Asociația Cluj24 și Fundația Comunitară Cluj, cu sprijinul OXFAM, lansează de la 1 iunie campania ”Cluj pentru Ucraina”, al cărei scop este prezentarea refugiaților ucraineni stabiliți în județul nostru prin articole în limbile română și ucraineană.

Olena Tkachenko are 56 de ani și a plecat din orașul Nikolaev din cauza războiului declanșat de Rusia, iar destinul a făcut să ajungă la Cluj unde i s-a dat a doua șansă la viață. Pe lângă drama cauzată de război, Olena mai duce un război crunt, cu o tumoare, care i-a pus sănătatea în pericol.

Aceasta este povestea ei.

”Sunt din Ucraina și vin din orașul Nikolaev, unde m-am născut și am copilărit. Unde, mai târziu în viață, m-am îndrăgostit pentru prima dată. Acolo unde am studiat și unde am adus pe lume copilul nostru drag, acolo unde nepoții mei iubiți s-au născut.

Orașul în care fiecare colț de stradă, fiecare casă îmi amintește de copilărie. De viața mea și toate miile de fire nevăzute care mă leagă definitiv de el.

Viață m-a pus la încercare atunci când o tumoare s-a instalat în corpul meu. Vestea m-a demoralizat până în cel mai adânc colț al sufletului, am avut nopți de disperare, de insomnii, am plâns și am simțit cum cedez de la zi la zi, însă puterea familiei m-a îndemnat să continui lupta. Să nu cedez nici măcar în al doisprezecelea ceas al vieții mele”, povestește Olena.

Ziua când totul s-a schimbat

Aceasta și-a amintit cum, pe 24 februarie, la orele 4 ale dimineții, lumea sa s-a oprit când a aflat că a început războiul, că Ucraina este invadată.

”Eram epuizată, obosită deja în războiul cu boala. Acest moment nu îl vom uita niciodată, orele care au îngrozit poporul ucrainean și care au schimbat totul. Literalmente totul. Orele groaznice care au distrus viața și casele poporului meu. 24 februarie este ziua care va rămâne o rană deschisă în inimile nostre”, a spus femeia.

Abia atunci, pentru ea, a început lupta pentru viață, iar sub amenințarea rachetelor și a morții a trebuit să meargă în continuare la spital, a trebuit să urmeze tratamentul care îi oferea o șansă la viață, să încerce să trăiască în continuare și să lupte cu boala.

”Însă Centrul Oncologic din Nikolaev a fost avariat de bombardamentele rusești, iar noi, bolnavii fără vină, ne-am găsit în situația de a rămâne fără tratament și fără nici o perspectivă asupra sorții noastre. Au ars toate documentele medicale, iar noi am fugit fără să știm de unde și cum o să ne procurăm tratamentul care ține boala sub control”, subliniază Olena.

Îngerul păzitor

Fiica sa, Olga, împreună cu cei doi copii erau deja ajunși în România, iar cineva îi dăduse un număr de telefon al îngerului său salvator, Maria Petrovan – Mara cum o alintă prietenii.

”Încă de când am intrat în țară la Galați, am ținut legătura tot timpul cu Mara, care mi-a procurat bilete de tren și mi-a promis că mă va aduce la Cluj-Napoca, unde voi primi îngrijiri medicale și voi continua tratamentul pentru cancer la Institutul Oncologic de aici.

Aveam de ales, să rămân cu 2 războaie în Ucraina sau să încerc să trăiesc cu 2 războaie în România, unul în suflet și altul în corp.

Mi-a fost greu să mă despart de casa mea, de prieteni și de vecinii mei dragi, practic de întreg universul meu, însă am făcut-o, pentru că simțeam că primesc o nouă șansă la viață”, a mai spus Olena Tkachenko.

Dumnezeu lucrează prin oameni

Aceasta spune că nu are suficiente cuvinte de mulțumire pentru a-și exprima recunoștința față de Mara Petrovan și Alina Nistor, președintele Asociației ”Oameni Buni”, despre care spune că sunt ”suflete calde și minunate”, care i-au oferit o a doua casă, i-au redat speranța și șansa la viață, în vremuri amare.

