemia și vaccinarea!!!

Să revizuim termenii

Din cele mai vechi timpuri a existat şi există interacțiunea dintre economie, spaţiu şi politică. În prelungirea acestor realități au apărut și ideile și opiniile teoretice de și despre geocultură, geoeconomie, geoistorie, geopolitică, geostrategie. Sunt noțiuni mult discutate, acceptate și respinse. Indubitabil o explicare cuprinzătoare a acestora este dificil de realizat, chiar dacă există o uriașă literatură în domeniu. Și din aceasta ne putem da seama că abordările teoretice sunt consonante cu realitățile existente în societate. Și pandemia de astăzi ne conduce spre reluări și reinterpretări.

Dacă urmărim cu atenție agenda publică, națională, europeană și mondială, ne dăm seama că pandemia a „contaminat” și universul semantic, cu sintagme noi sau adaptate și transformate. Putem astfel vorbi de o geopolitică, geoeconomie și geostrategie în pandemie sau a pandemiei și vaccinării.

De la surpriză și necunoaștere la (in)coerență

Dacă rememorăm traseul epi(pan)demiei, de la identificare și atitudine până la acțiune și contracarare, ne dăm seama că omenirea s-a aflat și manifestat/acționat mai mult dezarticulat și incoerent. În opoziție cu oamenii, virusul a fost mai activ, mai „șmecher”, mai cameleonic. Tocmai de aceea a trecut de la un teritoriu la altul, de la o țară la alta, până a ajuns să cuprindă întreg mapamondul.

Reacțiile au fost similare cu extinderea și contagiunea teritorială. Prima măsură, specifică în majoritatea fenomenelor epi(pan)demice: izolare și carantină, mască și igienă. Apoi tratamente și vaccinări. Din păcate, la virusul global și excesiv de mobil și „păcălicios” oamenii, de la decidenți și specialiști până la oamenii cotidieni, au răspuns după „știință și conștiință”, după posibilități și imposibilități, după trebuințe și necesități, după avantaje și interese.

Din păcate, de cele mai multe ori și în cele mai multe locuri, au primat preocupările pentru altceva: alegeri legislative, prezidențiale, locale, poziționările politice, militare, promovarea și dezvoltarea afacerilor și activităților economico-pandemice, mișcări sociale și multe altele. E bine sau nu, însă viața trebuie să meargă înainte!!!

Unele interese sunt mai interesate și interesante decât altele

În vârtejul acțiunilor pentru așa-zisa normalitate au apărut noi demersuri. Liderii regionali și mondiali s-au întâlnit, au discutat, au căutat și au găsit și alte soluții pe lângă izolare, carantinare, mască și spălarea mâinilor. Au apărut vaccinurile. Într-un timp relativ record și cu uriașe eforturi științifice, productive și pecuniare. Au fost și sunt speranța spre bine și pentru mai bine.

Dincolo de această speranță au apărut neîncrederea, contestarea, insolența, nemulțumirea, distorsionarea, blamarea și fragmentarea vaccinării. Fiecare țară și companie farmaceutică nu scapă ocazia să „tragă foc la oala lor”. Și continentele, țările, regiunile și așezările sunt, asemenea intereselor, unele mai egale decât altele.

Vechile metehne ale poziționărilor geopolitice și geoeconomice au îmbrăcat și haina Coronavirusului. Pe bună dreptate, secretarul general al Naţiunilor Unite, Antonio Guterres, spunea:  „Vedem numeroase exemple de naţionalism în materie de vaccin şi stocarea de vaccinuri de către ţările bogate, precum şi continuarea acordurilor bilaterale cu producătorii care subminează accesul tuturor”.(Subl.ns.).

Imunizare prin… binecuvântare regală

Vaccinurile au apărut, oarecum de la sine. În îndelungata luptă cu epidemiile, oamenii au constatat că unii sunt mai rezistenți decât alții. Imunizarea prin legătura și coabitarea cu cei bolnavi a dat rezultate și unii oameni au scăpat de boala nemiloasă. Medicii au început să promoveze ideea vaccinării/inoculării cu virușii răuvoitori.