”Mi-au oferit sprijin și toate condițiile pentru tratament, recuperare și momente unice precum o sesiune de body painting și shooting foto în cadrul proiectului (On) Cool Art – un proiect însuflețit de persoanele cu boală oncologică.

Unde se pictează întreaga viața pe cicatrici dobândite în urma tratamentului oncologic, încercând să îndulcească un pic cuvinte grele …precum cancer, alături de toți acești oameni te simți ca în Rai, totul în jur e soare, bucurie, veselie, zâmbete, energie pozitivă.

Pentru că Dumnezeu mă iubește și el lucrează prin oameni ca Mara și Alina. Voi veți avea mereu un loc special în inima mea, oameni superbi cu un tonus al vieții molipsitor!

Nu mi-aș fi închipuit niciodată că vom fi primiți cu atâta căldură, cu atâta iubire; nu îmi închipuiam că oameni total străini și fără să aibă vreun interes ne vor primi cu inima deschisă, că își vor deschide casele, că vor face adevărate convoaie umanitare între Ucraina și România într-o cursă contra-conometru, gata oricând să se lase pe ei deoparte, să conducă mașini pline de oameni ca și mine, fugind din calea războiului”, a mai spus Olena.

Izvor nesecat de bunătate

Aceasta a adăugat că se spune că oamenii buni nu se caută, ți-i prezintă viața și Dumnezeu a purtat-o pe palme până în aceste zile, și a trimis un înger păzitor în viața sa.

”O tânără care a mutat munții din loc pentru noi, care de când am pășit pe pământ românesc e nelipsită din viața noastră. Ea a făcut totul din bunătatea inimii ei încă de la început și continuă și în prezent. Mara te iubim enorm, enorm!

A adunat atâția oameni în jur să ofere sprijin refugiaților din țara mea.

Doamne, nici măcar nu mai știu câtor oameni cu suflet de aur trebuie să le mulțumesc! Ne-ați primit, drag popor român, cu brațele deschise!

Sunteți izvor nesecat de bunătate. Dragii mei, dragele mele, voi toți cei ce sunteți alături de noi, fiecăruia care ajută poporul ucrainean, românilor de pretutundeni care ne ajută să trecem peste momentele grele, vă suntem recunoscătoari și vă mulțumim!

Vă iubesc din tot sufletul și, după ce războiul se va termina, vreau să vă invităm pe toți în Ucraina, în Nikolaev, ca frați ai noștri dragi pentru totdeauna!”, sună mărturisirea Olenei.

Clujul, a doua casă

Aceasta recunoaște, cu lacrimi în ochi, că îi este dor de casă, pentru că au rămas în Nikolaev mulți prieteni și rude, pentru că acolo sunt rădăcinile sale, orașul în care a copilărit și s-a maturizat.

”Clujul îl voi iubi mereu, a devenit o a doua casă pentru mine pentru că mi-a dat o a doua șansă la recuperarea vieții. Aici am cunoscut oameni buni și nu mă așteptam la primirea care este aici în România. Aceștia sunt oameni cu inimi mari care dau totul ca să mă simt bine,  începând cu tratamentul de la spital, de la tot ce am nevoie.

Iubesc viața iar acum trăiesc aici și mă bucur de orice moment. Am doi nepoți cu care mă joc, iau parte la tot felul de activități, printre care ședințe foto, iar toate îmi dau atâta putere. Ce pot să spun decât ”Trăiește clipa, care este și sloganul Asociației Oameni Buni”, a menționat Olena.

De când e la Cluj, Olena a învățat câteva cuvinte în românește și comunică, deocamdată, prin intermediul Google Translate cu cei care au ajutat-o, dar în ciuda barierelor lingvistice, se înțeleg de minune.

Mesaj pentru clujeni

Aceasta a dorit să transmită și un mesaj clujenilor, cărora le-a urat multă sănătate și mulțumiri pentru atitudinea pe care o au față de refugiații din Ucraina, pentru faptul că, deși sunt diferiți, sunt înțelegători cu ei și știu prin ce au trecut și trec și îi ajută.

”Vreau să aibă răbdare cu noi și să trăim în dragoste și armonie cu toții”, și-a încheiat povestea Olena Tkachenko.

*** *** *** *** *** *** *** *** *** ***

Олена з Миколаєва, хворанарак: У Клужіменідалидругийшанснажиття. Я живу і насолоджуюсякожноюмиттю

ОленіТкаченко 56 років, вонапокинуламістоМиколаївчерезрозпочатуРосієювійну, а долязмусилаїїдістатисядоКлужа, деїйдалидругийшанснажиття.Окрімдрами, викликаноївійною, Оленаведежорстокувійну з пухлиною, яказагрожувалаїїздоров’ю.

Цеїїісторія.

«Я з України і родом з Миколаєва, де я народилася і виросла.Депізніше в житті я впершезакохалася.Де я вчилася і народиланашудорогудитину, денародилисямоїулюбленіонуки.

Місто, декоженрігвулиці, коженбудинокнагадуєменіпродитинство.Промоєжиття і провсітисячіневидимих ​​ниток, якіназавждипов’язуютьмене з ним.

Життяпоставиломененавипробування, коли в моємутіліоселиласяпухлина.Цяновинадеморалізуваламенедоглибинидуші, у менебулиночівідчаю, безсоння, я плакала і відчувала, щоздаюся з днянадень, алесиламоєїсім’їспонукаламенепродовжуватиборотьбу.Нездаватисянавітьнадванадцятійгодинімогожиття», – кажеОлена.

Деньколивсезмінилося

Згадала, як 24 лютого о 4 годиніранкуїїсвітзупинився, коливонадізналася, щопочаласявійна, що в Українувторгаються.

«Я булависнажена, вжевтомивсявідвійни з хворобою.Миніколинезабудемоцюмить, години, якіжахалиукраїнськийнарод і всезмінили.Буквальновсе.Страшнігодини, якізнищилижиття і домівкимогонароду.24 лютого – цедень, якийзалишитьсявідкритоюраною в нашихсерцях», – сказалажінка.

Лишетодідлянеїпочаласяборотьбазажиття, і підзагрозоюракет і смертівонамусилапродовжуватилягати в лікарню, їйдовелосяпройтилікування, якедалоїйшанснажиття, спробуватижити і боротися з хворобою.

«Алемиколаївськийонкодиспансерпостраждаввідросійськихбомбардувань, і ми, невинні, опинилисябезлікування і безперспективисвоєїдолі.Усімедичнідокументизгоріли, і мивтекли, незнаючи, де і якмиотримаємотелікування, якетримаєхворобупідконтролем», – підкреслюєОлена.

Ангел-охоронець

ІїдонькаОльга з двомадітьмивжеприїхаладоРумунії, і хтосьдавїйномертелефонуїїангела-рятівникаМаріїПетрован – Мари, колиїїпестятьдрузі.

«З тихпір, як я приїхаладокраїни в Галаці, я завждипідтримувалазв’язок з Марою, якакупиламеніквиткинапотяг і пообіцялапривезтимене в Клуж-Напока, де я отримаюмедичнудопомогутапродовжулікуваннявідраку в Інститутіраку.

У менебуввибір, залишитися з 2-ма війнами в Україніабоспробуватижити з 2-ма війнами в Румунії, одна в душі, а інша в тілі.

Менібуловажкопокинутиріднийдім, друзів і дорогихсусідів, практичновесьмійвсесвіт, але я цезробила, бовідчула, щоотримуюновийшанснажиття», – розповілаОленаТкаченко.

Богдієчерезлюдей

Вонакаже, щоїйневистачаєслівподяки, щобвисловитиподякуМаріПетровантаАлініНістор, президентуАсоціації «Добрілюди», які, заїхсловами, «теплітачудовідуші», якізапропонувалиїйдругийдім. , вониповернувйомунадію і шанснажиття в гіркічаси.

«Вонизапропонувалименіпідтримкутавсіумовидлялікування, одужаннятаунікальнімоменти, такіяксеансрозписутілатафотосесія в рамкахпроекту (On) Cool Art – проекту, якийоживляютьлюди з онкохворими.