S-a ajuns la acestă decizie și datorită credinței însănătoșirii prin binecuvântarea regală. Împărați și regi au hotărât „să dea piept cu uraganul” ridicat de  bolile epidemice, prin acordarea supremei generozități regale. Nu știm câți oameni bolnavi au scăpat. Cine avea grija lor? Știm însă că multe capete încoronate prin gestul lor s-au imunizat. După cum știm că unii dintre ei au fost secerați de necruțătoarea coasă epidemică: regina Mary II a Angliei și Irlandei (1689-1694), împăratul Iosif I al Sfântului Imperiu Roman de națiune germană (1705-1711), țarul Petru al II-lea al Rusiei (1727-1730), regina Suediei Ulrica Eleonora (1718-1741). Au fost și unii care au scăpat datorită inoculării/vaccinării, precum Ecaterina a II a Rusiei (1762-1796) sau Ludovic al XVI-lea al Franței (1774-1793).

Până la urmă, din aceste exemple, medicii au ajuns la concluzia că „cui pe cui se scoate” și au procedat la prelevarea și vaccinarea prin inoculare cu virușii epidemici a oamenilor. Unii dintre ei au avut ideea genială și responsabilă a transmiterii secretului și altor confrați. Au scris și tipărit lucrări în domeniul virusologiei. Multe autorități le-au promovat și au tipărit circulare și foi volante pe aceste teme. Anii au trecut, oamenii au obținut mai multe informații și au dezvoltat mai multe practici medicale și sociale antipandemice.

Colaborare și concurență pe piața vaccinurilor

La finele secolului al XVIII-lea și în secolul al XIX-lea mai multe țări (Marea Britanie, Franța, SUA, Germania, Rusia) au trecut prin revoluția industrială. Aceasta a avut repercusiuni majore și în eradicarea, stăvilirea sau limitarea bolilor. Lumea medicală a comunicat și colaborat mai mult. Decidenții au înțeles „să lase garda jos” pentru liniștea socială și prosperitatea economică. Însă, ca de obicei în istorie, cunoștințele dobândite au îmbrăcat și haina promovării și statornicirii unor vectori de putere economică, politică, militară.

Nu de multe ori se considera și se mai consideră și în prezent că vaccinurile erau și sunt pentru cei puternici și pentru aliații lor. Epidemiile și bolile sunt pentru cei slabi și pentru dușmani!!! O dispută și concurență s-au dezvoltat și în aceste domenii. Acest fenomene sunt active și astăzi, cu și/sau fără mască, adică „la vedere” sau „fără vedere”. Mai multe centre de putere își dispută uriașa piață a vaccinurilor și tratamentelor. Ostilitatea, dezinformarea, neîncrederea și presiunea politico-militară și economică sunt prezente.

Vaccinuri acceptate, dar … cu întrebări

În Uniunea Europeană au fost acceptate și considerate sigure 19 vaccinuri. La loc de frunte: BioNTech și Pfizer, Moderna, AstraZeneca și Jansson, Pharmaceutica NV. Despre acestea s-a spus și discutat mult. Argumentele pro și contra sunt multe. Poate prea multe, prea stufoase și prea nedesluşibile.

Unele eșecuri și inconsecvențe sunt inerente în întreaga activitate. De la concepție, producere, transport, administrare , reacție și eficiență medicală. Spun și eu că sunt eșecuri și inconsecvențe inerente, ca un om care am trecut prin viață, am reconstituit multe segmente din istorie și am căutat în multe cotloane ale vieții economice și sociale. Dar, recunosc, nu aș vrea să fiu nici eu și nici cei din familia mea și prin extensie nici prietenii și colegii mei sau orice om de pe Planetă,  în spațiul strâmt al acestor inerente eșecuri și inconsecvențe!!!

Vaccinul chinezesc Sinopharma

În opoziție cu vaccinurile europene au apărut și cele din  China și Rusia. Vaccinul chinezesc Sinopharma, respins și mult hulit, a intrat pe piața mai multor țări din lume. Marija Obradovi, ministrul administrației publice și autonomiei locale din Serbia, a declarat: „Cel mai bun vaccin este cel pe care îl avem la îndemână”. Este perfect adevărat și chiar important. Vaccinare și sănătate să fie!!! Nu contează cum se numește pisica dacă prinde șoareci, spunea liderul chinez Deng Xiaoping, cel care a promovat „socialismul cu caracteristici chinezești” și „economia de piață socialistă”.

Și în această situație nu contează pisica, pentru că omenirea trebuie să scape de marea povară a COVID-19. Dacă ne închipuim însă că pisica chinezească, în ecuația geoeconomică și geopolitică prezentă și viitoare va sta și blândă, ne înșelăm!!!

Geostrategia Serbiei prin și pentru vaccinare

Serbia este o țară cu un trecut îndelungat, aflată la interferența balcanică dintre Europa Centrală și cea Sud-Estică, a trăit tragedia coliziunilor geopolitice și geoeconomice postiugoslave. Și-a păstrat, atât cât a putut teritoriul și influența zonal-regională. Sârbii au reușit să facă față de multe ori în istorie vrășmașilor. În și prin echilibrul rațiunii aplicate răspunde provocărilor și presiunilor globale și europene.

Opțiunea pentru vaccinul chinezesc Sinopharma este un exemplu. Dar, Serbia a venit și cu ideea cumpărării și utilizării altor vaccinuri din marea ofertă mondială, inclusiv cele din Uniunea Europeană și Rusia. Un proiect pentru construirea unei fabrici de producere a vaccinurilor este în atenția autorităților de la Belgrad. Scopul suprem: sănătatea oamenilor. Și nu numai a celor din Serbia, ci și a celor din celelalte foste republici iugoslave și… printr-o alonjă mai largă și mai mobilă chiar și pentru vecinii din Ungaria, Bulgaria și Italia. Și totul gratuit!!! Pe lângă resetarea atitudinală față de sârbi vin și profiturile economice și nu numai: crește aria de interese și poziționări geopolitice.

Vaccinul rusesc Sputnik V

Un alt vaccin, cu reacții și poziționări nebănuite în angrenajele puterilor europene și mondiale este vaccinul rusesc Sputnik V. Nu intrăm în universul ideilor și părerilor medicale despre eficacitatea medicală a acestuia. Deși se pare că nu ar fi de ignorat, din moment ce lideri europeni precum președintele Franţei, Emmanuel Macron, și şefa executivului de la Berlin, Angela Merkel, au discutat cu președintele Rusiei, Vladimir Putin, despre o posibilă cooperare în privința vaccinurilor.

Este limpede că Rusia vrea nu numai să-și imunizeze populația, ci și să se (re)afirme ca mare putere mondială. Însăși numele de Sputnik transmite acest mesaj. Nu prea se mai știe și nu se mai spune, în lume și cu atât mai mult la noi (datorită  multiplei noastre opțiuni europene și transatlantice), că  Sputnikul a fost primul satelit artificial al Pământului, trimis în spațiu de către URSS, la 4 octombrie 1957. Dacă nu ar fi fost acest „tovarăș de călătorie”, cum  se traduce din  limba rusă, poate nu ar fi fost tot ceea ce a urmat în domeniul spațial și comunicațional.

De data aceasta, „tovarăș de călătorie” este vaccinul. Și ar fi absurd să credem că nu există interese de natură geoeconomică și geopolitică. Și aș adăuga și de natură geomedicală și geoștiințifică. Ne-o spune (in)direct purtătorul de cuvânt al MAE de la Moscova: „Este un război al vaccinurilor, dar cred că este și un război al oamenilor de știință, este un război al politicienilor și al celor de pe frontul informațional cu care avem de-a face în paginile main-stream-lui occidental, cu precădere”. Și atunci ne punem întrebarea: este vaccinarea, cum spunea Antonio Guterre, cel mai mare test moral al timpurilor noastre?

Ţări mici către un vaccin mare

Poate că așa este dacă avem în vedere că și țări mai mici, cu experiențe mai modeste în domeniu, s-au angrenat în uriașul efort mondial al producției de vaccinuri: Cuba și  Bangladesh. Este adevărat că cea de-a doua o face și din motive religioase (frica în utilizarea de către producătorii consacrați a unor enzime provenite de la porc), dar și din motive geopolitice, ca replică la intenția Indiei, rivalul tradițional din zona Asiei, de-a se înscrie în această cursă.

Dincolo de toate acestea și de numeroasele alte întrebări și răspunsuri care pot fi formulate, este limpede că pandemia există și nu putem să o îngenunchem decât prin vaccinare!!!

Prof.univ.dr. Ioan Lumpedean

sursa foto: digi24

Citește mai departe
Publicitate
Publicitate

Știri din Ardeal

Publicitate
Publicitate