Детивсесвоєжиттямалюєшнашрамах, отриманихпіслялікуванняраку, намагаючисьпідсолодититрішкирізкимисловами… якрак, з усімацимилюдьмитипочуваєшсяяк у раю, всенавколосонце, радість, щастя, посмішки, позитив.

ТомущоБоглюбитьмене і працюєчерезтакихлюдей, якМаратаАліна. Визавждибудетезайматиособливемісце в моємусерці, прекраснілюдиіззаразливимтономжиття!

Ніколи б неуявила, щонасприймуть з такоютеплотою, з такоюлюбов’ю; я неуявляла, щолюдиабсолютночужі і безжодногоінтересузустрінутьнас з відкритимсерцем, щовонивідкриютьсвоїдомівки, щовонибудутьробитисправжнігуманітарніконвоїміжУкраїноютаРумунією в гонціпротигодинниковоїстрілки, завждиготовідо з іншогобоку, їздитинамашинах, повнихтаких, як я, тікаючи з шляхувійни», – додалаОлена.

Невичерпнеджерелодобра

Вонадодала, щокажуть, щохорошихлюдейнешукають, іхдаруєжиття і Богноситьїї в рукахдонині, і послал в іїжиттяангела-охоронця.

«Молодажінка, яказрушиладлянасгори, якабулачастиноюнашогожиття з тихпір, якмиступилинарумунськуземлю.Вона з самогопочаткуробилавсеіздобрасвогосерця і продовжуєдоцьогодня.Мара, митебедуже-дужелюбимо!

Воназібралатакбагатолюдей, щобпідтриматибіженців з моїйкраїні.

Боже, я навітьнезнаю, скількомлюдяміззолотоюдушеюмаювіддячити! Вивіталинас, шановнийрумунськийнарод, з розпростертимиобіймами!

Ви – невичерпнеджерелодобра.Дорогімої, всіви, хто з нами, всім, хтодопомагаєукраїнськомународу, румунамвсюди, хтодопомагаєнампережитиважкіхвилини, мивдячнівам і дякуємо!

Я люблювасвсімсерцем і, післязакінченнявійни, хочузапроситивсіхвас в Україну, в Миколаїв, якдорогінашібратиназавжди!», – звучитьсповідьОлени.

Клуж, другийдім

Воназісльозаминаочахзізнається, щосумуєзадомом, адже в Миколаєвізалишилосябагатодрузівтарідних, ботамїїкоріння, місто, девонавиросла і виросла.

«Я завждибудулюбитиКлуж, вінставдляменедругимдомом, томущовіндавменідругийшансвідновитисвоєжиття.Тут я зустрілахорошихлюдей і неочікувалатакогоприйому, якийтут, в Румунії. Целюди з великимсерцем, якідаютьвсе, щобменібулодобре, починаючивідлікування в лікарні, відусього, щоменіпотрібно.

Я люблюжиття і тепер я живутут і насолоджуюсякожноюмиттю.У мене є двоєонуків, з якими я можуграти, я беруучасть у всіхвидахдіяльності, в томучислі в фотосесіях, і всівонидаютьменістількисил.Що я можусказати, якне «Хайживетоймомент, якийтакож є гасломАсоціації «Добрілюди», – згадалаОлена.

Зачасперебування в КлужіОленавивчилакількасліврумунською і спілкуєтьсяпокищочерез Google Translate з тими, хтоїйдопомагав, але, незважаючинамовнібар’єри, вонидужедобреладнають.

ПосланняжителямКлужа

ВонатакожхотілапослатипосланняжителямКлужа, якимпобажаламіцногоздоров’ятаподякувалазаставленнядобіженців з України, зате, що, хочавонирізні, вони з розуміннямставлятьсядоних і знають, щовонипройшли, пройдіть і допоможітьїм.

«Я хочу, щобвонибулитерплячимидонас і жили в любовітазлагоді з усіманами», – підсумувалаОленаТкаченко.

(Un proiect al Asociației Cluj24 și Fundației Comunitare Cluj, susținut de OXFAM).